Apologia cafteului

Acum douazeci de ani adultii avind suficienta treaba pe lumea asta isi vedeau de ea, lasindu-i pe copii in legea lor. Intrucit nu era nimeni sa te biziie la cap constant, si in principiu pentru ca era perfect posibil sa te omoare unu' in bataie (cel putin teoretic, la nivelul reprezentarilor unui copil, cu un neocortex tinar si plapind si-un creier primitiv indeplinind majoritatea functiilor cerebrale) copiii-si dezvoltau propriile lor reguli si propriile lor limite, care sa le ingaduie sa-si gestioneze cumva supravietuirea pe Terra.

Acest proces era intre altele si formativ, pentru ca din intilnirea nemijlocita cu realitatea, din contactul neingradit cu solul si din receptia neaplatizata a colturilor si muchiilor lumii reale copiii-si dezvoltau niste reprezentari daca nu neaparat perfecte macar intr-o oarecare masura ancorate in real, si-n cursul lui deveneau de-a dreptul adulti, in sens propriu.

Experienta are un rol cheie in acest proces formativ, si contextul experimentarii ei este foarte important. Doi copii care au o disputa de transat ei de capul lor, cum or sti si cum s-or descurca cistiga din aceasta plasare, mai ales daca-i repetata, niste tehnici si niste reprezentari mentale care ii transforma, de fapt, in adulti. In afara acestei cai nu se cunosc, cel putin de catre mine, alte metode de-a trece din copilarie-n maturitate (pentru baieti, fetele au la dispozitie nasterea).

Astazi adultii intervenind constant si excesiv in viata copiilor lor, le este imposibil acestora sa cistige experienta care sa le ingaduie sa se formeze. Daca Ionel se cearta cu Costel cei doi nu se pot intilni in curtea scolii ori in spatele blocului unde sa se tavaleasca bine, eventual sa-si traga cite un pumn in ochi ori un sut in cur, ca nu-i lasa adultii : daca s-or schilodi ?

E adevarat, riscul exista, pentru fiecare suta, mie, suta de mii de berbecuti trecind prin portile copilariei spre maturitate exista riscul sa mai moara din ei. Acest risc decurge necesar din contextul procesului : tre' sa se descurce singuri. Daca nu se descurca, asta e. Mor. Alterind contextul, pentru a ne asigura ca nu moare nimeni alteram cu o mina si experienta, asigurindu-ne astfel ca nu se mai maturizeaza nimeni. Practic in loc de-un drum pe care sute de mii de berbecuti trec behaind veseli din copilarie-n maturitate, si citiva, unul, cinci, zece, o mie crapa pe margini avem acum niste porti inchise si-o suta de mii de berbecuti behaind tristi in fata ei, imbatrinind incet-incet in statutul lor infantil.

Atunci cind experienta este zero, imaginatia primeaza. Noi n-am privit niciodata un extraterestru, asa ca inchipuirile cele mai prapastioase cit ce priveste alienii sunt la mare moda. Probabil ca eviscereaza vite. Aduc oameni la ei pe nave unde le baga tuburi de pasta de dinti in cur. Chestii de-astea. Daca am fi baut doua-trei beri cu niste extraterestri n-am mai avea probleme de-astea, ci dimpotriva, ne-am zice ca "e si ei oameni, hic!"

Idem si la fel in ce priveste cafteala, cei ce nu s-au batut niciodata, recte copiii si muierile (in vasta lor majoritate) isi reprezinta bataia drept acest eveniment mult, mult largit fata de ce este in realitate. Capata proportii de-a dreptul mitice, ca orice lucru plasmuit de imaginatie pentru nevoile de reprezentare ale intelectului. Barbatii care avind norocul sa se nasca-n patria noastra ani inainte de Revolutie au apucat perioadele mai sanatoase din anii 80 si 90 cit ce priveste viata copiilor nu-s nici pe departe la fel de impresionati. Ce mare lucru, n-or fi prosti sa-si scoata ochii acuma. Eventual vre-un dinte, ce, si-asa n-ai nevoie chiar de toti.

In treacat fie spus, la fel se intimpla si cu actul sexual, care-n imaginatia virginilor capata niste proportii si i se agata niste zdranganele de te si crucesti de ce le-o putut pui astora capul. Sa nu intram totusi in discutia ceea mai mult decit a observa ca si sexul, ca si bataia sunt acte fundamental intime, care tin de-o fenomenologie a atingerii celuilalt cu scop, si-n fapt sunt foarte similare (motiv pentru care barbatii incapabili sa-si consume afectul in bratele femeilor se si transforma in tipul betiv-scandalagiu).

Si, daca tot ajungem aici, sa observam ca barbatii, spre deosebire de femei, isi extind[eau] curtoazia de a mentine stabilimente special dedicate acestui mod al intimitatii, pe cheltuiala comunitatii din fiecare oras, orasel ori satuc, in cite-un loc cit mai apropiat de portile de acces (ca de exemplu linga gara). In acest loc fiecare barbat strain isi putea gasi, in schimbul simplei solicitari, un partener de bataie, integrindu-se astfel comunitatii in secunda doi de la aparitia lui in ea.

Intr-o vreme toate camerele de hotel din toate hotelurile din toata SUA contineau cite o Biblie. Aceasta conventie facea mai usoare chinurile dezradacinarii pe care calatoria le aduce oricarui calator, si ca atare ieftinea calatoria, in termeni psihologici. Idem si la fel, barurile din tot Vestul Salbatic ca si din toata Romania profunda aveau, cel putin pina de curind, aceeasi functie si acelasi rol, asta fiind si motivul pentru care orice comunitate, oricit de saraca-si rupea totusi din prea mult sau prea putin pentru a dedica un loc anumit paharului de vin.

Sigur, lumea s-o fi schimbat. Sunt lucruri care nu pot sa se schimbe oricit am dori. Putem sa ne prefacem ca nu exista, sigur ca da. Vom avea, fara indoiala, a plati pentru asta.