Vanitas vanitatum
Hai sa pornim la drumul acestui articol suparati unii pe ceilalti, si mai ales dumneavoastra pe mine, stare emotionala pe care-o vom atinge printr-un experiment simplu : Scrieti pe o foaie trei nume ale unor persoane in viata, pe care le cunoasteti personal, si cu care interactionati minim o ora in fiecare saptamana, care sunt, dupa propria si liber formata dumneavoastra opinie, mult mai inteligente decat va aflati, si mult mai pricepute decat aveti sanse de-a ajunge vre-odata, si carora le sunteti recunoscatoare pentru mila de-a va tolera prin preajma, prosti si nepriceputi cum va aflati.
Daca n-aveti trei nume se cheama ca sunteti un vanitos prost, iara daca aveti fix trei nume din care doi sunt parintii sau sotia, sunteti un vanitos imbacsit. Afara de cazul in care sunteti femeie, ca atunci se mai adauga a-uri corespunzator. Bun asa ?
Vanitas vanitatum omnia vanitas zice la Biblie. Chestia interesanta cu religia crestina e ca si-n cazul in care ne gasim (asa ca mine, de exemplu) niste intelectuali rafinati si nemaipomeniti de dastepti, care nu dau doua parale pe obscurantisme medievale si alte prostioare, totusi, totusi nu ne gasim scutiti de a cunoaste o mie si hai sapte sute de ani de comentariu si dezbatere fundamental intelectuala, chiar daca ea s-a purtat pe marginea unui text cel mult dubios. Pana la urma Universitatea n-au inventat-o nici Apple si nici Bob Dylan. Ba chiar dimpotriva, as putea zice.
Vanitatea e un pacat, sau daca nu va convine expresia, o prostie, pentru ca-l pune pe vanitos intr-un dezavantaj marcat. Daca procedezi ca un om sanatos, luand in considerare faptele, si pe baza lor emitand judecati, ai avantajul deloc neglijabil ca te poti adapta realitatii, tragand din ea maximum de beneficiu pentru tine.
Vanitosul nu-si mai poate permite acest lux. El a hotarat deja anumite chestii : ca-i destept. Ca are dreptate. Ca stie. Ca poate. Ca face. Ca-i deasupra lui X, lui Y, chestii de-astea, banale prin evidentul lor. Ce-i mai ramane acum de facut e sa adapteze realitatea acestor judecati pre-existente, lucru care nu-i vine deloc greu, functie bineinteles si de standardele fiecaruia. Pentru cineva interesat de adevar, ar fi imposibil. Pentru cineva interesat mai degraba de sine, nu-i doar posibil, ci mai degraba banal prin simplitate. E ceva ce vanitosul face deja fara a-si da seama, i-a intrat in reflex, o a doua natura.
Si-acum vanitosul nu mai poate sa invete. Invatarea e prin definitie trecerea de la mai rau inspre mai bine. Ca sa poti invata ceva trebuie intai sa observi si apoi sa accepti ca intr-o comparatie oarecare, oricare ar fi ea, tu iesi in dezavantaj. Ca esti inferior, ca esti insuficient, ca nu ajungi. Odata aceasta observatie facuta, si numai atunci, se poate trece la examinarea diferentei, si eventual, dar numai eventual la repararea ei.
Pentru ca asta-i marele risc pe care abandonarea vanitatii il pune egolatrului : odata ce si-a acceptat inferioritatea, fie si intr-un domeniu minor, neglijabil, minuscul, infinitezimal, poate descoperi ca nu exista nimic ce i-ar permite sa se redreseze. Orice ar face, absolut orice ar incerca, pur si simplu nu va reusi sa cante la chitara niciodata.
Miliarde de oameni traiesc miliarde de vieti fara a canta la chitara, si dupa toate aparentele asta nu-i rapune. Dar pentru sute de milioane de pusti la varsta adolescentei, observatia asta simpla e un sfarsit de lume.
