Trebuie sa am grija ce mai scriu pe-aici
Adrian Paunescu, gunoiul, s-a savirsit din viata. Acesta nu-i finalul povestii suinei respective, speram noi, sper eu, ci doar o etapa, un moment, o trecere spre un loc de dincolo, unde nu mai exista nici speranta si nici scapare, iar focurile ard vesnic.
Se intimpla ca am scris primul pe tema, si chiar daca presa cea care vuieste astazi nu s-a obosit sa citeze, realitatea s-a grabit sa se conformeze. Nu retrag si nu regret nici un cuvint, imi pare poate ca am fost chiar prea blind. Asta-i tot.
Si acum, in continuare, un moment poetic, urmat de o scurta alocutiune.
Versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986
„Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n ‘72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,Să vină Adevărul, să vină Primăvara.
Adrian Păunescu 7-8 februarie 1986“
Stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu,
Trist şi singur şi umilit, cum sunt, dat la o parte de forţe obscure din prima linie a luptei pentru afirmarea „Spiritului Ceauşescu“ în viaţa publică românească, pierzân-du-mi aproape orice speranţă că acolo, sus, unde sunteţi, glasul meu se va auzi, datorită norului greu penetrabil de calomnii în care am fost învăluit, uitând probabil în tristeţea mea sinucigaşă chiar şi ştiinţa de-a mă mai eventual bucura, am avut, totuşi, marea fericire de-a citi cuvântarea dumneavoastră de la Şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român de joi 6 februarie 1986.
Începusem să cred că adevărul va ajunge greu la dumneavoastră şi boceam cu capu-n pernă, câteodată, pierderea acestei şanse, pe care mi-o explicam prin sistemul triumfalist şi viciat, de dezinformare criminală, care e aproape fatal să apară într-o lume care nu-şi mai conservă dialectica şi opoziţia.
Vreau să vă spun, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, clar şi din tot sufletul meu, că, şi dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aş face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar dacă aş şti că alte partide m-ar plăti, iar partidul acesta mi-ar mai da o dată vot de blam cu avertisment.
Nu sunt un apucat, nu sunt un nebun, dar sunt un patriot adevărat care nu poate să nu observe că în problemele fundamentale ale României aveţi o scânteie divină şi vă călăuzeşte un geniu lăuntric.
Vineri, 7 februarie, am căutat un ziar cu cuvântarea dumneavoastră în toată Capitala, îmi spusese tata de cu noapte că v-a auzit la televizor şi că aţi vorbit extraordinar. Tata are 70 de ani şi mă roagă să vă transmit că, dacă e nevoie de dânsul pentru apărarea României şi a fiinţei dumneavoastră, la care ţine ca la adevăratul eliberator al ţării, vă stă la dispoziţie cu viaţa lui, pe care n-au ocolit-o dramele, puşcăriile, nedreptăţile, dar în care nu şi-a permis niciodată să-şi trădeze credinţa în ceea ce a iubit şi iubeşte.
Şi-ntr-un târziu am găsit un ziar, şi parcă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Nu m-am îndoit niciodată de marea dumneavoastră iubire pentru adevăr, dar am ştiut că mulţi şi-au construit carierele minţindu-vă.
Dar când am văzut că sunteţi încă atât de tânăr, atât de curajos, atât de lucid, atât de realist şi de necruţător cu adevăraţii responsabili ai diverselor necazuri, pe care le trăieşte minunatul popor, zbuciumatul popor, din al cărui geniu sunteţi nutrit, am înţeles nici pentru mine, nici pentru ceilalţi oameni, care au fost îndepărtaţi sistematic şi programatic de dumneavoastră, nimic esenţial nu e pierdut.
Că am pierdut funcţii, că am fost terfelit, că mi s-au oprit cărţile şi mi s-a confiscat abuziv ceea ce am construit corect la Breaza, că nu mi se mai îngăduie să public şi că sunt practic interzis în ţara mea nu înseamnă nimic: un fleac în raport cu marea fericire, cu extraordinara fericire că Tovarăşul nostru, că Omul nostru, în care ne-am investit speranţele şi tinereţea, ştie adevărul despre ţară şi nu-i lasă pe mincinoşi, pe duri, pe incompetenţi să triumfe.
La multe rele v-au îndemnat ei şi unele, din păcate, s-au şi comis, dar există o compensaţie istorică, există o revanşă a adevărului şi sunteţi autorul unui gest pe care mă văd obligat să-l numesc istoric, deşi cuvântul „istoric“ e cam obosit de prea multă întrebuinţare, şi când trebuie, şi când nu trebuie.
Iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, profetice cuvinte aţi rostit şi bine aţi făcut că le-aţi lăsat să apară, să fie cunoscute de acest popor care vă iubeşte, în ciuda faptului că îl fugăresc şi-l chinuie diverşi oameni cu putere, care au neruşinarea să se prevaleze de numele dumneavoastră în acţiunea lor de subminare a economiei naţionale, a agriculturii româneşti, a spiritualităţii româneşti, pentru că, după toate acestea, cred ei, ajungându-se la faliment, România să fie uşor remorcată de falsele idei înnoitoare de la răsărit.
Şi ce-or mai vrea ei? În loc de Hora Unirii, pe care dumneavoastră aţi restituit-o ţării, să ieşim în piaţa mare şi să jucăm, în frunte cu incompetenţii, pe care i-aţi demascat, la începutul acestui februarie 1986, şi care nu vă vor iubi niciodată, să ieşim şi să jucăm o Gorbaciovskaia pe furate, până într-un punct, şi-un ceardaş, o Kadarească de la acel punct încolo.
