Speculanti si lichiditate
Spuneam ca piata de futures nu se adreseaza nevoilor publicului, ci este o parte a procesului de planificarea productiei industriale. Asta nu impiedica bineinteles pe nimeni sa participe daca are chef.
Primul cetatean care s-a amestecat in piata asta fara treaba a fost Tales din Milet, cel care-a masurat dintai si inaltimea Piramidelor din Egipt. Aristotel ne povesteste ca descoperind el nu se stie cum ca recolta de masline va fi deosebit de abundenta, a inchiriat de la proprietari dreptul de folosinta exclusiva a preselor de ulei. Necunoscandu-se inca daca recolta va fi buna sau slaba, proprietarii au acceptat afacerea, mergand pe principiul "ce-i in mana nu-i minciuna". Recolta vadindu-se, la vremea ei, cu adevarat abundenta, Thales a putut pretinde un pret bun pentru folosirea preselor "lui", si ca atare a facut ceva bani.
Cel ce cumpara sau vinde contracte futures fara a fi nici fierar, nici miner, nici altminteri consumator sau producator al resursei respective se numeste speculant. Spre deosebire de producatori si consumatori, care cumpara sau vand contractele in special ca sa-si asigure o nevoie proprie, fie de-a vinde materialul fie de a-l cumpara, speculantii cumpara si vand contracte ca sa se afle-n treaba, in speranta ca vor putea vinde mai scump ce-au cumparat ieftin sau cumpara ieftin ce-au vandut scump.
Dar sa-i lasam pe ei pe moment deoparte si sa vedem alta chestie. Tot asa cum calitatea unei piese de teatru e descrisa de numarul de oameni care se imbulzesc s-o vada, si valoarea de piata a unei femei de numarul celor ce-ntorc capul dupa ea pe strada, tot la fel utilitatea unei piete e descrisa de volumul ei. Cu cat se vand si se cumpara mai multe contracte, cu atat pretul stabilit prin acest procedeu are mai mari sanse sa reflecte realitatea.
Proprietatea isi are echivalentul si in statistica : stim din teorie ca daca aruncam o moneda, ea are sanse 50-50 sa cada ori cu o fata in sus, ori cu cealalta. Totusi, daca aruncam o moneda o singura data, fata cu care ea va cadea in sus va obtine 100% din caderi, si cealalta 0%. Daca o aruncam de 2 ori, sansele ca fiecare fata sa cada o data sunt doar 50%. Fiecare fata are de asemenea 25% sanse de-a cadea de doua ori. Dar daca aruncam moneda de o mie de ori, de departe cea mai probabila distributie e in zona 500-500 de caderi.
Preturile pe bursa au exact acelasi comportament. Daca se tranzactioneaza un singur contract de tipul X, la pretul Y, pretul real poate fi oriunde intr-o marja destul de larga in jurul lui Y, poate chiar de la 0,5Y pana la 2Y, sau chiar mai mult. Pe de alta parte, daca se tranzactioneaza un milion de contracte X, pretul Y mediu e probabil foarte apropiat de pretul real. In stricta legatura cu volumul se afla lichiditatea, adica abilitatea pietei de-a absorbi o vanzare sau o cumparare fara miscari mari de pret. Evident, cu cat volumul este mai mare, cu atat lichiditatea este si ea mai mare.
Am discutat in treacat de elasticitatea cererii, cand vorbeam de extinderea operatiunilor societatii de produs barne : daca se ofera mai multe barne la vanzare, pretul per unitate va scadea. Exact acelasi fenomen are loc si pe bursa, elasticitatea cererii din comert fiind o notiune echivalenta cu lichiditatea de pe bursa.
Din punctul de vedere al producatorilor si consumatorilor, al clientilor Bursei deci, lichiditatea e cea mai importanta calitate a pietei. Daca in urma prezentarii celor 70 de contracte la vanzare minerul ar descoperi ca pretul a cazut de la 20 la 2 monezi, sigur n-ar mai face incercarea si-a doua oara. Daca in schimb pretul evolueaza de la 19 la 16.7 el pleaca fericit acasa, numarandu-si deja in gand banii.