Un sfarsit de lume binevenit, de altfel, pentru ca deschide portile devenirii intru umanitate. Oamenii nu sunt, pana la urma, nici perfecti si nici cine stie ce competenti, asta-i funciar si la rigoare, necesar, structura lor. Un sfarsit de lume pe care oamenii moderni si mai ales contemporani il digera greu, sfarsind adesea in lumea paralela a copiilor eterni.
E la moda sa visezi cum ai rupt-o cu viata grea, chestia aia pe care-o numesc americanii "the rat race", cursa servici-acasa, ca te aflii pe o insula undeva si-ti "traiesti viata", dar "cu adevarat". Chestia-i ca luati de ceafa si aruncati pe insula vanitosii s-ar spanzura de plictiseala, lipsiti de cofrajul unui sistem construit sa-i propteasca si daca ei n-au oase, si pe de cealalta parte viata se poate trai cu adevarat si de-acasa, si de la servici. Si anume, de catre oameni care o traiesc cu adevarat, adica asa cum este, nu asa cum ar trebui sa fie.
Asa incat, dragii mei, va provoc, treceti raul. Pentru ceilalti exista, ca dintotdeauna, scuza ca "nu era posibil".
Spor.
Thursday, 6 May 2010
poate ca nu e chiar vanitate, poate e numai ghinion. sau crezi ca exista cineva care sa nu vrea sa interactioneze cel putin câte o ora pe saptamâna cu trei persoane mai destepte si mai pricepute, de la care poate învata?
Thursday, 6 May 2010
Pai sa exploram.
In principiu, facand abstractie de internet, deci pana prin 1980, fiecare om cunostea direct intre 100 si 1000 de alti oameni. Sansele ca intre astia 100 sa zicem sa nu se gaseasca 3 semnificativ peste cetateanul nostru sunt egale cu sansele ca el sa fie intre primii 3 din 100 in orice domeniu care-l intereseaza cat de cat.
Homo universalis si polimat chiar pana in halul ala exista o duzina in fiecare generatie, nu mai multi. Mai trebuie observat ca distributia aleatorie nu-i un model sanatos, dat fiind ca fiecare ajunge sa traiasca intr-un mediu selectat, daca te duce capul faci facultate, nu stai prea des la o bere cu macaragii sau hamali. Deci, cand ne-o dat "improbabil" mai sus, am supraevaluat probabilitatea.
Si acum adauga internetul, cu miliardul lui de utilizatori conectati, deci la care ai acces. Singura concluzie rationala este ca daca nu-i ai, fie nu i-ai cautat fie nu doresti sa-i gasesti. Ceea ce descrie.
Thursday, 6 May 2010
tu ai pus conditiile: 3 persoane/cunoscuti personal/1 ora pe saptamâna /superiori din toate punctele de vedere/ ne provoaca recunostinta pentru faptul ca ne suporta prin preajma
si daca cunosc 1ooo de oameni, tot nu gasesc 3 care sa indeplineasca toate conditiile de mai sus.
ghinionul meu, cum spuneam
Thursday, 6 May 2010
de cand le zici tu "rat" la lemingi maaai?? http://www.wordsoup.com/blog/lemmings.jpg
Thursday, 6 May 2010
Pai eu n-am zis ca "din toate punctele de vedere", acu depinde ce notezi prin asta, daca zici "toate punctele de vedere" in sensul ca si la tenis si la gatit, atunci se denatureaza ideea textului.
Da' in tot cazul, norocul e cum si-l face omul.
Thursday, 6 May 2010
@F Pai daca asa-i zice ?!
PS, lemmingu-i un soi de rozatoare si el.
Thursday, 6 May 2010
una mai nobila. are si lemingu' vanitatea lui. sunt un le ming, ce vanitatea mea!
