Scoala fata cu liberalizarea
Educatia speciei umane este un abuz, cel mai adesea de natura sexuala, asupra oricarui individ educat. Fara a asuma aceste doua elemente (violenta si sexualitatea) nu se poate face educatie.
Am zis, sustin si mentin.
Solutia traditionala in ce priveste aceste doua probleme ale educatiei, violenta si sexualitatea, a fost o combinatie de bataie si castitate, pentru cea mai mare parte a istoriei. Disputa s-a nascut demult, la greci, apropo de homosexualitatea educativa, e larga discutia respectiva tot asa cum era larg Porfirius de la Plotin si Plotin de la nu mai stim cine si Platon de la Socrate (de fapt, poate ca nu, chit ca Socrate-i documentat ca iubitor de tineri totusi conceptul de "iubire Platonica", sau adica ca-i iubea ca pe Platon tinde sa sugereze ca nu se largea nimic in cursul procesului).
Pina in final grecii n-au reusit sa ajunga la o solutie universal acceptata, ca adica daca sa sau mai bine sa nu, dar in schimb idealurile de puritate si castitate ale crestinismului au rezolvat problema cel putin la nivel teoretico-discursiv in sensul castitatii. Ca ea n-a prea functionat in practica niciodata, ma rog, detalii de implementare.
Din punctul de vedere al discursului public si al reflectarilor in presa, principala problema a educatiei in Statele Unite o constituie la ora actuala "relatiile improprii" intre educatori si educati, care merg de la flirt pina la copulatie. E o tema atit de grava pentru ei incit tinde sa devina una dintre temele importante ale discursului public in general. Va amintiti sigur de povestea blondei indragostite de-un elev de 15 ani, caruia i-a facut si-un copil, sau a blondei care se iubea cu o eleva de-a ei, sau alte nenumarate povesti, mai mici sau mai mari dar absolut hebdomadare.
In general raspunsurile date de actorii din cadrul discutiei publice merg pe linia abaterii individuale de la norma de grup, a deficientei personale. Niste oameni "rai", fundamental defecti, abuzeaza de pozitia in care se afla, inseala increderea pe care societatea le-a conferit-o etc scl.
Eu nu creditez aceasta directie explicativa. Dupa mintea mea, scoala, ca metoda de-a organiza violenta si sexualitatea asupra copiilor sufera, confruntata cu liberalismul, niste transformari. Transformarea violentei prin liberalizare duce de la bataie la persuasiune, lucru pe care l-am si vazut de fapt in practica, iar transformarea sexualitatii prin liberalizare duce de la castitate la orgie. Lucru pe care de asemenea il vedem in practica.
Ambele aceste evolutii decurg ingemanat si cu necesitate, nu poti fierbe doar albusul dar nu si galbenusul din oul intreg. Si cum oul nu poate fi spart, ori nu-l fierbem deloc (ceea ce inseamna sa renuntam la ideologia liberalismului, lucru pe care nu vad cum am putea sa-l reusim in practica fara a sucomba ideologic sub ipocrizia funciara a unei atari incercari) ori ne obisnuim cu ideea de-a avea ambele parti fierte.
Lumea se intreaba daca internetul "perverteste". Ma tem ca raspunsul este nu, internetul nu-i capabil de asa mindrete de realizare. Tot ce poate face el este sa accelereze. Si asta si face, accelereaza. In unele cazuri, accelereaza procese pentru care nu ne gasim mental pregatiti, ca de exemplu transformarea castitatii scolare in orgiastica scolara.
E asta un lucru rau ? Pai bineinteles ca-i un lucru rau, fiind el un lucru si toate lucrurile fiind rele, ca lumea asta asa-i facuta, sa ne incerce pe noi prin rautatea ei. Cu alte cuvinte, daca creditati ideologia care a construit scoala bataii si castitatii, o alta ideologie n-are cum sa fie buna. Pe de alta parte, scolarilor nu pare sa li se para un lucru rau, asa incit ma gindesc ca nu prea conteaza.
Ce inseamna toate astea din punctul de vedere al educatiei ? Pai, depinde ce-i ala un "punct de vedere al educatiei". Dar cel mai probabil inseamna ca lucrurile vor fi diferite in viitor fata de cum au fost in trecut, ceea ce intr-adevar e o observatie atit de autentic inovativa incit nu pot spune ca ma mir ca a trebuit sa veniti pina pe Trilema ca sa puteti s-o cititi.
Sau, ca solutie alternativa,
Teachers should simply never “friend” their students on Facebook. They should be discouraged from even looking them up. It is too confusing psychologically for them and for the students. It dissolves the usual barriers that once stood in the way of teachers actually seeing the seductive behavior of high school girls (or boys) and observing from a distance their sometimes highly sexualized communication and behavior. It blurs boundaries and invites trouble.
de-aici.
Wednesday, 20 October 2010
Nu bag mâna-n foc, dar unii profesori încearcă să aplice metoda PULL în loc de PUSH. Gen, în loc să PUSH informaţia şi să obligi studentul să o înghită/accepte, profesorul se transformă într-o simplă unealtă, un om care-l ajută pe student să descopere informaţia şi să-i dea o formă astfel încât aceasta să facă sens în contextul general. Având în vedere că multe informaţii şi curricule sunt fie obsolete fie incomplete fie amândouă, chestia cu PULL nu-i nici aşa rea.
Then again, rupe bariera de care zici şi transformă profesorul din reprezentantul unei funcţii într-un om. Cu consecinţele aferente.
