Tweed si Nast
Am sa va spun o poveste din alte parti si vremuri. Similaritatile s-ar putea sa va surprinda. Sunteti gata ? Incepem.
For example, the construction cost of the New York County Courthouse, begun in 1861, grew to nearly $13 million. A carpenter was paid $360,751 for one month's labor in a building with very little woodwork. A furniture contractor received $179,729 for three tables and 40 chairs. A plasterer got $133,187 for two days' work.
University of Houston Digital History Project
Pe romaneste, constructia cladirii Tribunalului din New York, care-a inceput in 1861, a ajuns sa coste aproape 13 milioane de dolari. Un tamplar a fost platit 360,751$ pentru o luna de munca intr-o cladire cu foarte putin lemn. Un producator de mobila a primit 179,729$ pentru trei mese si 40 de scaune. Un zugrav a primit 133,187$ pentru doua zile de munca.
Suna, ce-i drept, destul de bine, pana cand realizati ca astia-s dolari de-aia vechi, din 1860, nu de-astia noi din 2010. Fiecare suta de dolari de-atunci ar valora ceva mai mult astazi. Cat anume ? Pai depinde. Cam 2,500 de dolari daca ne luam dupa indicele preturilor de consum. Cam 17,000 daca ne luam dupa evolutia salariului minim, cam 34,000 daca ne luam dupa PIB pe cap pe locuitor si de-a dreptul 330,000 daca ne luam dupa procentul din PIB. In tot cazul toti fericitii aia s-au capatuit. De fapt, atunci cand americanii au cumparat Alaska de la rusi n-au platit decat vreo 7 milioane. Se cumparau doua Alaske din banii cheltuiti pe constructia cladirii aleia.
Este ca suna cunoscut ? V-am spus eu. Si-acum hai sa vedem persoanele.
In stanga-l aveti pe William Magear Tweed, un fel de Berceanu/Cozmanca/Hrebenciuc/Voicu/etc/etc/ETC al epocii, si-n dreapta pe Thomas Nast, caruia nu i-am gasit inca, si din pacate, echivalent. Poate ca de-aia n-am reusit noi sa facem in 20 de ani ce-au reusit alte popoare intr-o generatie, de-a lungul istoriei : ei ii au impartiti, unu' asa-unu' asa, si noi ii avem toti de-acelasi fel.
Tweed a fost douazeci de ani seful Tammany Hall, o institutie cvasi-politica care-a dominat spatiul public al New York-ului o suta si mai bine de ani, pana prin 1930. Principala lor ocupatie, in afara de plantatul florilor si donatii pentru azilurile de batrani (plus constructii de blocuri de locuinte prin ANL si pasarele largirea drumurilor) erau darea si luarea de mita, mainipularea listelor de alegatori, a nominalizarilor pentru toate functiile de interes (judecatori, magistrati, functionari si ce-o mai fi) si asa mai departe. Politica, cum ar veni, in cel mai neaos inteles al termenului.
Intre timp, Nast publica in Harper's Magazine caricaturi, destul de prost executate dintr-o perspectiva tehnica, dar absolut miezul si esenta caricaturii politice. Aveti un exemplu aici :
In cuvintele impricinatului,
Stop them damned pictures. I don't care so much what the papers say about me. My constituents don't know how to read, but they can't help seeing them damned pictures!
Adica, "opriti blestematele de desene. Nu-mi prea pasa ce zic ziarele despre mine. Alegatorii mei nu stiu citi, dar nu pot sa nu vada blestematele de desene." Pe aceeasi linie a rationamentului, cand buboiul incepuse sa supureze, si un ziar primise dovezi ale deturnarilor de fonduri de care se facea vinovat, simpaticul de Tweed le-a oferit cinci milioane de dolari ca sa nu le publice. Mai tarziu, intr-un interviu a raspuns simplu "Well, what are you going to do about it?", care s-ar putea traduce aproximativ prin "le invit pe sotiile ziaristilor sa-mi verifice barbatia; pe cei care ar vrea sa-mi numere gainile de la Cornu ii invit sa-mi numere mai bine ouale.", de unde se vede ca limba engleza este mai concisa in exprimare.
Cetateanul de bine a fost in cele din urma arestat, si chiar si condamnat, la 12 ani de inchisoare. Care i-au fost apoi redusi la apel, si din care-a executat pana la urma unul. Dupa care a fost condamnat din nou, de data asta in civil, sa plateasca ceva milioane de dolari, dar a reusit sa scape din inchisoarea datornicilor, si-a fugit in Spania.
Unde a fost arestat de autoritati, care-l recunoscusera... din desenele lui Nast. Spaniolii l-au dat pe mana americanilor convinsi fiind ca prinsesera un foarte periculos violator de copii. Ce ti-e si cu puterea desenului - se vede treaba ca nu doar irlandezii lui Tweed erau incapabili sa citeasca.
Ramane o singura intrebare : care dintre dumneavoastra are talent la desen ?
Thursday, 22 April 2010
Si i-au numarat ouale?
Thursday, 22 April 2010
luckily we have youtube now
Thursday, 22 April 2010
degeaba stim desena daca nu avem ziar de pamflet .. AC nu cred ca se pune. si alegatoru pe langa ca nu stie citi nu prea stie el prea bine pe interneturi
Thursday, 22 April 2010
Eu pot sa-i desenez oole dar mai intai sa le numere cineva.
Thursday, 22 April 2010
@Ionut Ie. Cu grebla.
@F Da, si ne putem uita la filme cu pisici in piscina, proaste-n trafic si muzicantii din Bremen.
@dAImon Pana la urma, de ce nu s-ar pune ? A, pentru ca Mardale face desene de douaji' de ani si tot acolo-i Kisselefu', ba inca s-o mai construit ceva si mai grandios in Modrogan, cu turnulete extra ?
Mda. Da' nu crez ca-i vina ziarului.
@Marian S Haha vaz ca asta devine obicei la tine.
Thursday, 22 April 2010
Nu nu intrebarea corecta e de cea pus soricelu sare in supa.
Thursday, 29 July 2010
Eu nu prea stiu sa desenez , dar cred ca povestea scrisa de tine este plina de talc !