Eu, tovarăşe Secretar General, fie că mă vor omorî azi, fie că mă vor ierta până mâine, înjurat şi de Europa Liberă şi de Moscova, şi de Budapesta şi vai, şi de Bucureşti, cred în ceea ce am apucat să cred în August 1968, când mi-aţi făcut onoarea să mă primiţi în singurul partid comunist care s-a opus deschis violenţei, invaziei, coaliţiei împotriva libertăţii, Partidul Comunist Român.
Mi s-a putut părea, şi-mi dau seama că am greşit, că adevărul nu va mai ajunge niciodată întreg la dumneavoastră. Dar sufletul dumneavoastră întreg, mintea dumneavoastră pătrunzătoare, caracterul dumneavoastră neînfricat v-au condus spre o analiză de o unică acuitate şi care trebuie să rămână în istoria economică şi socială a României moderne un document definitiv.
Vedeţi dumneavoastră, cuvintele sunt iarăşi prea obosite, prea le-au ponosit vopsitorii de ocazie, linguşitorii de toată mâna şi detractorii de toate felurile. Dar cu ce să vă comunic emoţia mea? Acesta este Adevăratul Nicolae Ceauşescu al Istoriei Românilor, marele patriot revoluţionar, necopleşit de rutină şi capabil de gesturi epocale, pe care noi toţi ceilalţi s-ar cuveni să-l transformăm în realitate. În valori, competenţe, beneficiu social.
Acum, poporul român aşteaptă măsurile organizatorice pe care le anunţă cuvântarea şi care să aşeze lângă dumneavoastră oameni competenţi şi credincioşi. Dar acelaşi popor care vă iubeşte aşteaptă şi acele acte revoluţionare prin care sistemul osificat şi nefertil pentru înnoiri să fie radicalizat, spre a purta nu amprenta leninistă, ci amprenta lui Nicolae Ceauşescu, cel mai de seamă gânditor politic al situaţiei României sale.
Ştiţi, desigur, mai bine decât noi toţi, dar vă reamintesc şi eu, că oricâte schimbări de persoane aţi face, dacă nu va funcţiona corespunzător sistemul, cu o reală competiţie a valorilor şi cu o vie înfruntare a opiniilor într-o corectă luptă de idei (cum aţi cerut cândva într-o analiză a dezvoltării ştiinţelor sociale), situaţia nu se va putea modifica esenţial.
Va trebui ca democraţia pe care aţi promovat-o principal şi neabătut să funcţioneze ca o nouă pârghie a progresului economic: şi în industrie, şi în agricultură, şi în ştiinţă, şi în cultură. Dar, vai, Tovarăşe Nicolae Ceauşescu, ca să vă dau un exemplu: ajunge un singur Dulea la un car de cărţi şi întreaga producţie editorială stă, iar fierberea în cultură nu e bună şi nu face bine renumelui culturii române.
Mă-nchin dumneavoastră pentru fantastica, surprinzătoarea capacitate de a redescoperi adevărul, îmi pare rău că rănile pe care le port nu-mi îngăduie să susţin o campanie publică de analiză şi subliniere a ideilor pe care le-aţi esenţializat în cuvântarea din 6 februarie 1986.
Pot doar să vă mulţumesc şi să sper că mă va găsi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine. Vă vrea ţara, aşa vă iubim noi, aşa ne faceţi să ne ridicăm şi din morţi, pentru a dovedi că, într-adevăr, cum spuneţi, o ţară nu se face cu justificări, ci cu fapte.
Să trăiţi, Măria Voastră! Şi să nu lăsaţi pe cei ce se ascund sub justificări demagogice să compromită în vreun fel această Adresare Către Naţiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevărat Raport de Epocă. Să fiţi sănătos, omule bun şi drept, pentru a putea scoate de guler din scena politică fariseii şi pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor.
Iată de ce am considerat că nu e deplasat să vă trimit aceste rânduri. Ar fi, după opinia mea, normal ca lipsurile constatate de dumneavoastră şi arătate naţiunii să fie analizate atent, pentru ca valoarea documentului pe care ni l-aţi oferit să nu rămână izolată, vremelnică şi să nu pară o terapie momentană, când e vorba de fapt de nişte vicii de fond, care ţin în loc mersul înainte al acestei patrii care vă e atât de scumpă. Aş vrea să cred că noi toţi vom înţelege în spirit critic şi autocritic marele dumneavoastră exemplu de înţelepciune şi curaj.
Să trăiţi, Măria Voastră!
Adrian Păunescu, noaptea de 7 spre 8 februarie 1986
Friday, 5 November 2010
"Duci Duhul Sfint cu lingura la gura
de-ti canta matul de mitropolit,
matul tau lung si gales de matase
prin care azi vorbisi si tu cu El,
suflet purtind o ranita cu oase
aici, pe buza gropii, la apel" ...
Friday, 5 November 2010
"Ce spun se aude aiurea, mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi."
Friday, 5 November 2010
pfff... ce greu e sa pot ajunge sa te citesc mai nou. metodele insa inca sunt de actualitate. :))
am doar o propunere. ce ar fi sa nu mai vorbim despre acel ins. a murit, oricum nu l-o pedepsit nimeni pentru relele facute. sa speram ca o sa o faca de acuma.
Friday, 5 November 2010
" sper că mă va găsi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine. Vă vrea ţara, aşa vă iubim noi, aşa ne faceţi să ne ridicăm şi din morţi "
... asa ironica mi se pare soarta asta asa...in general.. bantuita ea de fortele de neinteles pentru noi...care hohotesc acolo .. :)
Friday, 5 November 2010
ofc, comunila!