Wednesday, 20 October 2010
Nu-i asa de nou modelul ala. Care-i rezultatul ? 90% din an sunt absolut indolenti, fie cu scuza ca invata pentru altceva fie din motivul ca-s lenesi si timpi de la natura, din restul de 10% unul-doi oameni au niste beneficii oarecare si fetele se indragostesc de iel.
Per total rezultate mai proaste, in agregat, decit profesorul-zbir, care-i unul dintre modelele cele mai slabe.
Wednesday, 20 October 2010
Nu spun că-i nou la alţii, spun că-i nou pe-aicea. Şi da, aprob pozitiv .. diriginta preda şi engleză, genul zbir, cu ea am luat CAE fluierând. Restu' profelor importate de prin UK şi US stăteau să discute de ce-l doare capul pe X, de ce juma' de clasă îşi face tema la altceva, de ce un sfert de clasă chiuleşte, trying to be understanding lol.
Wednesday, 20 October 2010
Myea. Exactly.
Wednesday, 20 October 2010
daca internetul perverteste.. sa perverteasca ce? adevarata natura umana? nu vad un alt scop formelor de manipulare in masa, indiferent de care fel, decat acela de a orienta masele intr-un sens care sa pastreze un misterios echilibru pe o planeta deja obosita. se vorbeste despre nasterea unei noi constiinte. vorbim cumva despre diviziunea atomului ? nu de alta dar daca scoti din fiinta umana egoismul (sa-l numim si instinct de conservare?), nevoia de putere, usurinta de a indrepta raul spre ograda vecinului si toate celalalte, ce ramane? o fiinta goala sau o fiinta "perfecta" ? pentru ca acea perfectiune ar lua si ea la un moment dat doua valente, si-ar gasi doua capete, un + si un - intrucat fara termen de comparatie e doar non-existenta. stiu ca nu e tocmai asta tema dar bate inspre. iar am baut prea mult vin ?
Wednesday, 20 October 2010
Pai perfectiunea e cu necesitate "goala" in sensul asta.
Gönnt mir, mit dem Liebchen im Gartenrund
Zu weilen bei süßem Rebengetränke,
Und nennt mich schlimmer als einen Hund,
Wenn ferner an’s Paradies ich denke!
Wednesday, 20 October 2010
ooo da ! perfect pt vinul meu baut singur intre 4 pereti de Cluj. multumesc pt idee.
Wednesday, 20 October 2010
genial ! GENIAL Khayyam asta al tau si nu auzisem inca de el. E incredibil cum uneori ceva... ceva..plm.. face dintr-o "seara de catran" una mult mai buna.
Wednesday, 20 October 2010
Io nu-mi revin din cum plm poti tu sa bei vin fara sa fi auzit de Omar Khayyam. E ca si cum ai fi fan Microsoft fara sa fi auzit de Gates.
Wednesday, 20 October 2010
promit ca recuperez !
Saturday, 23 October 2010
Din text s-ar zice ca optiunile sunt ori bataie&castitate ori persuasiune&orgie. Ca americanii se dau de ceasul mortii ca vai nu aia, e irelevant, ca lumea se da rareori de ceasul mortii pe motivul care ar avea sens. Altminteri as zice ca invatacelul clar prefera varianta doi, dar nu mi-e clar care-i castigul educational daca exista vreunul sau daca e tot aia per total. Si cum e abuzul sexual din partea parintilor?
Ce zice dAImon mie imi pare o comparatie intre cineva care implementa metoda zbir si cineva care nu implementa nimic ci n-avea ce cauta acolo. Deci nu se poate concluziona privind metodele.
Saturday, 23 October 2010
Daca se intelege asa am scris rau. Pur si simplu astea-s doua plasari posibile pe fluxul altfel continuu si probabil multidimensional al respectivelor.
Vorba este insa ca aceeasi chestie care duce de la bataie la persuasiune, ie liberalizarea, duce tot cu o mina de la castitate la orgie. Chiar daca astea nu-s singurele patru puncte de pe harta, totusi ducind coltul de sus de la A la B, nu ai incotro si duci si coltul de jos de la A' la B', ca obiectu-i rigid.
Nu baga mina in foc apropo de ce prefera invatacelul. Fetele tinere sunt sfioase dintr-un considerent organic, le trece odata cu maturizarea sexuala, si baietii nu-s cu nimic diferiti. Pare ca ar prefera, la ora actuala si in circumstantele actuale pentru ca s-a exagerat intr-o directie, si deja am ajuns sa organizam societatea represiv in zona aia. Dar daca ar fi fost exagerat in cealalta directie, isi faceau copii cluburi clandestine de virginitate, ca forma de rezistenta fara dubii.
E mare discutia daca "nici o metoda" poate fi considerata cu adevarat nici o metoda. De la Aristotel toate metodele sunt o metoda, chiar si cind omul crede ca n-are. Ca atare, de ce sa nu se poata concluziona ?
Saturday, 23 October 2010
Aha, ca liberalizarea le aduce pe amandoua e cat se poate de logic, de acord.
E posibil sa fie si ce zici cu preferintele, n-am vrut sa spun la modul general, ci pentru momentul curent. Un exemplu minor si partial poate au dat pana la urma frantuzoaicele cu bronzatul topless.
Bine, e si aia o metoda "nici o metoda". Dar atunci tragi concluzia intre metoda aceea si cea zbir, si nu intre metoda zbir si liberalizare.
In caz ca te intereseaza am apucat sa mai scriu ceva despre scopul educatiei.
Saturday, 23 October 2010
Stiu ca tocmai ce ti-am scris acolo.