Ei bine, sa revenim la speculanti. Oamenii care nu inteleg economie sunt suparati pe speculanti pentru ca "speculeaza", adica modifica preturile. Problema cu aceasta abordare este ca singurul mod in care speculantii pot modifica preturile este a le aduce mai aproape de preturile reale. Asa un efect nu poate fi niciodata nociv, pentru ca aliniaza opiniile cu adevarul. Sigur, poate fi neplacut pentru diverse centre de putere inchipuita : soldatul poate de exemplu da vina pe "speculanti" daca observa ca in urma planului lui de-a invada Valea Arsa dobanda implicita a bonurilor de tezaur ale Fortului a scazut cateva puncte. De ce sa admita ca politicile lui proaste au distrus parte din valoarea Statului, cand poate pretinde ca speculantii sunt de vina, pentru ca si-au permis sa scoata acest fapt in evidenta ?
Contrar acestei opinii, speculantii creeaza lichiditate in piata. Ei nefiind direct interesati in produsul care se tranzactioneaza, intr-o piata la echilibru e egal probabil ca ei sa vanda sau sa cumpere. Hai sa privim un exemplu concret. Fie o piata constand din cinci producatori de orez, fiecare producand cate doua mii de oca de orez saptamanal ; zece consumatori de orez, fiecare consumand cate o mie de oca de orez saptamanal ; si zece speculanti, fiecare avand la dispozitie un capital de-o mie de monezi.
-
In ziua 1, producatorul 1 si 2 vand fiecare 20 de contracte de orez, 4 consumatori cumpara impreuna 20 de contracte, si cei zece speculanti vand si cumpara fiecare cate 10 contracte.
In ziua 2, producatorul 3 vinde 20 contracte, 3 consumatori cumpara 30 contracte si cei zece speculant ivand si cumpara fiecare cate 10 contracte.
In ziua 3, producatorii 4 si 5 vand fiecare cate 20 de contracte, 6 consumatori cumpara 50 de contracte, si cei zece speculanti vand si cumpara fiecare cate zece contracte.
Si-acum sa vedem socoteala. In prima zi, producatorii au vandut 40 de contracte, consumatorii au cumparat doar 20, si speculantii au absorbit 20. In a doua zi, producatorii au vandut doar 20 de contracte, consumatorii au cumparat 30, si speculantii au compensat 10. In a treia zi, producatorii au vandut 40 de contracte, consumatorii au cumparat 50, speculantii descarcandu-se pe 0. Per total, din 160 + 150 + 190 = 500 de tranzactii speculantii au sustinut 300, adica 60%. Datorita lor vanzatorii au reusit sa vanda si cand nimeni nu vroia sa cumpere, si cumparatorii au reusit sa cumpere si cand nimeni nu vroia sa vanda.
Pe scurt, speculantii sunt principalii contribuitori la formarea corecta a preturilor in toate pietele functionale, prezenta lor fiind un bun indiciu al sanatatii economiei respective. In general, e o buna estimare ca politicienii care acuza speculantii tocmai au comis niste tampenii care probabil vor ruina economia, tampenii pe care incearca sa le acopere.
Wednesday, 23 June 2010
Ce se intampla in exemplul tau cand speculantii ajung de reprezinta 90% din piata ? Mai echilibreaza ei piata sau fac pretul dupa cum doresc ?
Wednesday, 23 June 2010
90% ca volum zic.
Wednesday, 23 June 2010
In modelul pe care l-am folosit eu (piata eficienta) nu se intampla si nu se poate intampla nimic rau nici chiar daca ei constituie 99,99999% din piata, pentru ca dupa cum vezi i-am considerat distribuiti normal. Dimpotriva, vor iesi preturi cu atat mai precise.
Mai interesanta e intrebarea "ce se intampla cu exemplul tau daca speculantii sunt doar 30% din volum, dar piata nu e eficienta". Moment in care adio si n-am cuvinte, iese ceva a la BVB, preturile n-au nici o treaba cu nimic anume, cuantificabil.