Friday, 5 November 2010
mie chiar nu mi se pare ca paunescu merita ca cineva sa-i bata obrazul. pe vremea lui ceausescu toata lumea avea impresia ca paunescu era un incomod pentru regim, iar dupa revolutie am fost destul de socat sa constat ca unii il urau pentru... colaborationism.
se uita prea usor ca ceausescu a fost multa vreme un simbol pentru romani si, mai ales, se uita ca lumea a acceptat de buna voie comunismul pentru ceea ce promitea acesta, nu pentru ce oferea, iar in numele acestei promisiuni liber-imbratisate de mase oamenii au acceptat cu buna-stiinta si mizerii si lipsuri si abuzuri.
mie mi-e mai simpatic cineva care spune ce are de spus chiar daca pentru asta trebuie sa faca plecaciuni suplimentare si compromisuri de limbaj, decat unul care tace,blesteama si-si scuipa-n san in tacere. de asta cred ca paunescu a fost un om vertical, mai vertical chiar decat dizidentii "pur sange", care nereusind (sau neavand curajul) sa-si spuna of-ul in vazul tuturor celor de pe-aici au trebuit sa plece cu jalba-n protap pe la europa libera sau vocea americii. eu chiar am ascultat europa libera de mic, insa intotdeauna mi s-a parut extrem de trista "dizidenta" dizidentilor autentici pentru ca, intr-un fel, n-avea trecere in tara, fiind mai mult o dizidenta de vitrina, de ochii lumii, pentru cei de afara in primul rand si numai apoi pentru cei din interiorul tarii.
abia acum inteleg ce anume a deranjat atat la paunescu - faptul ca omul asta a putut vorbi cvasi-liber atunci cand toti taceau si injurau dindaratul peretilor. nu e putin lucru sa stii sa vorbesti in asa fel incat puternicilor zilei sa le fie frica sa te doboare, si nici macar sa nu stie daca inlaturarea ta ar fi sau nu un lucru intelept.
paunescu a servit ani de-a randul drept o supapa pentru nemultumirea populara. sa ne apucam acum sa injuram supapa pentru faptul ca nu dadea voie nemultumirii sa se acumuleze pana la un punct critic mi se pare o nerozie. spre deosebire de timpurile alea de dinainte de '89, acum verticalitatea nici nu mai e posibila, pentru ca lumea adera la promisiunea libertatii (pe care, in mod evident, nici acum n-o are) cu aceeasi osardie cu care oamenii scandau la mitinguri "ceausescu, pcr". acum supape de felul lui paunescu nu-si mai au rostul, pentru ca lumea de azi nu mai percepe defel presiunea in care traim. inghitim orice si oricum, in numele a ceva ce nu intelegem, dar pe care-l acceptam numai pentru ca nu doare asa cum dureau constrangerile de alta data. dar daca atunci ne durea, era pentru ca inca traiam. acum traim ca mortii, intr-un balon care se tot intinde si-n care presiunea creste prea incet ca sa ne mai dam seama. mai mult, inghitim si noi tot rahatul (de buna voie, ca nu ni-l mai baga nimeni pe gat), asa incat sa egalizam cumva presiunea de afara, careia nu-i mai putem raspunde in alt fel decat supunandu-i-ne si asimiland-o. pana cand, intr-o buna zi, vom pocni.
asa, fara poezie.
Saturday, 6 November 2010
@grid Precum poate c-ai remarcat nu se risipeste prea multa iubire nici pentru "dizidentii" ceia pe-aici.
Ti s-o fi parind o nerozie, e dreptul tau pina la urma. Mie nu mi se pare, chiar deloc. Toate piesele regimului sunt odioase precum e regimul odios in intregul lui, si acele piese fara de care el n-ar fi putut functiona in primul rind. Nu vad ce discutii se pot purta pe tema asta.
In rest, nenorocirile libertatii nu-s nicicum comparabile sau asimilabile nenorocirilor inchisorii. Ca o fi fiind de bon ton sa pretinzi asta, din partea astalalta a gratiilor, ma rog. E un exercitiu de libertate. Din partea cealalta lucrurile nu se vad deloc asa.
Saturday, 6 November 2010
Toţi am avut de ales... Tata n-a fost niciodată membru de partid, dar nici nu l-a deranjat nimeni din cauza asta, n-a fost nici persecutat, nici hărţuit şi nici nedreptăţit în vreun fel... Vreau să spun că alegerile pe care le facem, ne reprezintă şi ne definesc ca oameni.
Bardul de la Bîrca a vrut şi a obţinut mai mult, a vrut totul şi din acest motiv n-a "precupeţit nici un efort".
P.S. mi s-a făcut greaţă fizic citind poemul şi scrisoarea.
Saturday, 6 November 2010
Ceea ce mă distrează este că nimeni nu oferă şi alte exemple când vine vorba de poezia lui Adrian Păunescu. Bun, apelul la proletcultism este simplu, că ştim cu toţii unde să căutăm exemplele. Hai să fac dau eu o mână de ajutor, că poate Ionuţ şi alte puradei de-ăştia care fac cornete de seminţe din literatură nu ştiu foarte bine cum stau lucrurile. Poezia se cheamă "Mi-e imposibil fără tine" şi oricât de mult ar vrea să creadă asta ăia care cunosc lucruri din auzite, ea nu este adresată tovarăşei Elena Ceauşescu, erou între eroii neamului, academician de renume mondial etc. E doar o simplă poezie de dragoste.
Nici nu mai ştiu dacă erai frumoasă
şi nici în ce culori îţi stă mai bine,
ştiu doar că amintirea nu mă lasă
şi că mi-e imposibil fără tine.
Vizionez femei nenumărate,
femei interesante mă mai sună,
Dar rece şi străin mă simt de toate
şi nu mă văd cu ele împreună.
Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă,
care-a decurs din întâlnirea noastră,
dar vechiul dor al dragostei mă cheamă
şi tu îmi faci cu mâna la fereastră….