Apropo de "nici o metoda", ce poti zice ca-i mai liberal de-atit ? :D
Sunday, 24 October 2010
Aia-mi pare ca e anarhie, nu liberalizare.
Sunday, 24 October 2010
Bun, da liberalizarea-i un proces, eu discutam de-o stare. Deci, ce-i mai liberal decit libertatea totala ?
Sunday, 24 October 2010
Problema - simplificata si privita subiectiv - la American ca si in mai orice societate moderna, este aceea de exagerare crasa a unor intamplari, pana la mitificarea lor in vederea mentinerii unei stari continue de stres, conflict si neliniste (si nevoia de a critica oricand si legat de orice puterea)
Sunday, 24 October 2010
Corect, in Romania nu se intimpla defel faza, toti astia care traiesc intr-o stare de asediu perpetua ca se uita la tv is importati :D
Sunday, 24 October 2010
Da, clar :)). Am tot observat oameni care par a trai din telenovelele pe care nu le rateaza pentru nimic in lume si cu care se identifica pana la cel mai inalt nivel, si ei reprezinta o dovada incontestabila a originilor noastre latine! :))
Sunday, 24 October 2010
Iar altii traiesc din telenovelele numite jurnale de stiri. Tot un drac.
Sunday, 24 October 2010
Asta ca sa nu mai mentionez emisiunile gen reality show cu batai, gelozii, prostitutie juvenila si mai stiu eu ce alte idiotenii preluate din scumpul Occident, in care multi vad cu ochelari de cal, starea actuala a societatii
Sunday, 24 October 2010
Pai si unde era acolo libertate totala? Ca elevii aceia n-aveau de ales intre tanti aceea aburita si altceva (pentru invatatul materiei cu pricina sau pentru orice altceva la o adica). Deci daca vine unul la ora si zice "da-ti-i bataie si faceti aici ce vreti" nu-i oricum libertate totala.
Oricum, nu sustin si nici n-am sustinut vreodata ca scoala are rolul de a asigura libertatea totala a individului in interiorul ei. Era vorba de liberalizare in sensul unei alegeri asumate (si responsabilizate) a modului de invatare.
Sunday, 24 October 2010
@Bogdan Vrei sa spui ca ne-am importat prostia ca nu avem neaosa sau cum?
Sunday, 24 October 2010
Nu in directia aia am avut intentia sa merg si normal ca nu cred asta, doar ca am avut grija ca macar la capitolul prostie si metode de perfectionare in aceasta privinta, am avut grija sa ne aliniem la nivel mondial!
Sunday, 24 October 2010
Problema nu se limiteaza doar la educatie. Implicarea sexuala in conditiile preexistentei unei relatii bazate pe autoritate intre parteneri nu poate decat sa dauneze amandurora. De ceea relatiile copil-parinte, copil-custode, elev-profesor, enorias-preot, subordonat-sef, pacient-medic, pacient-psihoterapeut, soldat-superior, detinut-gardian, sau chiar prieten-prieten etc. sunt toate forme in care relatia de autoritate existenta denatureaza profund apropierea dintre indivizi si le perverteste acestora puterea de decizie in ceea ce priveste propriile lor actiuni.
In fata elementului de autoritate, dorinta individului isi pierde autonomia, iar cedarea celui aflat in pozitie inferioara ierarhic devine un simplu act de supunere, golit de orice conotatii personale. La fel, nici cel aflat in pozitie de comanda nu poate discerne daca interesul pe care i-l poarta un subordonat e autentic sau nu. Jocul de putere e intotdeauna o capcana pentru sentimente, mai ales atunci cand acestea au o finalitate erotica.
Prototipul relatiilor sexuale survenite in cadrul unui raport anterior de autoritate intre parti este, desigur, incestul. Incestul este o apropiere nepermisa din pricina faptului ca relatia de putere (cauzata de apropierea indivizilor in spatiul relativ inchis al familiei) este erodata de o alta "apropiere", mult mai stransa, mergand chiar inspre contact fizic direct, care distruge pur si simplu bariera de siguranta (si distanta infinitezimala) necesara convietuirii in raportul de putere anterior.
Odata cu implicarea sexuala, raportul de putere intre indivizi se schimba inspre un cu totul alt regim, ca si cum s-ar trece de la un regim al campurilor si influentelor tacite la un registru pur mecanic, al actiunii si reactiunii brute, care ajunge sa submineze atat relatia de autoritate anterioara implicarii fizice sau emotionale, cat si nou-creata relatie insasi.
Tuesday, 6 September 2011
N-am idee de ce n-am mai raspuns aici ? In fine, cu scuzele de rigoare :
@Bogdan Just. De fapt se poate spune ca la ora actuala televiziunea are per total un impact mai mare asupra educatiei decit scoala. Ceea ce e destul de ingrijorator.
@Diana Coman Cre' ca ne-am pierdut conversatia pe drum.
@grid Teoria e falsa. In fapt, incercarile inspre sex in lipsa unei structuri de autoritate preexistente n-au cum sa duca la altceva decit nereusita si frustrare.
Relatiile pe care le citezi sunt tabu-uri in societate in principal pentru ca statul nu-i dispus sa-si asume identitatea pe care-o ofera functionarilor lui in totalitatea ei. Statul doreste cumva sa creeze o identitate partiala, sa fii ofiterpreotprimaretc cumva doar intr-o anumita cladire, sau doar la o anumita ora. Cererea e evident absurda, dar macar e atit de absurda incit lumea sa continue inca sa incerce a o pune in fapt, un mileniu mai tirziu.
