Aurora

Iata c-a ajuns si pe la noi prin provincie filmul lui Cristi Puiu, si iata c-am fost sa-l vad, ca omu' sarac, intr-un cinematograf prafuit, neincalzit, ramas de pe vremea comunistilor (cei care distrugeau cultura, va amintiti, demolind biserici, scoli, biblioteci, universitati si cinematografe, spre ghinionul nostru, ca de-aia nu mai erau in '89 biserici, scoli, biblioteci, universitati si cinematografe, da' totusi, noroc cu noi astia, ca ne-am apucat sa le reconstruim astazi - incepind cu bisericile).

E o experienta importanta asta, si cred ca mai mult pagubesc aia bogatii neavind acces la cinematograful meu decit pagubesc sarmanu' de eu insumi neavind acces la cinematograful lor. Mai ales ca si eu as avea acces la al lor cit si ei ar avea la al meu, numa' chef s-avem, da' uite ca nu se gaseste. In fine. Pot astfel sa va spun chestii pe care statistica nu le cuprinde, si anume ca desi au fost ingrozitor de putini oameni (9, intr-un cinematograf de vreo 900 de locuri asa), totusi au fost cam cu 300% mai multi decit in medie, pentru ca de cite ori am fost pina acuma m-am dus ori cu o fata ori cu doua, mai rar cu mai multe, si in afara de noi mai era cite-odata, uneori, o alta pereche. Si-atit.

Dar revenind : filmul este un act de curaj.

Este un act de curaj, indiscutabil, pentru ca indrazneste. Indrazneste, de exemplu, sa arate un barbat nud, in baie (si care se spala gresit, apropo). Nu este o nuditate clinica, nu este o nuditate pornografica, este pur si simplu o nuditate cinematografica, poate nu chiar prima din istoria cinematografiei, da' cu siguranta una dintre cele importante.

Indrazneste sa-si puna [anti]eroul sa fie un inginer, ticait, taciturn, nesuferit. Sa raspunda. Sa spuna acele chestii pe care un milion de romani le-ar fi spus de un miliard de ori si nu le-au spus de fapt niciodata. Din varii motive care bineinteles sunt unul singur, dar sa trecem. Stiti momentul ala cind tipul caruia i-ati imprumutat niste bani cu intelegerea ca vi-i aduce pina pe 9 luna trecuta va spune pe 2 curent ca "n-are" ? Si ca "a trebuit sa-i ia imprumut de la soru-sa, si daca nu-l credeti poate s-o sune" ?

Nesimtitului nu-i e rusine ca nu s-a tinut de cuvint, si va pune in situatia penibila de a-i cere dumneavoastra lui... ei bine, Cristi Puiu ii spune!!! Ii spune ca se comporta impropriu, si-l face sa-i multumeasca, chestie pe care nesimtitul o eschiveaza sub un imaginar "ti-am spus deja", si-l intreaba daca "crede ca lui i-i usor". Ei, da. Face toate chestiile astea care, bineinteles, "nu se fac", din acelasi motiv pentru care nu se umbla in picioarele goale (vrei sa nu mai poti face copii, tu copila ?!?!), nu se iese din casa cu parul ud (vrei sa faci meningita ?!) si asa mai departe.

Fara indoiala ca filmul e si-o exorcizare personala a scenaristului-regizor-actor titular, care-si reface metodic, insistent, toate frustrarile, si le detoneaza-n pelicula (banii statului!). Totusi, indrazneste, filmul, indraznesc, scenaristul, regizorul, actorul sa ne arate cit de ingrozitor de nesuferiti, NESUFERITI sunt de fapt romanii, ca popor, ca persoane, in grup si-n particular. O chestie pe care credeam c-o remarcam, o intelegem si-o discutam strict eu si cu strainii, o chestie despre care n-am vorbit decit strict cu straini, ei bine iata ca nu, ei bine iata ca mai exista cel putin alt roman care macar simte, si poate ca si intelege cit.de.nesuferiti.sunt.romanii.

Nu-i un defect funciar, nu-i o problema structurala, e pur si simplu proasta crestere, socializare defectuoasa, lipsa de civilizatie. Acuta lipsa de civilizatie, acuta lipsa a exercitiului vietii intre oameni, completa si totala lipsa a exercitiului si-a problematizarii interioare a facerii placut pentru ceilalti. A, nu suna bine in romaneste expresia asta, "a facerii placut pentru ceilalti" ? Si cum ati zice, sa te faci placut pentru ceilalti, da' nu la conjunctiv, ca deziderat teoretic, intangibil si ignorat in practica, ci ca infinitiv ? A ? Nu exista in limba romana ? Bistos. In Romania pina si curvele sunt nesuferite.

Marturisesc ca n-am inteles nici relevanta nici utilitatea scenei in care Puiu agreseaza doua vinzatoare si-o patroana de magazin, poate e acolo ca sa rotunjeasca personajul ? Poate mi-a scapat mie o chestie mai profunda, cine stie. In tot cazul, filmul se inchide cu personajul nedezmintindu-se : se plinge ofiterului de politie ca subofiterul l-a agresat in timp ce-l perchezitiona. Or, el din moment ce se preda, ce rost mai are sa-l bruscheze ?

Si le spune, direct, limpede si lamurit ca vazindu-i cit sunt de timpi, cit sunt de opaci, i se face pur si simplu frica. Marturisesc ca mie nu mi se face frica, deloc, pe mine ma amuza, dar asta probabil vine din surse care nu-i sunt accesibile persoanei personajului.

Filmul are fara indoiala valoare. In primul si cel mai mic rind pentru decoruri, care-s excelente. Detaliile, colturile mici sunt toate la locul lor, intr-adevar asa arata un stilp, cu anuntul de "Forez puturi" pe el, intr-adevar asa arata un mal de glod, intr-adevar asa arata o biblioteca de intelectual, cu Biblioteca de Arta linga colectia Lyceum (nu stiu de ce, dar asa este, asa era la mine-n casa si asa era in orice casa a oricarui intelectual - in sensul pre-revolutionar al termenului - in care-am intrat, nu veneau cu instructiuni de folosire dar totusi toata lumea absolut si fara exceptii le punea-n module alaturate, cam pe la acelasi nivel). Filmul are valoare documentara. Atit sa fie si deja-i destul, a acoperit cheltuiala cu pelicula (banii statului!).

Dar in al doilea si cel mai important rind, firmul are valoare pentru ca are curaj. Si curajul nu poate sa ti-l ia nimeni.

Nu ma simt capabil sa fac judecati comparative, dar pot spune cu siguranta ca exista valoare in Aurora. Presupun ca exploatarea ei industriala, la scara de massa va incepe cindva dupa 2012.