Comments on: Trebuie sa am grija ce mai scriu pe-aici

By: The poetry of the derp on Trilema - A blog by Mircea Popescu.

The poetry of the derp on Trilema - A blog by Mircea Popescu. — Tue, 07 Jan 2020 01:08:48 +0000

[...] pigman on whose grave I had the pleasure to spit both right before (October 30th) and right after (November 5th) the [...]

By: Selma on Trilema - A blog by Mircea Popescu.

Selma on Trilema - A blog by Mircea Popescu. — Mon, 06 Jan 2020 18:20:19 +0000

[...] Noa, si gata. Ce, mai trebe ceva ? A, bine, Edward Norton care e un actor ingrozitor de foarte bun si din pacate uite ca s-a ratat, dovada completa si totala ca nu talentu' conteaza, mai ales cind nu conteaza. Tre' sa mai ai si noroc pe lumea asta, plus ca tre' sa stii sa te exprimi. Asa ca Andrei si Gabi, la televizor, sau daca nu macar ca Adrian. Porcurescu. [...]

By: Mircea Popescu

Mircea Popescu — Tue, 09 Nov 2010 17:49:07 +0000

@S.I. Deci wow.

@cipslim Hm ?

By: cipslim

cipslim — Tue, 09 Nov 2010 17:29:36 +0000

S.I. copypasta magarule!

By: S.I.

S.I. — Tue, 09 Nov 2010 17:08:55 +0000

Am filmat aproximativ 25 de spectacole din cadrul unui turneu al Cenaclului Flacăra. Spectacolele aveau loc pe stadioane sau, dacă vremea nu permitea, în marile săli ale ‘Caselor de cultură a sindicatelor’. Audienţa era incredibilă. Spectatorii care nu mai aveau loc pe scaune sau pe bănci, stăteau pe jos sau în picioare. Datorită harismei de necontestat a poetului de curte al dictatorului, în conştiinţa pervertită şi-n sufletul hipnotizat al spectatorilor înghesuiţi până la refuz, se năştea realmente câte ceva din omul nou comunist. Nu-mi venea să cred că acesta era chiar omul nou din viaţa reală, nu omul nou din ficţiunea cinematografică despre viaţa reală.

Filmând zeci de mii de spectatori naivi, neştiutori, înspăimântaţi, înfriguraţi, înfometaţi, îndoctrinaţi, lipsiţi de speranţă, veniţi de bună-voie şi nesiliţi de nimeni în tribunele arhipline ale stadioanelor fără instalaţie de iluminare nocturnă dar iluminate de către noi (echipa de filmare) cu o sută de mii de waţi, spectacolele prelungindu-se până în zori, am fost realmente uimit să văd cum în aceşti oameni, aflaţi parcă în transă, se năştea cu adevărat ceva din esenţa sufletului corupt al omului nou.

Povestea omului nou povestită nefiresc în filmele de ‘ficţiune’ de falsă actualitate, se derula în faţa ochilor mei – nu ca o poveste inventată şi comandată politic, ci ca o poveste ireală şi totodată un neverosimil coşmar preschimbat într-o realitate uimitoare în nopţile Cenaclului Flacăra.