Subtile explicatii cui i-aş cere?
tot prostul face pe interesantul
şi-n condamnarea asta la tăcere,
mai conversez de-a surda, cu neantul.
Şi cum să transformăm iubirea-n ură,
de ce nu noi, ci solii să lucreze,
şi să pătăm simţirea cea mai pură,
punând incendiul tot în paranteze?
N-aş vrea să te-ndârjesc sau să te sperii,
nici să te fac să te-ndoieşti de tine,
dar eu te-am adorat fără criterii,
estet bolnav, al patimii depline.
De dragul tău, am fost cu lumea-n luptă,
te-am apărat de bârfe şi de crivăţ,
şi după toată veghea ne-ntreruptă,
cedez numai în lupta împotriva-ţi.
Şi totuşi tu ai fost cea mai frumoasă,
la mine-n braţe îţi fusese bine,
obsesia iubirii nu mă lasă.
Şi-mi este imposibil fără tine.
Saturday, 6 November 2010
@Angela Si mie. Asta-i norocul si pe asta mizeaza napircile astea, ca oamenii pe normali ii apuca greata, fizic, vazindu-i, si cum lumea tinde sa nu-si doreasca sa borasca... mnoa, ii va lasa in pace mai mult decit merita. Adauga putina mizerie de-aia calduta cu "despre morti numai de bine" si "trebuie sa fii mai iertator" si etc, si gata inghetata.
Din fericire (sau ma rog, nefericire pentru ei) eu am HazMat. 100%.
@bogdan Nu-i vorba de proletcultism mei, e vorba ca el cu gura lui se declara, in 1986, impotriva "să ieşim în piaţa mare şi să jucăm, în frunte cu incompetenţii, pe care i-aţi demascat, la începutul acestui februarie 1986, şi care nu vă vor iubi niciodată, să ieşim şi să jucăm o Gorbaciovskaia pe furate, până într-un punct, şi-un ceardaş, o Kadarească de la acel punct încolo."
In februarie '86 mei ! Tu tii minte cum o fost iarna lui '85 ? Cum adica |"falsele idei înnoitoare de la răsărit." mai om bun ?! Trebuia impuscat cu de-ala de mistret pentru numele lui Dumnezeu.
Dar, dincolo de astea, foarte bine faci ca citezi "si din partea cealalta". E un rol mizerabil asta, de-a apara asa gunoaie, dar e un rol important pina la a fi vital. Si, pina la urma, e un rol mai dificil. E usor sa fii procurorul in discutia despre Paunescu, e infinit mai dificil sa fii avocatul apararii ex officio. Asa ca pot spune ca te respect pentru asta. Nu schimba nimic, efortul tau, dar fara el s-ar schimba, in rau, lumea.
Saturday, 6 November 2010
Cum să nu.
Saturday, 6 November 2010
A, uite altă chestie demenţială, sosită direct de la Ionuţ. Stai să citez:
"eu nu pot sa uit ca nevasta-sa a omorat o familie si el a scapat-o de puscarie. da, oricare ar face asta daca am avea putearea, dar stii ce, eu nu pot ierta asta si gasi scuze."
Wow, păi Mircea, eu de unul ca ăsta trebuie să ţin cont? Ipocrizia mă sperie. Dar, să revenim şi, în cel mai pur stil al uciderii puţinelor bunuri culturale de care avem sau am avut parte, să declarăm că "din toţi rărunchii strigă un ingrat popor/hai să-l flegmăm, tu-i crucea mamei lui de biet porcşor".
Un sincer şi călduros "marş la căcat" tututor mizeriilor ipocrite, aşa, în cel mai pur stil Manowar.
Saturday, 6 November 2010
bah Bodgane ... lasa procusorii :) sa zicem ca oamenii se transforma odata cu timpul care trece prin ei, da ? eu as vrea sa cred chestia asta desi rareori spre deloc imi iese. atunci...poate exista un moment in care un om ar trebui scuipat, undeva intr-un punct al vietii lui. acelasi om poate genera undeva in viitor un moment in care sa merite sa fie imbratisat sau dupa preferinte, ars in cur, mangaiat, biciuit.. defapt..la asta se rezuma totul... pentru ce atata inversunare? A trait... a meritat flegmat demult.. a fost imbratisat un pic mai incoace.. a murit .. la urma urmei UN OM INTRE OAMENI, care a trait si a mierlit, cum se va intampla si cu TINE..si cu TINE...si cu TINE si cu MINE. Nu s-a miscat un fir de iarba pe Pamant. Crezi ca se mai misca de azi incolo?
Saturday, 6 November 2010
@bogdan Ei, Ionut e tinar, spune prostii uneori, dar are inima la locul ei, lucru cu care Paunescu nu se poate lauda.
@Porcul de York Tre' sa tinem socoteala lumii, mai porcule mai.
Saturday, 6 November 2010
Dacă tot suntem îmboldiţi din toate direcţiile să scrie sau să vorbim despre un anumit subiect, aş prefera să nu mi se spună cum s-o fac. Eu pot deosebi poetul de om, dar pentru mine contează întotdeauna omul şi nu talentul cu care a avut noroc să se nască.
Despre morţi, nu trebuie să vorbeşti doar de bine, decît dacă eşti făţarnic... Am destui morţi despre care vorbesc exact aşa ca şi cum aş fi vorbit dacă ar fi fost în viaţă; simpla dispariţie fizică, nu anulează ceea ce au fost o întreagă existenţă.
Saturday, 6 November 2010
Porcule de York, lucrurile sunt aşa cum le spui tu.
Însă cele două probleme rămân, adică:
- faptul că şi un om ca Mircea refuză să ia în considerare şi faptul că acest om nu a scris foar rândurile postate de el
- faptul că puradei care nu au legătură cu acele vremuri, cu realitatea, cu orice altceva provenind din acele vremuri, au acum opinii, mai ales când se dovedesc ingraţi
Astea nu sunt problemele noastre, ale lui Gigi, Vasile sau Ion, aici, pe bloguri.