Dorinta individului nu e niciodata autonoma. Nu exista act de supunere golit de conotatii personale. Sentimentele nu exista in afara relatiilor de putere. Alte lucruri care nu exista sunt solutiile simple si prinzurile gratis.
Incestul este, cel putin in interpretarea unei solide traditii stiintifice, prototipul oricarui act sexual. E dubios in ce masura incestul chiar aduce dezavantajele pe care le propui tu. Mai degraba pare ca incestul face imposibile anumite conventii. Asta nu invalideaza neaparat incestul.
Mi se pare si naiva, si romatioasa, si inacceptabila teoria ta cu abrutizarea prin sexualitate. Nimic mai fals, cel putin din experienta mea.
Monday, 12 September 2011
Eu mă refeream strict la modul în care sexualitatea distruge alteritatea necesară funcționării autorității. E adevărat că între oricare doi indivizi există automat un raport de putere, însă acest raport de putere nu se traduce neapărat și într-unul de autoritate. Autoritate există numai în condițiile în care raportul de putere este (re)cunoscut, chiar dacă nu este și acceptat. Numai în condițiile preexistenței unei relații de autoritate între partenerii sexuali activitatea sexuală parazitează relația. Practic, implicarea sexuală produce disoluția autorității într-un mod ilegitim. Delegitimarea poziției de autoritate survine în acest caz în mod natural și direct, ca urmare a faptului că implicarea sexuală distruge acea distanță (recunoscută ca atare) care permite raportului de putere să funcționeze ca un raport de autoritate.
Nu sunt de acord că statul ar fi avocatul unui tip restrâns de autoritate. Chiar dacă prerogativele autorității pe care cineva este legitimat să o exercite sunt limitate strict la domeniul și locul său de activitate, profilul autorității este unul universal. Ești primarul Constanței în Constanța, dar ești „un” primar și la București și la Rio. La fel un profesor, un polițist sau un magistrat nu-și pierd profilul oriunde s-ar afla. Cel mai recent exemplu este decăderea lui DSK după episodul din Statele Unite. Statul ține la profilul autorității chiar mai mult decât la autoritatea în sine, oricât de competentă ar fi aceasta, pentru că tocmai profilul autorității este sursa principală a legitimității acesteia. Înainte de a fi un bun cap de familie, ești un cap de familie ca toți ceilalți capi de familie și trebuie să ai grijă de fața lor mai mult chiar decât de propria ta față.
Dorința este autonomă în raport cu ea însăși, dar această autonomie se pierde în momentul în care dorința mea devine replica dorinței unei figuri a autorității. În momentul în care fiecare dorință a mea se subsumează dorinței unice de a face pe plac autorității, eu ca individ nu-mi mai aparțin, iar relația de autoritate devine una bazată pe supunere și dominare, asemănătoare unei relații de putere. Spun „asemănătoare” pentru că în mod normal relația de putere presupune ca dominarea să fie respinsă, iar supunerea să fie cerută și impusă. Însă în contextul unei relații de autoritate raportul de putere e oricum pervertit în favoarea menținerii autorității (dominarea e acceptată, dar în numele unui scop precis - e.g., absolvirea studiilor, iar supunerea e garantată și impersonală - e.g., te supui nu profesorului X, ci ideii de profesor și regulilor pe care statutul de profesor ți le poate impune).
Pot înțelege de ce crezi că incestul e prototipul oricărui act sexual, în măsura în care considerăm că actul sexual reprezintă, simbolic vorbind, căutarea unei apropieri a omului de sine însuși prin intermediul unei alte persoane de care se simte legat. Propria familie este, într-adevăr, sursa potențială a unei astfel de apropieri. Însă, în acest sens, sexul se apropie foarte mult de ceea ce înseamnă masturbare (și, în aceste condiții, nici nu poate deveni vreodată mai mult de-atât). Pentru că nu degeaba masturbarea și incestul sunt clasificate ca fiind tabuuri - ele nu sunt contacte cu alteritatea veritabilă, ci sunt doar reprezentări simbolice ale alterității. Sigur că eu îmi sunt mie însumi străin, în sensul că nimeni nu este propria-și creație și nimeni nu se poate cunoaște vreodată pe deplin. Și sigur că copilul este străin părinților săi biologici, de vreme ce nu este al niciunuia pe de-a-ntregul, ci vine doar pe lume prin intermediul lor. Însă una e să te simți legat de cineva de care nu te leagă nimic fizic și alta e legătura sufletească dublată de o legătură concomitentă și la nivel fizic.
De propriul nostru nivel fizic, material (manifest sau nemanifest) nu ne putem în niciun caz desprinde, însă ne putem imagina o desprindere mentală de acesta. Asta și este incestul (ca și masturbarea, de altfel - un delir sexual). Sexul săvârșit în contextul unei relații existente de autoritate este, să zicem, un caz particular de delir sexual - o halucinație sexuală.
Însă deși plăcerea e întotdeauna un deranjament al stării bazale, nu orice deranjament e o plăcere. Iar delirul nu e întotdeauna un deliciu. Dimpotrivă.
Monday, 12 September 2011
Eu cred ca distinctia pe care-o propui intre "raport de putere" si "raport de autoritate" e facetioasa, un fel de "no true Scotsman". Lasind asta la o parte, ai a rezolva grava problema a conceptului de legitimitate, pe care-l introduci dar nu-i definit. In particular, de ce ar fi autoritatea legitima ? De ce ar fi dizolvarea ei ilegitima atita timp cit are in fapt loc ? De ce ar fi legitima o teorie nenaturala (cu necesitate ar fi nenaturala) care sa sustina toate aceste alegeri teoretice (ideologice ?) ale tale ?