Thursday, 6 May 2010
Imi pare rau, la fel ca si kokofifi, nu gasesc nici din 1000 de oameni in conditiile tale. Imi este destul de dificil sa gasesc oameni carora sa le fiu recunoscator ca ma tolereaza intrucat dupa capul meu cel vanitos, daca ne toleram o facem pur si simplu iar daca nu, ne vedem fiecare de gastele lui. Cunosc insa mai mult de 3 persoane care imi sunt superioare din toate punctele de vedere. A fi insa recunoscator vreodata pentru ca sunt "tolerat" , m-ar pune fix in pozitia capra, ca pe invatacelul nefericit al unui razboinic spartan. In ceea ce ma priveste, ai ales inadins niste parametrii care nu-s neaparat cei mai relevant pentru a defini vanitatea dar care sunt cei potriviti pentru ca toti cei care-o iau de buna sa se simta mici, infecti, vanitosi si imputiti (am pus si de la mine ca-mi place). Ce zici ?
Thursday, 6 May 2010
@Porcul de York Zic ca fie ai dreptate, si am ales termeni inadecvati subiectului pentru a enerva lumea, sau daca nu, atunci n-ai dreptate, si mi-am ales termenii cei mai adecvati subiectului, indiferent daca or enerva lumea sau nu.
In favoarea ultimei interpretari iti propun ca ideea asta cu neatarnarea razboinicului spartan asa cum o prezinti tu suna destul de aproape de superbie. Care-i un soi de vanitate.
Thursday, 6 May 2010
A gasi oameni fata de care sa te simti recunscator pentru ca te tolereaza e ceva greu in cele mai multe medii. Asemenea oameni se gasesc in cercuri accesibile celor putini. Apoi, asemenea oameni nu "tolereaza" in preajma lor orice aratari, deci probabil ca daca esti tolerat de catre o astfel de "eminenta", ai deja motive sa fii vanitos fata de ceilalti. Pot sa dau exemple de oameni fata de care m-as fi simtit recunoscator daca m-ar fi tolerat, sau m-as fi simtit recunoscator lor daca i-as fi cunoscut, fie si la o cafea, insa ne lovim de cerc, de mediu, de cararile umblate. Ale mele nu-s si ale lor.
Thursday, 6 May 2010
Pai noa, ce-i drept.
Da' eu am ca o suspiciune ca toleranta le devine lor, alora, mult mai comoda cu cat vanitatea toleratilor este mai putin contondenta.
Thursday, 6 May 2010
Ce mi-i cunoscutul, ce-i interactionatul a minim cate o ora pe saptamana. Nu-i tot aia. Din 100-1000 de cunocsuti, se poate sa interactionezi numa cu unul minim cate o ora in FIECARE saptamana.
Thursday, 6 May 2010
Poate ca sub aspectul asta e prea dur, intr-adevar. Da' trebe cumva izolat de simpla admiratie platonica, care nu-i productiva in sensul asta.
Thursday, 6 May 2010
Bun si vanitatea asta o fi vreun defect indiferent de context ?
Thursday, 6 May 2010
Cam ca si diabetul.
Thursday, 6 May 2010
hahaahha , bine Platon :P
Thursday, 6 May 2010
Daca nu dai de acei x cati or fi, mai e o varianta: lenea. Nu aia trasa-n vanitate, ci doar lene asumata. Ca altminteri daca nu dai de ei, iti misti posteriorul si-i cauti. Sau asa imi pare mie.
Thursday, 6 May 2010
Ofcors, ar fi un argument interesant de construit pentru a arata lenea ca disjuncta de vanitate.
Parerea batranilor era ca vanitatea-i sursa tuturor pacatelor, daca retin.
Thursday, 6 May 2010
"my favorite sin" :))
Friday, 7 May 2010
statul pe forumuri se pune la partea de "interactiune cu oameni mai inteligenti" ?
Friday, 7 May 2010
Mai depinde si de oameni, da' criteriul e intru totul subiectiv. Ca si vanitatea-i un pacat, nu un defect.
Friday, 7 May 2010
Asta cu atitudinea copilului etern inca mai mere pana in 30 de ani dar e grava cand o vezi pa la profesori de 50.
Friday, 7 May 2010
Banui ca daca nu te-o scos din ea scoala pana pe la 18, nici armata ca nu mai exista, nici iubitele, ca n-oi fi avut, nici prietenii, ca nici aia, pana pe la 25, nu te mai scoate nimeni pana la primul infarct. Si de obicei nici atunci.