Statistica resurselor umane

Sa zicem ca aveti nevoie sa angajati pe cineva pentru un scop oarecare. Account executive, computer engineer, sofer, secretara, ce-o fi.

Sa zicem ca scoateti postul la concurs, anuntati pe blog, dati in ziar, adaugati pe ceva site, si vi se prezinta 200 de candidati. Din acesti candidati alegeti si angajati unul. Presupunand ca de-a lungul unei perioade oarecare situatia asta se repeta identic ori de cate ori angajati pe cineva, puteti acum afirma ca in firma dvs lucreaza varful varfurilor, crema cremelor specialistilor din Romania, cei mai buni 0.5% din piata ?

Pai nu. E perfect posibil ca acel 1 pe care l-ati ales dumneavoastra sa nu fi fost "cel mai bun" dintre cei 200 care s-au prezentat. Poate ca altul era cel mai bun, dar s-a emotionat si-a dat rasol. Poate ca altul era cel mai bun, dar n-a putut suferi parfumul ofiterului de HR cu care trebuia sa dea interviu si-a tulit-o in 10 minute. Poate ca altul era cel mai bun, dar tipul de la interviu a preferat sa-si angajeze pe sest nepoata.

Bine. Dar sa presupunem ca aveti cumva, magic, o metoda de selectie si angajare care impiedica 100% orice astfel de posibile erori si nepotriviri. Pur si simplu aveti garantia ca dintre cei ce se prezinta, intotdeauna "cel mai bun" va fi ales. Puteti acum afirma ca in firma dvs lucreaza varful varfurilor, crema cremelor specialistilor din Romania, cei mai buni 0.5% din piata ?

Pai nu. Nu exista, in majoritatea profesiunilor sau ocupatiilor, un mod de-a ierarhiza liniar toate abilitatile posibile ale diversilor indivizi. Poate ca secretara aleasa are cea mai dulce voce de telefon, dar face o cafea execrabila. Ce-i mai bine ? Poate ca account executiva stie vinde dar nu stie socoti, iar contracandidata stie socoti, dar nu stie vinde. Ce-i mai rau, sa vinzi mult dar posibil in paguba, sau sa vinzi putin si totdeauna in profit ?

Bine. Dar sa presupunem ca exista cumva, magic, un criteriu care permite ierarhizarea absolut liniara a tuturor candidatilor. Nu-i clar cum ar fi asa o minune, dar sa zicem, de dragul discutiei. Puteti acum afirma ca in firma dvs lucreaza varful varfurilor, crema cremelor specialistilor din Romania, cei mai buni 0.5% din piata ?

Nu. Nu puteti. Nu puteti dintr-un motiv simplu : ce vor face cei 199 de cetateni si cetatence pe care nu i-ati angajat ? A, isi vor cauta o alta slujba.

Deci, ca model statistic, sa consideram ca exista 10,001 oameni care lucreaza in domeniul X, si 199 de oameni care-si cauta de lucru. Maine, din orice motiv, unul din cei 10,001 isi pierde serviciul, si poimaine dumneavoastra scoateti un post la concurs. Se vor prezenta 200 de candidati, 199 + 1, il veti alege pe cel 1, si situatia va reveni la "normal" : 10,001 oameni care lucreaza in domeniul X, si 199 care-si cauta de lucru. Si iarasi, si iarasi, si iarasi, situatia este statistic stabila, ori de cate ori cate un tip din cei 10,001 isi pierde serviciul se deschide si cate-o ocazie, pe care el imediat o ocupa. Ceilalti 199 cauta pana mor si mor fara sa fi gasit.

Asa incat fiecare firma angajeaza varful, crema, topul, cei mai buni 0.5% dintre aplicanti, si asta se traduce intr-un fascinant "cei mai buni 98%" dintre lucratorii in domeniul X. Doar 2% sunt mai slabi ca ei. Asta fiind pana la urma si motivul pentru care head-hunting-ul si respectiv recruiting-ul sunt si vor ramane metode importante de achizitie de personal, mai ales pentru pozitii care cu adevarat conteaza. Daca ai nevoie de personal TESA poate fi perfect multumitor sa vanezi francul dintre cei 200, dar daca ai nevoie de-un VP probabil ca-i mai bine sa cauti printre cei 10,001.

Si, ca sa fixam cele invatate, si sa ne verificam atentia, hai sa incercam un exemplu medical.

Se da un test de sarcina, care are proprietatea ca recunoaste sarcinile in 95% din cazuri, si in 2% din cazuri da alarme false. Asta inseamna ca din 100 de sarcini testate cu testul respectiv, 95 vor fi depistate. De asemenea inseamna ca din 100 de non-sarcini testate cu testul respectiv, 2 vor fi depistate ca sarcini, fara ca ele sa chiar fie.

Sa-mi raspundeti acum ce sanse aveti sa fiti insarcinat(a) daca in urma aplicarii testului respectiv v-au aparut liniile ca da. 95% ? Nu. 95-2% ? Nu.

Fapt este ca nu-mi puteti raspunde, pe baza datelor oferite. Mai lipseste un element cheie, incidenta relativa a celor doua situatii de test. Cat de des se intampla sa fie testate sarcini si cat de des se intampla sa fie testate non-sarcini ?

De exemplu, daca stiti ca doar 100 din 10,000 de utilizatori ai testului respectiv sunt, cu adevarat, insarcinati(e), atunci putem rationa in felul urmator : la 9,900 de teste de non sarcina, testul da 198 pozitive ; la 100 de teste de sarcina, testul da 95 pozitive. In aceste conditii, vazand eu ca m-a socotit printre pozitivi (198 + 95), ramane ca am cam 66% sanse sa NU FIU INSARCINAT(A) si respectiv cam 33% sanse sa chiar fiu.

Desi testul zice ca are 95% sanse de succes. Pentru ca functie de raritatea relativa a chestiei pe care o controlam, aia 2% pot deveni mult mai semnificativi statistic.

Vedeti ce lucru minunat e statistica ?
---------
Nu am scris acest articol in ideea ca voi comunica cine stie ce mari inovatii intelectuale, descoperiri cutremuratoare scl. Am scris acest articol pentru ca in timp ce citeam News de Joel Spolsky (la care am ajuns continuand o discutie inceputa dintr-un link oferit cu generozitate de persoana misterioasa cunoscuta drept F) m-am gandit pe de-o parte ca observatia, cat ar putea ea parea de triviala, tot ar constitui un progres insemnat pentru vasta majoritate a angajatorilor, si pe de cealalta parte ca n-ar fi, totusi, o idee proasta sa dau si-un exemplu care sa ilustreze de ce cred indeobste ca blogurile romanesti sunt proaste, si autorii romani de bloguri sunt prosti. Uite ca se pot scrie in 2005 articole care sa fie relevante in 2010, peste o bariera lingvistica si una culturala, si fara sa includa clipuri din youtube. Cine-ar fi crezut.