Pe scurt, abilitatea oamenilor de-a crea grupuri pe baze ideologice (adica, in contrar realitatii) e principala cauza a dezechilibrelor in formarea preturilor. De la cazul extrem, al comunistilor, pana la cazurile mai temperate, ale manipularilor de preturi pe bursa, problema-i aceeasi, si va ramane.
Wednesday, 23 June 2010
Scopul speculantilor nu-i in nici un fel sa regleze piata ci doar sa castige din dezechilibre. In fapt ei sunt la fel de daunatori sistemului precum puturosii care asteapta pestele zilnic si nu contribuie la nimic.
Pe o piata relativ echilibrata si predictibila cum este petrolul unde procesul de productie/rafinare/distributie este relativ integrat si contractele sunt pe zeci de ani singurele surse de dezechilibru real sunt cele politice, pretul barilului nu a variat timp de 30 de ani pana la intrarea masiva a speculantilor in piata (gen Enron). Care spaculanti castiga din variatii ample si zilnice. Motiv pentru care au urcat cursul barilului la 70-80 de dolari de la 20 fata de un cost de extractie si transport cumulat de circa 5-7$.
Wednesday, 23 June 2010
Nu conteaza "scopul" oamenilor. Capitalismul functioneaza indiferent de scopurile subiective, tocmai asta-i chestia. Nici scopul fierarului nu era sa-l ajute pe soldat in gestionarea activitatii, sa-l invete ce sa faca cu pestii sau alte traznai. Fiecare, urmarindu-si scopurile proprii, atinge indirect scopurile generale. Deci, cei ce doresc sa profite din dezechilibre, indirect dar inevitabil doresc si sa rezolve dezechilibrele. Si se face.
De fapt, asa-i construita lumea, ca orice poate atinge direct scopurile generale se va lasa cu nenorocire. Doar indirect merge caruta lumii.
E fals ca nu contribuie, diferenta intre a nu face ceva si a face ceva e fundamentala. Speculantii contribuie lichiditate. Ei sunt counterparty ca si oricine altcineva. Comparatia ta are cam tot atat de multa baza ca si ideea ca "toate femeile sunt curve" - nu denota altceva decat o naivitate inflamata.
E fals ca piata petrolului, sau oricare alta piata, e cumva in sine "echilibrata si predictibila". Ia exemplu emisiile solare. Sunt ele "echilibrate si predictibile" ? Nu ? De ce nu ? A, pentru ca sunt fenomene naturale, nu ideale. Bine. La fel functia "amplitudinea vibratiei solului in timp". E ea o functie 0 ? Mereu ? Si-n 77 ?
Wednesday, 23 June 2010
100 de pescari care fac pipi in tarnita contribuie lichiditate.Si daca fac pipi in strandul Record contribuie lichiditate dar efectele sunt mai putin dezirabile.
Problemele de echilibru sunt o teme serios studiate de ingineri. Incarcarea unui avion, echilibrarea unei nave in timpul incarcarii/descarcarii prin manevrarea balastului toate sunt concepute cu scopul amortizarii fluctuatiilor produse de dezechilibre. Sistemele sociale isi propun in general sa evite dezechilibre majore pentru ca acestea vor conduce la conflict. Speculantii nu urmaresc echilibrul si in lipsa unor mecanisme care sa garanteze echilibrul ei sunt la fel de daunatori societatii ca solutie precum razboiul.
Capitalismul e o ideologie si se aplica intotdeauna partial ca un altoi pe societatea data. El nu "functioneaza", ca nu-i o masina. A devenit o prostie in clipa in care capitalul a devenit o resursa ilimitata.
Daca e sa aleg prefer oricand liberalismul capitalismului pentru ca libertatea e mai tare.
Wednesday, 23 June 2010
Mnoa, pai de-aici incepe atunci disputa, ca eu nu consider razboiul o solutie "daunatoare". El e o solutie foarte utila, si anume, amenintarea ei mentine oamenii sanatosi la cap pe calea pacii, si macelareste restul. De fapt, razboiul e cea mai importanta resursa de persuasiune a umanitatii.