Eu cred ca acel "un primar" este tocmai un simulacru destinat a ascunde, in felul tipic in care lucreaza aceste fictiuni, ca de fapt nu esti nimic si e periculos sa fii sau sa crezi sau sa se creada ca esti ceva, odata iesit din cercul de loc-si-timp in care esti primarul. Pentru ca nu poate exista decit un singur primar, si de-aia "un primar" e o notiune la fel de absurda ca "un tata". Nu exista decit Tatal, restu-s povesti. De ce se spun povesti ? Pentru a ascunde o castrare. In particular, DSK va ajunge presedinte al Frantei, in parte si pentru abuzul la care-a fost supus in State.
Iti ramine sa demonstrezi cumva ca esti capabil de dorinte care nu-s replici. Sunt care-au innebunit cu incercarea asta de git. Cred ca distinctia pe care-o propui (te supui nu lui x ci ideii de X) e oarecum ridicola, si o scuza destul de transparenta : iti place sa te supui dar crezi ca-i rau sa te supui, asa ca iata o portita de-a impaca capregoul cu superidvarza.
Eu nu cred ca incestul e prototipul oricarui act sexual. Eu am observat ca exista o buna traditie stiintifica de aceasta parere, ceea ce-i si adevarat si usor de documentat la nevoie. E nevoie ? In ce priveste tabuurile, am senzatia ca cele doua nu-s tabuuri de aceeasi natura ori venite din acelasi izvor, si ca de fapt n-au mai nimic in comun. In particular, eu imi sunt intru totul propria creatie, asa ca teza respectiva imi pare dubioasa.
Ar fi interesant sa vedem cum distingi tu intre "delirul sexual" sau "halucinatia sexuala" si un alt soi de sex, care sa nu fie deci nici delir nici halucinatie. Da' pe cit posibil sa nu fie castrare, daca-mi permiti o doleanta. Deci, ce-i un deliciu ?
Monday, 12 September 2011
La unii profesori elevii nu sufla o vorba aiurea, sunt atenti la ora, etc. oricat de retarzi ar fi pentru ca persoana respectiva impune un anumit respect in mod natural, pe cand la altii arunca cu mizerii unu in altul si in general se pisa pe profesor, daca simt ca e slab. Nu cred ca pe oameni ii intereseaza foarte mult titulatura, e de-ajuns ca primarul sa faca o singura greseala mai mare si nu mai e primar in ochii oamenilor.
Monday, 12 September 2011
impune pula. "pentru ca da 3". daia.
pentru ca statul roman, statul german si statul mortiilor masii a inteles datorita reformelor totalitare ca ce e important intre 4 pereti cu o tabla e o nota, nu competenta, nu lectia si valoarea ei intelectuala in sine.
nu, e important doar cantitativ, niste cifre. de ce sa fie cantitativ, mnoa, am scris 5 foi, da in pula mea un 5 futute-n gat de profesor chitros, lasa vrajeala cu exprimare coerenta si concisa in 25 de linii.
Monday, 12 September 2011
Culmea e ca, da, exista profesori la care taci de buna voie. Fara sa ameninte. Pe de alta parte crizatii care incep cu "dau 3" si alte cacaturi de obicei au parte de clase maxim tacute, nu linistite.
Da' mnoa, nu ma pun cu experienta ta proprie generalizata asupra lumii.
Monday, 12 September 2011
@gheorghe Adevaru-i ca romanii-s foarte toleranti - principalul brand de tara, apropo, e toleranta incredibila. Raman strainii cu gura cascata, intra o muiere imbracata fistichiu in capoatele absurde in care umbla femeile pe-aici dupa 40 de ani insotita de un tingau lingav in ceva bar unde lumea se agita, muzica, chestii, simbata noaptea pe la 12:30. Toata lumea asteapta instinctiv explozia de risete scl, dar... nimic. Bai ce tara toleranta etc - asa ca e posibil sa calce primarul ala al naibii de larg pina sa nu mai fie primar.
Dar pe de alta parte exista un ceva in om care impune, si din punctul asta de vedere romanii-s foarte sfiosi comparativ cu alte neamuri (nu cei mai, si costaricii-s cam la fel de sfiosi).
@Freud Mnu.
@dAImon In general crizatii-s muieri mici si grase, ai remarcat ?
Monday, 12 September 2011
@daimon : cum plm sa fie generalizata daca sunt in sistemul de invatamant.
Monday, 12 September 2011
@Freud: nota 3 nu e suficientă pentru respectul ăla, dar ai dreptate e un stimulent pentru pentru tăcere.
Friday, 16 September 2011
Un raport de autoritate este în mod necesar un raport de putere, însă reciproca nu e neapărat adevărată. Pumnii nu conferă autoritate, nici măcar una ilegitimă. Puterea e doar o chestiune de mijloace („fac pentru că pot”), pe când autoritatea presupune ascendența scopurilor asupra mijloacelor folosite („fac pentru că trebuie”).
Legitimitatea unei poziții de autoritate derivă din rațiunea menținerii acestei poziții în cadrul unor coordonate de acțiune asumate și prestabilite. Un primar este legitim dacă a fost ales, un profesor este legitimat să predea dacă are pregătirea și certificările necesare.
