69 - Serban Foarta si Ion Barbu

Am fost astazi la lansarea unui volumas de ilustratii si poezele pe-o tema ce s-ar vrea erotica. Nu mi se pare ca reuseste sa chiar fie. Imi pare mai degraba o insailare nereusita, creind impresia usor ridicola, usor duioasa a pechinezului ce se chinuie sa-ncalece o catea de Labrador. Nu numai ca n-ajunge, da' si de-ar ajunge, cumva, pe-o scara, ce i-ar face ? Ar cadea intr-insa, si nu s-ar mai auzi de el in veac ?

Botezat 69 (da, uite, Foart-a scris o carte-ntitulata din doua litere ce nici macar litere nu-s, fiind cifre, si de fapt putem spune c-ar fi doar una singura, intoarsa pentru economie si pe-o fata si pe cealalta), volumul a cheltuit o buna cantitate din stocul de ruj al tipografiei pentru a compensa lipsa de roz.

Chiar si asa, e mereu interesant sa vezi ce-au inteles, ce-si mai amintesc si ce mai cred batrinii despre futai. Nu se poate pune problema de-a interpreta incercarea in sensul ei direct, de-a fi adica despre sex. Nu este, nici vorba. Este despre cei doi autori, si distanta care-i desparte de adinca genune a carnatiei. Sigur, pe-alocuri nu-i desparte mai nimic, da-n alte parti e hau. Sa-mi scrii tu mie carte de 69-n rosu si cu ilustratii fara o singura pizda-n ea ?! Personaje imbracate mimind pozitii sexuale ? Palarii, am inteles. Costume de baie nu am inteles, ca nu se poate intelege asa ceva, e injurios.

In general vorbind, Barbu e-un grafician care nu-mi place. Nu vreau sa spun neaparat ca-i nepriceput sau de-astea grele, poate fi la fel de bine lipsa mea de gust, da' totusi, mie unul nu imi place. Volumul nu face exceptie, nu-mi place nici aici mai mult decit mi-a placut prin Academia Catavencu, mileniul trecut ori mileniul curent. Serban Foarta in schimb e un textier care imi place, chiar foarte mult. Nu mi-e clar daca l-as pune primul in lista poetilor contemporani, da-i cu siguranta pe-acolo, prin prezidiu. Sclipeste, e-un diamant. Problema mare cu diamantele este totusi ca nu sclipesc pe intuneric, precum nu sclipesc nici in lumina decit daca-i loveste din directia buna. Ceea ce nu-mi pare ca se intimpla-n cartulie, textul pare tras de par, pleznit fara iubire si secretat de umplutura.

Lansarea n-a fost un succes, in evaluarea mea. In prima parte o fisneata de pe la editura, prea tinara si remarcabil de obraznica-i dadea cu Serban in sus si Ion in jos, fara sa-si puna probleme. Inteleg ca pe Internet s-a incetatenit obiceiul de-a adresa pe oricine direct, si nu cred ca-i un lucru rau. Cu siguranta nu-mi doresc sa ma abordeze lumea cu "stimate domnule Popescu" pe twitter. Ar fi deplasat. Aproape la fel de deplasat cum imi pare apelativul Serban indreptat inspre Serban Foarta de-o fisneata al carei nume nu doar ca nu-l cunosc, da' am si ferma convingere ca nu-l voi cunoaste. Nu se face, mamzel, ca nu-i facebook, e lansare de carte. Nici macar nu-i ea singura, plin de tute care nu-si inteleg pozitia in zona editurilor, ong-urilor scl. Poate merita sa clarificam, in scris : sunteti nimeni, fa. Putin conteaza cine-i patronu' vostru comun, ca autorii nu-s corporapizde, cum sunteti voi.

Mult mai grav decit prostelile nu mai retin cui, incercarea de causerie ratata a celor doi. Sigur, localul, in forma aproximativa a unui avion, nu era neaparat avantajos desfasurarii respective. Sigur, publicul romanesc n-are inca exercitiul dialogului civilizat, nu stie raspunde, nu stie sustine, nu-si stie sustine interesul, n-are preocupari si asa mai departe. Dar totusi, astea-s pe de-o parte probleme cunoscute si pentru care ne putem pregati, cumva, iar pe de cealalta... cei doi s-au pierdut. S-au pierdut, batind cimpii, fara a reusi nici un contact cu publicul, si asa putintel (20 ? 30 de oameni ?). Dupa jumatate de ora...

Asta nu-i cultura. Evident ca problema-i si a publicului, care nu-i capabil sa-si recepteze si mai ales sa-si foloseasca virfurile, dar e intr-o cel putin egala masura si a virfurilor, care nu-s capabile sa se adreseze publicului. Sigur, vom auzi vechea poveste a blogerului care vrea sa se extraga criticii, "eu scriu pentru mine, nu vreau trafic nu vreau bani bla bla bla", in versiunea print, "posteritate va judeca". Povesti, dragilor. Povesti.

In scurt, nu cred ca incercarea-i o idee proasta, chiar daca-i nereusita. Dar cred ca ar fi trist sa nu invatam cit putem din aceasta nereusita, mai ales ca nu-i nici pe departe prima de acest fel si din aceste cauze. Pina la urma toata vopseaua aia rosie costa bani.

PS. Cind mita a zis despre Stefan Foarta ca implineste 69 de ani am intrebat, suficient de tare, daca "singur ?". Nu s-a ris. Nu cred ca-i vina mea, si nu cred ca-i vina lui Serban Foarta. Romanii sunt in continuare speriati, confuzi, crispati, pina la societatea aia civila din basmele anilor '90 mai este drum. Spre ghinionul lor, cei care-au implinit deja 69 de ani nu prea par c-ar avea sanse sa apuce momentul cind publicul va ride la o gluma, va urmari o idee, va tine minte o persoana de azi pe miine...

Asta e.