Nu confunda insa problemele de echilibru mecanic cu problemele de echilibru sa-i zicem cuantic (pentru ca am cumva intuitia ca pietele si particulele se impartasesc din aceleasi tipuri fundamentale de statistica).
Capitalismul nu este o ideologie. Capitalismul este un dat anterior oricarei societati umane, precum si oricarei societati punct. Directia de curgere a gazelor sub gradient de presiune, nivelul marii, fenomenele tectonice intr-o planeta in rotatie sunt toate exemple de capitalism in actiune, cu mijloacele reduse ale materiei inanimate.
Sigur, exista ideologii care se construiesc in mintea oamenilor din incercarea de-a pricepe capitalismul imanent existentei. Dar a afirma net "capitalismul" drept o ideologie e echivalent cu a spune ca fizica e o ideologie. Sigur ca este si o ideologie construita asupra fizicii. Dar nu aia-i fizica.
Nu cred ca se poate pune problema de-a alege intre liberalism si capitalism cum nu pare ca se poate pune problema de-a alege intre copulatie si frictiune. Sunt ambele indisolubil legate si mereu impreuna.
Wednesday, 23 June 2010
Dar daca speculantii creaza o penurie artificiala de orez vanzand cate putin, pretul orezului creste si consumatorul final are mai putin orez in farfurie, speculatorul poate arunca orezul ramas la gunoi dar totusi a obtinut un profit mai mare decat daca ar fi vandut la pretul liber fara interventii de manipulare a pretului. E adevart ca sunt putini speculatori care pot determina o astfel de variatie semnificativa
Thursday, 24 June 2010
Explica cum a obtinut profit mai mare. Ca sa obtina profit, tre' sa-l vanda, nu sa-l arunce.
Singurul rezultat al cresterii pretului este ca pe langa cei cinci producatori vor mai apare cinci. Sau cincizeci.
Thursday, 24 June 2010
Aveti un fix cu orezul aista ! Pai sa va zic si eu una.
Chinezii faceau orez si il transportau in barci pe fluviu. Mai venea o furtuna, mai un crocodil, mai o gaura in barca, niste pirati somalezi, ceva, murea cite un chinez si se ducea la fund cu tot cu cei zece saci de orez din barca sa. Iar familia lui murea de foame.
La un moment dat un chinez destept a zis: mai, suntem aici zece oameni cu zece barci ? Suntem. Pai hai sa punem noi in barca nr. 1 un sac de la chinezul 1, un sac de la chinezul 2 si tot asa pina la ultimul. Toti zece vom avea aceeasi sarcina dar daca se scufunda unul pierdem fiecare doar cite un sac !!! Ceilalti noua ii dam familiei amicului nostru si o sa traiasca si ei bine, chiar daca cu o reducere de 10% la bugetul familiei.
..... si uite asa s-au inventat asigurarile ......
Thursday, 24 June 2010
Tehnic vorbind astea nu-s asigurari, sunt hedging, da' noa, in mare e tot acolo.
Thursday, 24 June 2010
Istoric vorbind, asa mi s-a spus mie la scoala de agenti de asigurari. Mint aia, mint si eu. Desi e credibil. Intre timp au trecut citeva mii de ani, s-o fi specializat si hedgingu` asta !
Thursday, 24 June 2010
Ioai, da' tu esti si agent de asigurari ?! Polimatule!
Thursday, 24 June 2010
Practic nu-s nici asigurari (in asigurari altcineva gestioneaza riscul si face bani din asta) nici hedging (pariu pe calul adversarului) da pot fi un interesant mod justificativ pentru ambele.
Este insa logica din spatele sindicate/aliante/bresle/ -lor (gen CAP, NATO etc). :D
Thursday, 24 June 2010
Pai tehnic vorbind, "hedge" denumeste orice actiune de aparare impotriva unei eventualitati nedorite, dar nu in sensul diminuarii sanselor ca ea sa aiba loc, ci in sensul compensarii efectelor. Deci ar fi.
Este ce zici cu CAP, NATO - practic ceata lui pitigoi, dai intr-unul tipa doi.