Romanul si comertul
Astea doua au fost multimi disjuncte dintotdeauna (ceea ce in Romania inseamna de prin secolul XIX, ca inainte nu prea aveam obiceiul sa lasam notite scrise, mare popor latin cu 2000 de ani de istorie cum ne gasim). Este un banc care zice ca daca auzi ungur vorbind limbi straine, poti sa stii ca-i evreu. Nu-i vina lor sarmanii, le-a dat Istenem o limba atata de abundent lexical si contorsionata gramatical incat simpla act al invatarii ei corupe definitiv facultatea de-a vorbi limbi omenesti a bietului individ.
Ar trebui sa fie (si este, doar ca nu in limba romana) un banc despre cum daca vezi un roman facand bani din comert, sa stii ca-i armean (ca sa nu zic tot evreu). Sau eventual turc. Sau grec. Sau arab. Sau islandez. Sau somalez. Sau ORICE. Ati prins idea.
De ce stau lucrurile astfel ? Explicatii se pot gasi (ati remarcat cat de capabil este romanul verde sa gaseasca ad-hoc, imediat si pe loc, explicatii absolute, exhaustive si complete pentru probleme pe care nu si le pusese niciodata pana sa nu le enunti tu ?), dar eu cred ca are de-a face cu o inabilitate de-a percepe nemijlocit realitatea.
Toate popoarele o manifesta, in virtutea faptului ca toti indivizii sufera de defectul de-a interactiona cu o reprezentare mentala a realitatii, decat cu realitatea de-a dreptul. Dar nici un popor n-o manifesta intr-o masura atat de disproportionata cu imaginabilul, posibilul, raza pamantului sau varsta universului. Nu exista element, de-aici si pana la TN J0924-2201 (un miliard de ani-lumina distanta nu-s de colea) care sa ingaduie prin dimensiune ori distanta comparatia cat de cat in termeni egali. Pur si simplu nu-i de pe lumea asta.
Cam toata omenirea a prins ideea, tot pe undeva prin secolul XIX, adica fix pe cand marele popor latin-carpato-danubiano-pontic si protector al intregii Europe re-descoperea scrisul, canalizarea si drumurile pietruite (toate aflate in uz neintrerupt prin partile Ardealului de pe vremea liniei Porolissum - Napoca - Potaissa), ca a face comert inseamna a vinde mult. Mult, cat mai mult. Asta-i comertul, volum. Altceva nu conteaza, ca sa-l citez pe Don Rickles
I'm making a loss on every sale, but I hope to make it up on volume.
Motivul pentru care observatia aia-i amuzanta este ca-i adevarata. Literalmente, asa cum se gaseste ea. (Si motivul pentru care-i adevarata este ca Rickles-i evreu, si-am incheiat discutia, bun?).
Ei bine, romanii inca n-au prins ideea. Romanii inca isi inchipuie, in marmelada care le tine loc de simt al comertului, ca a te imbogati e echivalent cu a vinde scump.
Am tinut in tinerete curve, asa cum de altfel recomand cu caldura oricarui tanar care isi doreste sa nu aiba ce regreta din lumea asta, chiar de-ar fi sa moara la treizeci de ani, adica maine. Fetele s-au dovedit a fi de doua categorii (alea care erau in simturile lor, ca nu punem la socoteala apucatele, mereu bete, mereu drogate) : alea care voiau sa munceasca si alea care voiau sa fie platite.
Prima categorie cerea pe-o partida cam cat castiga un om mediu in cateva zile, maximum-maximorum o saptamana. A doua categorie cerea pe-o partida cam cat castiga un om cu o slujba buna intr-o luna, eventual doua, eventual patruzeci. Fara maxim. Rezultatul ? Fetele de categoria intai aveau de lucru cat puteau ele duce, si la sfarsitul lunii strangeau un purcoi de bani. Fetele de categoria a doua prindeau ceva o data pe luna, din care ceva trageau mata de coada pana la urmatorul fraier. Lasam exercitiu cititorului sa stabileasca in care categorie apareau cu freceventa obositoare nevroze, isterii si alte manifestari ale frustrarii sexuale.
Sigur, daca ceea ce-ti doresti tu este sa nu faci sex, meseria curviei e cea mai proasta alegere posibila, ca sexu-i chiar obiectul ei de activitate. A incerca sa eviti obiectul de activitate prin structura de preturi nu-i doar prostie, ci mai mult decat prostia. A incerca sa-ti justifici existenta mizerabila in termeni de pret (ca io-s mai buna ca Getuta, ca io cer de 10 ori cat ea) e superlativul prostiei. Cel mai bun vanzator e ala care vinde cel mai mult, nu ala care vinde cel mai scump. Cea mai buna masina e aia produsa intr-un milion de exemplare, nu in zece. Si cea mai buna curva e aia pe care-o cauta toti, nu aia care cere cate-o mie de oiro ca sa se prefaca c-o baga-n gura.