Legitimitatea este dimensiunea orizontală a autorității; dimensiunea verticală e dată de autenticitatea asumării respectivei poziții. Dacă cineva devine profesor doar ca să-și satisfacă înclinațiile tiranice, poziția sa e legitimă, dar inautentică. La fel se întâmplă atunci când cineva urmează o carieră medicală pentru că asta-i permite să-și pipăie pacienții, sau când un preot se folosește de spovedanie pentru a afla secretele enoriașilor săi.
Inautenticitatea reprezintă transgresarea raportului de autoritate înspre unul de putere, pe când caracterul ilegitim al autorității falsifică pur și simplu raportul de autoritate cu scopul inversării raportului de putere deja existent.
Nu comentez speculațiile cu viitorul lui DSK și nici aprecierea asupra (i)legitimității poziției mele. Astea-s chestiuni frivole, după mine. Cât despre Tatăl taților, nu înțeleg cu ce e Acela mai puțin poveste decât restul. Atâta spun însă, că poveștile nu-s spuse pentru a ascunde o castrare ci, eventual, pentru a legitima "castrarea" cu pricina și pentru a da o față fiecărui tip de autoritate.
Treaba cu autenticitatea dorințelor e, într-adevăr, o problemă spinoasă. Însă dacă e să ne gândim că împlinirea dorințelor nu aduce întotdeauna satisfacție, e foarte probabil ca anumite dorințe să fie inautentice. Chestiunea distincției dintre dorință și nevoie e la fel de problematică precum separarea naturalului de nenatural, dar pe de altă parte nu cred că merită efortul să urmărim astfel de diferențieri până în pânzele albe. Cred că putem trăi foarte bine cu necunoscute, acceptându-le ca atare fără a încerca să le rezolvăm.
Eu n-am întâlnit până acuma ceva sau pe cineva care să-și fie sieși propria creație, dar recunosc că o astfel de aventură a imaginației își are farmecul ei.
Ceea ce numesc "delir sexual" apare în situația în care sexul e folosit ca un mijloc în sine, adică atunci când se propune pe sine ca scop. Sexul natural este cel care se petrece întotdeauna în afara ideii de a face sex. Fiind un mijloc și nu un scop, pentru ca sexul să fie autentic (să-și atingă menirea) trebuie ca actul sexual să nu-și propună nici măcar scopul de a fi un mijloc.
Acestea fiind zise, se înțelege că halucinația sexuală derivă din tendința foarte comună (aș zice, ușuratică) de a instrumentaliza activitatea sexuală. Chiar dacă pot să înțeleg de ce se întâmplă acest lucru (din motive de economie a satisfacției), nu pot trece cu vederea consecințele dramatice ale practicării sexului instrumental. Dincolo de faptul că satisfacția nu poate fi cultivată sau multiplicată fără a lovi în însăși esența sa, satisfacția de împrumut creează pe termen lung o datorie imposibil de acoperit, iar asta nu face decât să accentueze delirul.
Friday, 16 September 2011
tl;dr ba
Friday, 16 September 2011
@grid: dacă sexul instrumental nu e indicat, atunci care e indicat, cel vocal? :-))))
Friday, 16 September 2011
@grid Bun, da' n-ai rezolvat problema definitiilor, ci doar ai impins-o mai la vale. Cum diferentiezi intre pot si trebuie ? Vezi c-o dai cu oistea-n Kant.
Povestea cu alesul si asa mai departe e o dramoleta ieftina. Basescu a fost ales ? Sau Bush, a fost ales ? Poti la rigoare demonstra ca n-a fost instalat de niste unii care-au speculat o situatie neclara electoral ? Mnoa, daca poti demonstreaza ca e plin de cetateni interesati sa-ti vada deminstratia.
Autoritatea e veci pururi o conventie sociala. Ca si orice altceva. Ilegitimitatea exista doar retrospectiv, Hitler nu a fost legitim pentru ca a pierdut razboiul, Stalin a fost legitim pentru ca l-a cistigat. Daca iesea invers erau invers, primu' perfect legitim, ultimu' total ilegitim. "Cineva se face doctor pentru a pipai pacientii" aidi bre, toata lumea se face doctor pentru a pipai pacientii, dar nu numai pentru a-i pipai. Ce purisme de arabete de ziua a saptea dai din tine, sa mor io. Zi drept ca daca-ti vine o pizda buna la consultatie e imposibil sa ti se scoale, ca esti scrofulos si ai misie. Ma lesi ?
La partea cu povestile suntem de acord, da' a ascunde si-a legitima-i pina la urma acelasi lucru, diferenta de semiologie.
Teoretic vorbind, tre' s-o spunem complet : e posibil ca anumite dorinte sa fie inautentice sau ca anumite dorinte sa fie neimplinibile, prin aceea ca toata multimea de impliniri posibile se compune din impliniri neautentice. Dorinta sexuala e un foarte bun exemplu in acest sens.
Si eu cred ca putem trai foarte bine fara sa ne punem mari probleme de "autoritate" si "autenticitate" si "legitimitate", pina la urma de-aia-i zice morala naturala. Si mai mult, mi se pare ca odata ce te-ai apucat s-o iei pe drumul vorbelor, vei fi silit sa continui pe el pina-n pinzele albe, dat fiind ca... pai... nu ai motiv rezonabil sa te opresti. Mie personal mi se par mai cuminti cei care nu-si bat capul cu oniricul lui "ar trebui", si se multumesc cu realitatea lui "este".
Cum ai recunoaste asa un cineva daca l-ai intilni ? Ca poate nu l-ai intilnit din neputinta ta nu din inexistenta lui.