Nu, acestea sunt problemele poporului român, cât va mai exista, pentru că citind zilnic lucruri ca acestea, sunt sigur că în curând devine o populaţie. Are cine să-l coboare la statul ăla, nu-mi fac probleme.
Saturday, 6 November 2010
@Angela De acord.
@bogdan Mi se pare c-am spus de vreo zece ori c-a scris si poezie buna, da' mai spun o data daca se cere, ca-i adevarat.
Nu conteaza. Daca vin miine sa te violez nu te va incalzi cu nimic ca eu sunt un matematician de elita, ma-ntelegi tu ? Pe fetele carora le punea Pruteanu mina pe cur asa, aiurea, pe la cursuri nu le incalzeste cu nimic ca ala o fost, totusi, un tip mult mai cultivat decit altii, mult mai inteligent, si poate chiar o valoare a culturii romane (parerea mea, mnoa).
Inteligenta nu este o scuza pentru imoralitate. Geniul nu rascumpara mizeria. Sunt categorii separate, n-am nimic impotriva sa-l puna si Manolescu si toata lumea in istoria literaturii romane, foarte bine. Dar asta nu inseamna ca nu merita spinzurat, cite 2 minute in fiecare ora, din 1990 si pina astazi.
Saturday, 6 November 2010
Aşa cum am spus mereu, cred că omul trebuie depărtat de profesionist. Matematicianul nu violează cu o ecuaţie, ci cu pula. Pruteanu nu le punea pe cur topica şi sintaxa, ar fi făcut-o degeaba, aşa că apela la mână. În final, alături de Manolescu l-aş aşeza pe Simion, pe ăla l-aş pune cu capul în jos până ar reuşi să ne explice de ce am ajuns să scriem "nicio" şi "niciun".
Consider că poezia, atâta câtă a fost, uneori găsită pe fundul unei haznale, nu i se poate lua, indiferent de caracter. Şi nici nu trebuie amestecată cu altceva. Nu este primul om în situaţia asta, cred că literatura universală a mai oferit exemple asemănătoare...
Îi judecăm pe toţi pe tema asta?
Saturday, 6 November 2010
nu stiu daca se stie, dar paunescu insusi a fost cel care a spus primul "am fost un porc". el n-a emis patetice apeluri "catre lichele" si nici n-a continuat sa-si puna cenusa in cap dupa acea memorabila dezvaluire. a fost o recunoastere oarecum gratuita, care insa l-a urmarit mai apoi intreaga viata si, pare-se chiar dupa moarte.
de ce n-au voie poetii sa devina poeti de curte? e meseria de bufon al regelui chiar atat de infama? nu cred ca e vina poetului ca generatia-n blugi si adidasi a preferat sa se iubeasca pe tunuri, cu ochii inchisi, decat sa se rascoale. dimpotriva, el a oferit fermentul. mi se pare chiar ca scrisoarea infama e genial de bine ticluita. eu as fi curios sa stiu cum ar fi aratat scrisoarea mea catre "Tovarasul", in conditiile date. daca fiecare dintre noi eram datori conducatorilor cateva randuri, ce am fi scris? si, mai ales, cati dintre noi s-ar fi eschivat de la a scrie ceva, orice?
un necrolog-comentariu care mi se pare ca surprinde bine realitatea e aici http://www.gandul.info/puterea-gandului/paunescu-cine-nu-si-pierde-capul-cand-stadioane-intregi-ii-scandeaza-numele-o-amintire-7694722
ce ma deranjeaza pe mine e ca a ne umple de greata acum, e tardiv, mult prea tardiv. heidegger vorbea despre genul asta de reactii ca despre o "necrospectiva" - nu in sensul unei perspective fara valoare asupra ceva stins si revolut, cat in sensul unei perspective pe care numai un mort o poate avea asupra propriei sale vieti (trecute). a fost cazul lui heidegger, pe care multi s-au trezit sa-l acuze post-factum de colaborationism cu nazistii, asta mai mult ca o justificare pentru faptul ca atunci, cand timpul avea inca greutate, tacusera toti ca pestii.
mie un om care n-a tacut mi se pare absolvit de orice vina. condamnarea ii poate sau nu veni din chiar vorbele pe care la un moment dat le-a rostit. dar, cel putin, nu a murit vinovat. pentru ca numai cei ce tac au ceva de ispasit; cei ce vorbesc se inchid intre zidurile propriilor ganduri, dar totodata se si elibereaza, vorbind. numai ei sunt cei care si-au castigat libertatea cu adevarat.
Saturday, 6 November 2010
Pai ii judecam mai, ca aia ziceam, tre' sa tinem socoteala lumii.
Nu se poate trai, cum ti-am mai zis si tie, intr-o lume fara socoteala asta, intr-o lume in care totu-i relativ, in care totul se amesteca si totul se "iarta", ala nu-si plateste curentu' da' repara apa. Foarte bine c-o reparat apa, da' sa i se taie curentul daca nu-l plateste. E o gindire primitiva si pina la urma anti-civilizatie relativismul asta cu da dar. Nici un da dar.
Saturday, 6 November 2010
@grid Se stie, sau macar eu stiu. Nu-s nici un exeget nici un expert in Paunescu, dar mi se pare ca a fost putin, tirziu si cu jumatate de gura.
Oricine poate curvi lunea, betivi miercurea si jefui vinerea ca sa se duca duminica-n biserica, sa marturiseasca tot, sa plinga bine si pe urma se plece acasa sa se culce devreme ca-l asteapta o saptamina grea, cu curve, arme si alcooluri.
