Afirmatii inacceptabile

Dintr-o laudabila audacitate a editorilor colectiei de insanitati iresponsabile si antisociale precum si banalitati imunde cunoscuta sub denumirea conspirativa de "Trilema" s-au publicat recent niste afirmatii inacceptabile cit ce priveste relatiile dintre genuri (si mai cu precadere relativa importanta a celor doua) sub titlul ca de obicei neinspirat ales (si de asemenea ambiguu) de "Capul ma doare"ⁱ.

Afirmatii inacceptabile nu pentru ca ar fi neadevarate, ci tocmai pentru ca sunt absolut si dureros adevarate. Intrucit ele contrazic fictiuni absurde instaurate abuziv ca preconditie a functionarii unei societati disfunctionale intr-un anume fel, revine ca evident ca nu pot fi altfel decit inacceptabile, oricit de adevarate ar fi ele. Pina la urma adevarul e un concept strain practicii utilizarii oamenilor in vederea unor scopuri cunoscuta-n general sub brand-ul de "politica". Tot ce conteaza din perspectiva utilitarista este evident utilitatea, si-i indiscutabil ca a observa supraabundenta si deci lipsa de valoare pe piata sexuala a femeii nu-i nici intr-un caz o activitate utila. Chiar dimpotriva.

Respectivele afirmatii ar fi putut trece drept simple excese rizibile ale unei minti zdruncinate daca n-ar fi atins un punct nevralgic al intregii constructii sociale cu toata delicatetea unui carimb de cizma. Exista un motiv pentru care observatia ca nu exista dumnezeu e inacceptabila astazi asa cum a fost dintotdeauna si asa cum va ramine intotdeauna : toate persoanele care au facut investitii in fictiunea absurda a existentei unei divinitati n-au facut-o de capul lor, ci la cererea, pe cuvintul si acordind incredere unor conducatori, mai formalizati sau mai informali, care au introdus respectiva fictiune in circuit. Ca atare, daca s-ar admite adevarul afirmatiei inacceptabile toti acesti pagubiti s-ar vedea in pozitia de-a fi despagubiti pentru inselatoria la care au fost supusi. Cum nu exista nici mijloacele de a-i despagubi nici o entitate care sa-i despagubeasca si pentru a evita o prabusire a la Kamakura, apare drept preferabil a considera adevarul drept inacceptabil. E o solutie mai simpla, indiferent de faptul ca-i falsa, si de asemenea e o solutie extrem de usor de vindut.

Ca sa ne intelegem : sa zicem ca traiti intr-un orasel de munte cu un nume indiferent. Sa zicem ca auziti din gura-n gura de la trecatori si calatori de fantasticul, exceptionalul si foarte nemaipomenitul vin de Cotnari. Fiind un bautor de vin, si un om muncitor si onorabil, va doriti ca intr-o zi sa gustati aceasta licoare si sa va satisfaceti astfel pe de-o parte curiozitatea, iar pe de alta parte sa intrati intr-un fel in rindul lumii. Intr-o buna zi, hangiul din oraselul dumneavoastra anunta cu mare emfaza ca a gasit un furnizor de vin de Cotnar, si va primi un prim butoi la un anumit soroc.

Nu va mai puteti retine nerabdarea, visati noaptea fantasticul, vestitul vin, va perpeliti in pat imaginindu-va oare cum arata butoaiele folosite de miticii producatori ai unei atit de renumite licori. Oare-s de lemn ? Oare au doage ? Oare-s rotunde ?

In fine, dupa multa asteptare vinul apare, cumparati o bardaca la un preti piparat, il beti, are un gust deosebit si asta este. De-acum nu veti mai asculta cu gura cascata povestile trecatorilor si calatorilor, ci puteti confirma ca un cunoscator. De-acum ati intrat in rindul lumii, de-acum "et in Cotnaria ego", puteti rosti mindru.

Daca hangiul ori cu voie ori din prostie v-a vindut o posirca contrafacuta ? Daca ati baut-o douazeci de ani, ferm convinsi ca iata, in oraselul dumneavoastra periferic exista totusi vinul centralitatii, elixirul metropolei ? Daca aflarea dumneavoastra in rind cu lumea a fost de fapt o minciuna, o frauda ? Toti anii astia ? Sa zicem ca ajungeti sa aflati nemijlocit, calatorind pina la Cotnar, sau oricum altminteri ca v-ati inselat, ca ati fost inselat. Ce faceti ?

Pai depinde. Poate ca ii trageti o bataie buna hangiului, poate ca-i dati foc tavernei, poate ca-i violati si spintecati nevasta si cele sase fete, de la douazeci si ceva de ani cu prunc in burta pina la doi anisori, de-a busilea pe dusumea. Sau poate ca-l injurati una buna, sau poate ca va deschideti o taraba proprie, cu adevaratul vin de Cotnari (si poate ca aveti astfel ocazia sa constatati ca nimanui nu-i pasa, sau ca dimpotriva, oamenii-s perfect dispusi sa va traga o bataie buna, sa va dea foc tarabei, sa va violeze si spintece nevasta si cele sase fete etc).

Sau poate ca mai cumparati o bardaca de fals Cotnar, pe care-l beti obidit amestecat cu saratura din ochii proprii.

Depinde. Depinde, zic, de cit va gasiti de tinar si cit de fierbinte vi-e singele, de ce va mai asteapta in viitor fata de ce va zimbeste din trecut. Oare nunta fetei mai mari la care-ati spart un butoi de fals Cotnar e acum o falsa nunta ? Oare prietenii pe care vi i-ati facut incalziti de falsul vin sunt falsi prieteni ? Oare de-aia e ea curva si sunt ei jeguri ? Cine stie...

Un lucru e sigur : batrinii nu mai pot admite ca-s ridicoli crezind ca exista un mos barbos in ceruri pur si simplu pentru ca au investit deja prea mult in prostia asta. Stiti ce inseamna too big to fail ? Too big to fail e atunci cind continuam cu o minciuna pentru ca nu ne mai putem permite sa confruntam adevarul. Nu mai avem resurse, nu mai avem energie, nu mai avem capitaluri. Le-am investit toate in minciuna, si pur si simplu nu mai putem s-o luam de la zero. Suntem prea batrini, prea storsi, prea uzati ca sa ne mai serveasca la ceva adevarul. Too big to fail e numele de astazi al lui Azrael cel din veac, aducatorul sfirsitului. Too big to fail e semnul ca s-a terminat, s-a baut tot, s-a fumat tot, s-a tras tot. Too big to fail e sfirsitul.

Oamenii prea batrini ca sa mai conteze, grupurile prea uzate ca sa mai supravietuiasca, societatile prea fumate ca sa mai spere folosesc conceptul asta, al afirmatiilor inacceptabile. Acele afirmatii adevarate a caror recunoastere ar invalida mai mult decit se poate repara.

Eu va doresc o viata lunga si fericita in lumea imaginara pe care-o inhabitati, si-n care femeile is "egale" cu barbatii, si nu exista o piata de schimb a sexualitatii, si ce alte fictiuni mostenite din gura-n gura si din mula-n mula va fac fericiti. Imprejurarea ca veti trai probabil sa-i vedeti sfirsitul cu ochii nu-i neaparat o amenintare mai grava decit oroarea de-a va confrunta propria insuficienta.

Sa bem pentru asta. Sau, daca asta va pare inacceptabila, sa bem pentru cealalta.

1. Apropo de care chestie, nu-i prima data cind se foloseste acest titlu. [↩]