Totul este mijloc in sine si totul este siesi scop. Chiar si delirul verbal la care te pretezi tu, cu analize partial-complete de legitimitati si alte asemenea. Tot ce poate alege omul e care set de chestii care-s mijloace-n sine si lor insele scop il intereseaza. Gargara, orgia, crima se desprind din variantele mai uzuale. Observatii despre care am de altfel impresia ca nu ti-s tocmai noi, ai mai citit pe ici-colo astea, nu ?
Datorie imposibil de acoperit auzi. Cre' ca laboratoru' meu de instrumentalizat sexualitatea ie cel mai avansat macar din tara (ca din lume n-o fi acuma, mai exista si strainatatea), da' nici sa-mi pling de mila pe tema nu-mi prea vine, sincer sa fiu. Nu ca-i obligatorie abordarea pentru toata lumea, da' nici sa n-o dam chiar in ridicol cu cit de ingrozitori is strugurii acuma, zic eu.
Sunday, 18 September 2011
Cristian~
Sexul după ureche cred că e destul de sigur. Asta dacă nu auzi voci :))
Sunday, 18 September 2011
Cer, insist si pretind sa se noteze ca l-am reformat pe grid : acum scrie comentarii scurte.
Acum am vazut totul, ma duc sa maninc multa aspirina in asteptarea mortii.
Sunday, 18 September 2011
MP~
Cu definițiile n-am cum s-o rezolv până la capăt. Las' că nici fizica nu știe ce-s spațiul și timpul, da' nu-și face o problemă din atâta lucru.
Până una alta, să zicem doar că autoritatea este puterea care lucrează cu scopurile pe față. Declararea scopurilor, gen "mission statement" e, în general, ceea ce se urmărește prin înființarea autorității ca formă de domesticire a sălbăticiei puterii.
Ales e cine ni se spune c-o fost ales, că doară n-avem cum ști. De-aia legitimitatea nici dacă-i adevărată nu-i suficientă. Iară dacă-i legitimitatea-i falsă, e clar că autentică n-are cum fi. Însă tot e mai bine ceva legitim decât decât ceva ilegitim, care pretinde a fi legitim numai ca să facă uz de prerogativele autorității. Puterea face apel la figura autorității din rațiuni pur economice, că economia de forță e sfântă.
Nu-s de acord că legitimitatea e retrospectivă, ci doar că retrospectiv se poate face diferența dintre legitm și ilegitim. Legitimitatea fals asumată nu-i legitimă, așadar nefind vina legitimității că există uzurpatori ai săi.
Nu sentimentul misiunii este cel care "interzice" (să zicem așa) pasiunii să intervină în exercitarea autorității, ci faptul că această exercitare e ea însăși o pasiune. Pur și simplu este blocată orice formă de pasiune paralelă. E ca și cum ar veni amanta când ți-e nevasta de față (mă rog, de dragul ilustrației facem abstracție de faptul că, dacă-ți iubești nevasta, amanta nici nu există). În orice caz, nu te mai poți gândi la utilitatea Frumosului când Adevărul își arată fața. Apelul transcendent al frumuseții se reduce la o contemplație pur empirică atunci când nu mai simți nevoia transcendenței (fie pentru că deja o trăiești, fie pentru că altceva i-a luat locul).
Nu mă îndoiesc că instrumentalizarea sexualității poate atinge performanțe nebănuite. La un moment dat, privirea și atingerea nu ne vor mai ajunge. Pielea nu ne va mai fi suficientă. Senzațiile vor rămâne în urma senzațiilor ce ar putea fi re-simțite (așa, ca un resentiment de senzații nebăgate-n seamă). Vom ajunge probabil să eviscerăm un organism ca să-i putem sorbi cu nesaț până și ultima taină sexuală. Tot ce spuneam eu era că prevăd unde va duce gradul ăsta de instrumentalizare (și nu mă refeream doar la sfârtecarea sexualității de către fanteziile care i se asociază). Rezultatul previzibil este acela de suprasaturare estetică și relațională, iar asta înseamnă, în esență, un eșec.
Sunday, 18 September 2011
Era să zic că te-ai grăbit cu aprecierile, însă cred mai degrabă că scurtimea trebuie apreciată nu vizavi de ceea ce trebuie zis, ci față de ceea ce se poate spune. Din perspectiva asta, eu am fost întodeauna foarte concis. ;)
PS: Io nu l-am citit pe Kant. Poate doar să-l fi scris cândva, da' nu-mi aduc aminte.
Monday, 19 September 2011
Dupa criteriul tau, articolul recent (Cum se bate femeia) ma instituie ca autoritate ?
Cum distingi tu intre clasele (ceva legitim) ; (ceva ilegitim [care pretinde a fi legitim numai ca să facă uz de prerogativele autorității]) atita timp cit recunosti ca nu poti distinge intre (ceva legitim) si (ceva ilegitim) ? Ca nu-mi inchipui acuma ca iti imaginezi ca vei reusi tu sa duci la bun succes procese de constiinta, dovedind cu tarie ca intr-adevar X pretinde Y numai ca sa Z. Sau, ca sa citam din clasici,
Iti revine, daca nu crezi, sa indici legitimitate defensibila indefinit. Concret, ce-o fost legitim de la bun inceput si va ramine legitim in veac ? Isus s-a nascut, deci nu-i bun. Buddha idem. Talantii batuti de Nerva si obligatiile de plata ale Serenissimei Republici nu-s valide astazi. Ce-n lumea asta e vesnic legitim ? Ca nefiind nimic, pare rau sa te informez, da' legitimitatea e cu necesitate un construct retrospectiv. Cam ca si coerenta, asa.