Daca privesti lucrurile in sensul perfectiunii valoric descarnate, cel mai reusit limax, cea mai frumoasa musca, cacatul perfect pot concede ce ceri, intr-adevar, in specia ei scrisoarea e foarte buna. Doar ca specia e o specie foarte rea.
De ce este o specie foarte rea, de ce exista specii foarte rele ? Pentru ca lumea nu-i virtuala, lumea-i reala, si noi incercam sa traim si sa ne mearga bine pe ea. Chestie care nu-i obligatorie, bineinteles, da' totusi, nici Paunescu n-a avut inspiratia sa iasa si sa declare ca fratii mei, vreau sa vad cit de jegos poate fi un spirit, asta-mi propun, asta fac eu cu talentele mele ca-s ale mele si eu decid.
Zic sincer ca m-a umplut de greata dintotdeauna. Articolul de la care a inceput discutia (pentru ca, iata, discutia despre moartea lui Adrian Paunescu nu a pornit de la moartea lui Adrian Paunescu, ci de la un articol al lui Mircea Popescu anterior ei) imi confera avantajul de-a demonstra net aceasta teza.
Interesanta teza cu libertatea vorbirii.
Saturday, 6 November 2010
mea culpa, nu heidegger vorbea de "necrospectiva" ci jean baudrillard spunea, vorbind despre heidegger, ca am reusit sa creem o "necrospectiva" in jurul lui.
Saturday, 6 November 2010
da' zi drept, acu' - cand ai scris, pe 29.10 ca paunescu a murit in 01.11, aflasesi deja ca e grav bolnav si pe duca, sau ai avut o "vizitatie" din partea muzei ?
Saturday, 6 November 2010
Am avut o vizitatie. Habar n-aveam ca e bolnav, cum am zis si-acolo in general incerc sa-l uit.
Saturday, 6 November 2010
@Bogdan Vezi tu ca puradeii care acum au opinii si nu au stat cate 14 ore cu trandafirul in dinti de 23 August, sau imbracati in costumase puricoase pregatiti pentru programe artistice, si altele, puradeii aia uneori au mai o opinie mai eficienta decat cei implicati. Noi ne-am dovedi ipocriti daca am afirma ca doar ceea ce am trait/traim noi este perfect adevarat si real.
Paunescu ar fi fost un nimeni fara regimul comunist, cenaclul era o modalitate controlata de a permite niste efuziuni normale si firesti. Omu' a stiut clar ce face, asa cum si sistemul stia clar ce face omu'. Prin Paunescu s-a satisfacut o necesitate fireasca, el s-a lasat folosit, ei s-au lasat satisfacuti.
The end!
http://www.youtube.com/watch?v=OB1QhQEYpm8
Saturday, 6 November 2010
Precum se vede si din encomiasmele de prost gust oferite de atitia cu ocazia asta, raul e cosubstantial lumii. Oamenii care s-au lasat minjiti de pervertirile comuniste ale normalului tind azi sa afirme normalitatea comunismului, in virtutea faptului simplu ca nu-si pot recunoaste propria defectare prin participare si atunci prefera sa zica dimpotriva, ca aia-i normalitatea, ca ala-i binele, ca alea-s valorile.
O rusine, daca ma intrebi pe mine.
Si inca si mai regretabila proasta folosire a inteligentei, torentul de retorica aruncat, pina la urma, la canal. Auzi, sa-ti citez colea din textul indicat de amicu' grid :
Iote ce poate pui mintea omului, inainte sa fie el dispus sa recunoasca cinstit ca si-a trait cei mai frumosi ani in cel mai odios sistem, si acest fapt i-a corupt, pentru totdeauna, si fiinta si capacitatile si amintirile.
Prefera sa construiasca sofisme despre cum aia batrini nu-s diferiti si aia tineri sunt "anonimi", sau "mediocri", de parca frustrarile nerezolvate ale anonimului mediocru Marian Sultanoiu, indistinct de Marian Stavarache si de orice alt lache sau prostalache pot impieta in vre-un fel asupra mea, de exemplu. Un refugiu construit din minciuna si ignoranta, ambele rotund asumate.
Mi-ar fi rusine, da' pe de cealalta parte eu macar mai am facultatea de-a recunoaste categoriile etice.
Saturday, 6 November 2010
Defectarea este evidenta dar si justificata din punctul unora de vedere
"Iote ce poate pui mintea omului, inainte sa fie el dispus sa recunoasca cinstit ca si-a trait cei mai frumosi ani in cel mai odios sistem, si acest fapt i-a corupt, pentru totdeauna, si fiinta si capacitatile si amintirile.". Un caine tinut in lant, eliberat, o sa duca lipsa piciorului ce-i impingea trocul cu trei oase dar acelasi picior ce-l lovea intre coaste cand latra prea tare.
Noi poate am scapat la timp, noi poate ne-am gasit subterfugii suficiente sa ne apere de pervertire.
Ce ma depaseste pe mine drastic, este un fapt simplu, ignorat de majoritatea. Daca Paunescu insusi si-a recunoscut tarele, slabiciunile, rolul, micimea, atunci de ce atata zbatere in apararea lui? E in apararea lui Paunescu, poetul - omul, sau in apararea propriilor reactii - fapte vazute acum cu alti ochii de catre niste "ignoranti"?
Saturday, 6 November 2010
Bogdane... cat de absurd ar fi sa cred ca am ajuns sa scriem "nicio" si "niciun" pentru ca oricum mai nimeni nu stia unde sa puna mizeria aia de - . probabil foarte absurd dar lasa-ma sa fiu paranoic, altfel m-as plictisi.
