A 25-a ora

Fac precum poate c-ati ghicit un soi de integrala Edward Norton.

The 25th hour e un film din 2002 in care joaca diversi necunoscuti (Barry Pepper, Tony Siragusa, Levan Uchaneishvili) si diverse necunoscute (Anna Paquin, Rosario Dawson). Da, bine, v-am inteles, gagicile nu-s chiar asa de necunoscute. Totusi, e mai ales pentru ca-s gagici, le tineti minte in aceleasi sertare in care sortati si Lisa Ann, Shyla Stylez, Audrey Bitoni, Nikki Benz etc.

In film mai apare si eternul ex politist (aici e pompier) Brian Cox, care joaca eternul rol de irlandez ex politist ex alcoolic bla bla bla. Atita mi-s de pina-n git stereotipiile cinematografice... Da, bun, am inteles, nu oricine-i talentat, si mai ales nu oricine-i talentat e si ieftin, si cum nu se pot face filme in care apar trei oameni cu totul asta e, avem nevoie de-o intreaga gramada de B-listeri, tipi care joaca felia lor. Inteleg ca nu-i incotro, da' tot ma oboseste chestia.

Philip Seymour Hoffman (pe care poate ca-l retineti din Flawless, un film excelent despre care nu inteleg de ce n-am scris ?! A, pentru ca nu aveam blog cind l-am vazut... Trist.) nu joaca un homosexual, ci un... tip care pare homosexual, doar ca-i ceva mai reprimat in trairea sexualitatii, ramas undeva pe la 12 ani (am pupat-o!!! am pupat-o!!!)

Norton nu impresioneaza, scenariul e lalait, singurul merit al filmului e ca-si propune sa priveasca un subiect adeseori ocolit, anturajul ultima zi. Tipu-i condamnat, urmeaza sa mearga la inchisoare, e frumusel, se teme ca l-or fute-n cur, e tinerel, are o prietena, sapte ani sunt lungi, nu gluma, oare ce va fi, dusurile merg si ele, mincare buna...

Cam asta. Din pacate tipii care stiu cu ce se maninca problema n-au chef, dispozitie, inclinatie ori ocazia sa faca filme despre asa ceva (in aceasta ordine, cred eu), iar tipii pe care-i maninca-n cur sa se bage-n seama pe tema nu prea stiu despre ce vorbesc. Asa ca iese un fel de... sezi tu pe scaunu' ala ca si cum te-ar durea burta.

Monologul lui Norton (fuck the _) e memorabil, fimul ar functiona mult mai bine ca short, taiat tot restul, pastrata bucatica aia, ar fi o foarte echilibrata declaratie de dragoste pentru Marele Mar, consider ca-mi reflecta sentimentele intru totul. Scena intre trader si sef e iarasi reusit construita, descrie destul de bine profesiunea si atmosfera ei.

Doua scene nu salveaza un film.