Rau faci tu ca faci abstractie nu de faptul ca "daca iti iubesti nevasta atunci amanta nu exista" - ceea ce-i o prostie funesta - ci de faptul ca "daca iti iubesti nevasta atunci cu necesitate ea iti iubeste toate amantele". Chestie verificata experimental apropo. Sau cu alte cuvinte, eu cred ca poti construi un sistem teoretic fals in cadrul caruia diversele asertiuni false si ele sa ramina intern-coerente atita timp cit nimeni in afara de tine nu are dreptul sa introduca alte afirmatii, si ai grija sa nu accepti decit acele afirmatii care - false sau adevarate, indiferent - nu-ti contrazic constructia. Problema cu abordarea asta este ca te condamna la autism, sau ma rog, izolare. Nu fata de oameni, cit fata de realitate.
Nu-mi pot inchipui nici deosebirea nici contrapunerea intre adevar si frumos de-o propui tu. Da' asa ca chestie, decit sa nu plantezi un pom de teama ca intr-o zi razele soarelui nu ne vor mai ajunge, mai sanatos imi pare sa-l plantezi si cind nu ne-or mai ajunge vedem atunci. Sensul devenirii, ce pielea, tu sezi si teoretizezi despre drobul de sare.
Se vede ca nu l-ai citit, da' pe de cealalta parte nu-i timpul pierdut. Totusi, iti inteleg ezitarea : de pe urma lecturii ajungem in pozitia in care cu cit citim mai mult cu atit citirea ramine-n urma citirii-care-ar-putea-sa-fie. Mai bine sedem pe cur si ne uitam la manga. Asa, ca Freud, sa zicem.
Thursday, 22 September 2011
Nu. Te instituie ca autor, nu ca autoritate. Când s-o crea Legiunea Femeilor Cu Drag Pleznite și-or înființa ele Academia de Bună Plezneală, poate te-or numi diRector, dar până atunci... altoirea corpului în chip de tușă artistică nu poate beneficia decât de drepturi de autor, nu și de prerogativele autorității.
Arta e probabil singurul domeniu în care calitatea de autor nu aspiră la autoritate.
Nu trebuie să fac eu (sau oricine altcineva) distincția dintre legitim și ilegitim, că distincțiile există bine-mersi, în ciuda faptului că nu sunt recunoscute de toată lumea. Ele produc efecte, în lumina cărora aceste distincții se revelează retrospectiv. Procesele de intenție, tocmai pentru că sunt bazate pe anumite definiții consacrate ale termenilor, ignoră faptul că aceste definiții nu sunt operaționale, ci doar descriptive.
Nu înțeleg de ce mă bănuiești că am o agendă secretă de reordonare a lumii după propriile mele criterii atunci când avansez niște concepte. N-am reclamat niciodată o poziție de autoritate cu privire la subiectele comentate. Ai putea, la fel de bine, să privești felul meu de a vedea lumea așa cum te-ai uita la un tablou. Atunci n-ar mai fi nevoie să justifici faptul că nu-ți place. Până la urmă e o chestie de gust.
Tot așa și cu povestea nevestei vs. amantă. Degeaba o să zic eu că n-ai dreptate spunând că “dacă îți iubești nevasta, atunci cu necesitate ea îți iubește toate amantele”. Eu cred că asta se întâmplă numai dacă nevasta te iubește, dar asta nu spune nimic despre iubirea ta pentru ea. (Deși, la limită, aș risca să spun că nu suntem iubiți decât de cei pe care nu-i putem iubi în aceeași măsură.) Însă dacă tu crezi altceva, be my guest. De gustibus non disputandum.
Thursday, 22 September 2011
Deci autoritatea-i numaidecit in altii ? Si dac-am ajuns aici, si adevarul, tot prin consens social se construieste ? Ca ar cam fi urmatoarea problema : daca toti oamenii s-ar intelege ca aspirina vindeca cancerul (cum propune o nedeflorata domnita) atunci ce nevoie am mai avea de doctori ?
E o chestie interesanta aici de-o zici cu arta. Mai ales privita prin prisma intolerantei diversilor autori cu autoritatea altora, cit si lipsei lor de respect pentru autorictatea celorlalti. E ceva aici.
Deci stai, eu nu-s autoritate pina nu fac fetele comisie sa mi-o recunoasca (ca haremu' cumva nu-i bun deja, tre' sa curga neaparat intr-o formalizare inchipuita de... hm... de tine ?) dar diferenta intre legitim si ilegitim exista bine-mersi. Pai ? Ce, unde-i colocviul ala de-a stabilit-o odata si definitiv ? Demonstreaza-mi existenta lui nu altfel decit citindu-i din lucrarile ultimului congres. Ce-au stabilit domnii c-ar fi diferenta intre cele doua ?
Adica, io n-am nimic impotriva mecanismului de-l propui apropo de existenta nemijlocita a categoriilor, da' se contrazice urit de tot cu romatismul cu care pornisi la drum, si cu care icnerci sa continui. Odata ce lucrurile exista in sine, sa-mi dai voie : nu-i problema ca nu-mi place mie tabloul. E problema ca-i el de cacat. Alta mincare de peste.
Nici faza cu amanta nu-i problema de gust, ci de rigurozitate logica. Nu putem gindi asa, numa' de jumatate, tot asa cum nu putem conduce masina cu un picior in habitaclu si cu celalalt pe sosea. Ori bagam amindoua picioarele inauntru si atunci conducem masina, ori stam cu ele afara si atunci ne plimbam, o impingem, ne distram. Da' starea mixta nu exista in practica, daca nu vrem sa sfirsim facuti bucati.