Saturday, 6 November 2010
la figurat vorbind
Saturday, 6 November 2010
Paunescu a fost un comunist convins si un mare poet. Nu inteleg care e problema daca omul nu a schimbat placa dupa 1989. Trebuia sa se dea ca toate curvele ex PCR social-democrat?
Eu ii respect opera, ii respect demnitatea de care a dat dovada dar in principal respect faptul ca a fost un om care si-a aparat si promovat opiniile. Daca opiniile au fost gresite sau nu asta ramane la dispozitia fiecaruia sa judece.
Un gunoi ca ce? Ca nu iti impartaseste ideile tale politice?
nu, asta nu.
Paunescu a fost un om puternic care a crezut in ceea ce face.
Cand l-au intrebat de scrisoarea aia pe care o expui tu acuma, ce a raspuns Paunescu? :
DA! e a mea si mi-o asum. Eu atunci il iubeam pe Ceausescu, si eu am crezut in el.
Cati ar fi avut puterea sa raspunda asa?
Ai fi avut tu?
As fi avut eu?
Putin probabil.
Saturday, 6 November 2010
@Luka Cred c-ai pus degetul daca nu direct pe, atunci macar foarte aproape de rana cu intrebarile-ti.
@cipslim Paunescu a stat ca toate curvele ex PCR, social democrat. Si problema nu-i asta, problema-i ce-a facut el cu convingerile alea ale lui. Se explica dinsus, nu-i frumos sa te trezesti dupa zeci de paragrafe vorbind intr-o discutie ca "nu inteleg care-i problema". Reciteste discutia pina intelegi, e un bun mod de a incepe sa-ti manifesti acel respect despre care incerci sa vorbesti, si poate l-ar face sa para mai mult decit o vorba goala.
Minti, apropo de realitatea istorica. Textual, a raspuns "cine pizda mamei voastre sunteti voi sa ma intrebati pe mine".
Saturday, 6 November 2010
Nu Paunescu a ramas nationalist-comunist, nicidecum ce zici tu. Si ce a facut cu convingerile alea ale lui? Le-a promovat. Ca nu a avut coaiele lui Paul Goma sa zica tot pe fata? Adevarat, nu le-a avut, el mergea pe tiptil si cu sistemul odata. Cera sistemul sa il pupi in cur pe Ceausescu ca sa realizezi ceva? Cerea! A facut-o? Da, foarte clar ca da.
Dar cand intrau securistii sa-i inchida cenaclul si incepea sa urle "Traiasca Ceausescu!" si incepea toata sala sa urle, constienti fiind ca este o diversiune, cum a fost? A nu se scrie de astea paici? Pai de ce?
Pai cum a avut el indrazneala sa promoveze poeti ca Vieru din RSM daca era asa un lingau si gunoi? Cine a facut asta ca dupa atatia ani sa reaminteasca faptul ca dincolo de Prut nu sunt Rusi? Vun liberal ceva, vo Herta Muler? Pai aveai tu curaj sa spui cuvantul asta: Basarabia in timpurile alea?
A facut ceva, asta conteaza. Cei ce nu au facut nimic si ii arata pe altii cu degetul (de exemplu jigodia de Tismaneanu) astia sunt gunoaie si vite, nu Paunescu.
Saturday, 6 November 2010
nu am citat, am dat opinia lui cu aproximatie, si da, cam asa a spus in sensul ca "da voi ce ati facut?"
Saturday, 6 November 2010
Pai nu se scrie pentru ca nu se crede. Diversiune ? Hai mo ?! Cenaclul intreg fu o diversiune, despre ce vorbim ?
A promovat poeti ca Vieru pentru ca papusarul care-l dirija pe el cu iubirea si cu autenticitatea si cu curajul lui cu tot, omul omului lui Ceausescu l-a gasit pe ala ca sa promoveze ideile anti-sovietice ale Bunului Erou.
"A facut ceva" e un criteriu cam bizar, asa, in de sine.
Saturday, 6 November 2010
Lasă, că a făcut dizidenta Herta Muller. În sensul în care a plecat din ţară, în timp ce unii serveau la carieră, iar alţii serveau la domiciliu. Da, da, un mare român Herta Muller, de exemplu. Pizda mă-sii...
Saturday, 6 November 2010
Noa ma uite la ei, da' ce-aveti voi cu nemtoaica ? Ea-i acum de vina c-o fost Paunescu porc, c-o plecat la ea-n Germania, nu o stat sa-l ia de nevasta sau care-i rationamentu' vietii ?!
Saturday, 6 November 2010
Era un exemplu de mare român.
Una peste alta, Păunescu a mai ajutat România, chit că era vorba de javra aia de echipă naţională de fotbal sau de jucători pe care i-a ajutat cu sufletul. Până mâine putem să scriem despre asta. Meritele există. Nu l-am auzit însă, ca idee, să se bată cu ele în piept nici măcar acum la final.
Dar zic să-l dăm dracului de poet şi să mergem la dizidenta Herta, ea a fost bastionul liberei exprimări când ne era teamă să spunem bancuri la telefon.
Da, da, curat România.
Saturday, 6 November 2010
Deocamdata Muller e cam mare neamt, precit se pare. Romanii au alte probleme. De exemplu s-o acuze pe ea ca de ce o trimis la plimbare o "prietena" romanca, care bolnava de cancer fiind o acceptat s-o spioneze pentru Securitate. Ca sarmana femeie, era si bolnava...
Acu, in treacat fie spus, intre a-l ajuta pe Lacatus si a-l ajuta pe Mutu... macar pe-atunci jucau fotbal, mei.
Meritele exista, da' stii cum exista ? Asa cum exista si fericire la inchisoare.
Saturday, 6 November 2010
Intreaba participantii la cenaclu si se vor confirma treburile astea, tu daca nu ai fost la cenaclu(si eu) nu putem sa confirmam povestea sau sa respingem fara sa ne interesam nu? Eu m-am interesat pe ici pe colo in persona, nu pe net ca mosnegii astia nu le prea au cu netu.
In plus tu nu stiai copil fiind diferenta intre ce cred parintii tai si ce ai voie sa zici pe strada despre Ceausescu? Ce ti se pare asa socant?
Saturday, 6 November 2010
Mi se pare usor socant ca nu v-or explicat parintii pina ati fost mici ca smecheria asta cu "asa au facut toti copiii" nu tine, la o adica.
Nu-i problema, se invata si la virste adulte daca-i pina acolo. Atit doar ca am tinut deja lectia aia, aici, si face figura proasta sa ne prezentam cu lectiile necopciolite in viata.
Saturday, 6 November 2010
M-am gandit pret de o secunda daca Bogdan i-ar scrie poezii de gen tovarasului Iliescu.
Saturday, 6 November 2010
Pai el asa declara, ca la o adica n-ar sta pe ginduri.
Nu prea cred eu declaratia aia, da' mnoa, fiecare cu a ma-sii.
Saturday, 6 November 2010
@Mircea, io-l cred in stare sa moara de gat cu aia care ar fi in stare sa incerce sa-l oblige, il cred in stare sa iasa cu arma-n mana in strada, pentru niste principii.
Saturday, 6 November 2010
Pai tocmai.
Saturday, 6 November 2010
Florin, sper că nu a uitat cineva că am spus de nenumărate ori că la moartea tovarăşului Ilici am să beau o sticlă de vin, pentru că se termină definitiv o eră. Le rog pe vitele comentatoare să reţină că beau pentru finalul unei ere, nu pentru că a murit Ilici. Nu am ajuns să mă bucur de moartea altora, aşa cum fac iluştrii mei concetăţeni.
Saturday, 6 November 2010
@Florin - Era să uit. Dacă eşti Florin care cred eu că eşti, te tot căutăm să ştim de tine şi nu reuşim să te sunăm :( E bine totul?
Saturday, 6 November 2010
Bogdan, da om bun, da de ce nu i-ai scris pana acum poesii lu' tovarasu Iliecsu ? De ce, pentru altele mai mici, ai tinut spatele drept ? Tocmai de asta am dat exemplul, pentru ca tin minte. Vezi cum zic ?
(ie toate bune, cred ca ai sunat pe numarul vechi :P )
Saturday, 6 November 2010
Lăsând restul deoparte, număr vechi? Păi...nu-l notasem???
Auzi, ia dă un semn de viaţă, că ne făcuserăm probleme pe aici ;))
De restul, lasă, Florine. Ce sunt eu e mult prea complicat pentru o determinare la prima vedere :)
Sunday, 7 November 2010
chia m-a socat gestul tau de a inchide blogul in semn de respect fata de moartea marelui Poet. Stiu ca probabil nu o sa recunosti niciodata, dar noi astia stim ca te-am judecat gresit...
Un gest firesc, pacat ca multi altii nu au facut la fel...
Sunday, 7 November 2010
Chasing shadows ... e de-a dreptul trist.
Sunday, 7 November 2010
@cipslim Asa-i ?
@Luka D Cine ce ? Unde ?
Sunday, 7 November 2010
Aici! Acum!
Imi pare rau sa vad oameni destepti, bine pusi la punct, imbacsiti de o ideatica falsa sora cu fanatismul.
Sunday, 7 November 2010
Io sperca nu de mine zici ca ase te bat!!! :D
Sunday, 7 November 2010
Nu tu. Pe tine te ubesc dara stii ...
http://www.youtube.com/watch?v=RzdCOwX08vY Nah sa ai motiv :P:P:P
Monday, 8 November 2010
Auzi, de curiozitate, da' tu ai fost la vreun cenaclu ?
Monday, 8 November 2010
Nu.
Tuesday, 9 November 2010
Am filmat aproximativ 25 de spectacole din cadrul unui turneu al Cenaclului Flacăra. Spectacolele aveau loc pe stadioane sau, dacă vremea nu permitea, în marile săli ale ‘Caselor de cultură a sindicatelor’. Audienţa era incredibilă. Spectatorii care nu mai aveau loc pe scaune sau pe bănci, stăteau pe jos sau în picioare. Datorită harismei de necontestat a poetului de curte al dictatorului, în conştiinţa pervertită şi-n sufletul hipnotizat al spectatorilor înghesuiţi până la refuz, se năştea realmente câte ceva din omul nou comunist. Nu-mi venea să cred că acesta era chiar omul nou din viaţa reală, nu omul nou din ficţiunea cinematografică despre viaţa reală.
Filmând zeci de mii de spectatori naivi, neştiutori, înspăimântaţi, înfriguraţi, înfometaţi, îndoctrinaţi, lipsiţi de speranţă, veniţi de bună-voie şi nesiliţi de nimeni în tribunele arhipline ale stadioanelor fără instalaţie de iluminare nocturnă dar iluminate de către noi (echipa de filmare) cu o sută de mii de waţi, spectacolele prelungindu-se până în zori, am fost realmente uimit să văd cum în aceşti oameni, aflaţi parcă în transă, se năştea cu adevărat ceva din esenţa sufletului corupt al omului nou.
Povestea omului nou povestită nefiresc în filmele de ‘ficţiune’ de falsă actualitate, se derula în faţa ochilor mei – nu ca o poveste inventată şi comandată politic, ci ca o poveste ireală şi totodată un neverosimil coşmar preschimbat într-o realitate uimitoare în nopţile Cenaclului Flacăra.
Tuesday, 9 November 2010
S.I. copypasta magarule!
Tuesday, 9 November 2010
@S.I. Deci wow.
@cipslim Hm ?