Chestiunile astea mi-au fost reamintite recent de-o mica aventura cu prapaditii de vand carti pe strazile Timisoarei. Trecand pe langa, mi-a venit ideea sa-i cumpar un Heidegger insotitoarei, cunoasteti probabil editia, aia albastra cu numele scris alb pe cotor in litere groase. Cat sa aiba, fo' 30 de ani, parca in '75 a fost editata daca bine mai retine memoria. Cat face o carte veche de 30 de ani ? Un dolar. Sa fim bine intelesi, e o vechitura, ai noroc daca reusesti sa scoti un dolar intreg pe-o carte folosita.
Stiti cat mi-a cerut omul ? 29 de RON. Intamplator atata scria si pe coperta, pretul ei original fusese 29 de lei, atunci, demult. I-am oferit 10, ceea ce-i cam triplu fata de cat valoreaza, si omul s-a uimit foarte. Mintea lui chiar nu intelege de ce vechiturile n-au pret, si de ce singurul client din ora aia cumpara la ce pret vrea el, nu la ce pret iti inchipui tu, ca ersatz de vanzator.
Acolo-i si astazi, atat cartea cat si omul. Si-acolo vor si ramane, pana la completa lor digerare de catre elemente. Cu o folie de plastic trasa peste fasul ramas din epoca, cu fermoarul rupt, leganandu-se de pe un picior pe altul sa nu amorteasca de tot si rugandu-se de locatarii din zona sa-l lase sa foloseasca toaleta. Acolo vor astepta la nesfarsit marea pleasca, in care sa vanda ei o carte veche pe aceiasi bani pe care s-ar vinde noua.
Ce sper eu sa aduca criza economica acestui popor naiv ? Putina intelegere a economiei. Carti vechi la 1 RON bucata, chirii la 1-2 euro per metrul patrat locuibil, cat e si normal sa fie intr-o tara unde salariul este 200 la luna si asa mai departe. Si daca pentru atata lucru e nevoie de foamete, cu atat mai bine, sper sa-i aduca foamete. Educatia se va face si cu forta, pentru cei ce nu-s dispusi sa inteleaga din vorbe.
Ce se va intampla de fapt va fi, bineinteles, tot ce s-a mai intampalt odata, de mai multe ori. Evreii, armenii, turcii, arabii, chinezii, somalezii, islandezii si extraterestrii vor monopoliza complet comertul in Romania, in 10 ani sau in 30. Dupa care, in 50, romanii se vor plange ca sunt nedreptatiti, si ca astia strainii le sug sangele si le beau sudoarea, si mai facem o garda de fier, si mai facem un comunism, si in 2089 mai facem o revolutie, si in 2110 mai ratam odata trenul de-a invata ceva si in 2140 iara ne "sugruma strainii" si iarasi si iarasi si iarasi. Care credeti ca-i explicatia unui mileniu si jumatate de ani de completa gaura in istoria scrisa a acestei tari ?
Pentru ca lasati in legea noastra privim cum nu vindem nimic, privim cum volumul vanzarilor in piata imobiliara a cazut cu 98% fata de anul trecut si asta nu ne da nici o idee (dincolo de-a face campanii pentru a lamuri lumea ca nu-i asa, si nici realitatea nu exista), privim cum tipul care ar putea cumpara toata taraba de carti rade de prostia noastra si pleaca in treaba lui, privim in zare si nu pricepem nimic. "Solicitam recuperarea investitiei".
Cam asta ar fi, pana la urma, sentimentul romanesc al fiintei.
Thursday, 25 February 2010
1. E problema doar la comert ca nu invatam nimic sau in general ne impotrivim din rasputeri la a schimba ceva la noi insine? Altfel spus, mai bine vopsim realitatea decat sa ne schimbam convingerile. Ca doar realitatea e aiurea, noi suntem perfecti.
2. Tragi un pic de coada ideile cu masina buna si vanzatorul bun. La vanzator ok, dar masina buna cum o definesti tu e masina buna pentru vanzator. Cat de buna e masina poti evalua din cum face ceea ce trebuie ea sa faca, nu din cat de mult se vinde.
3. Si cumparatorul roman (probabil nu e singurul) are uneori idei la fel de fanteziste despre cumparaturi cum are vanzatorul despre vanzare. Adica mai bine cumpara de 10 ori 100 gr de detergent de iese de 3 ori mai scump pe kg decat sa dea odata asa suma enorma cat e pentru 1 kg.
Thursday, 25 February 2010
Ah, si la "recuperarea investitiei" ma asteptam sa dai link si catre capodopera aia de pe softpedia unde omul clar si fix exact asta spunea. Dar e bun si exemplul pietarului :)
Thursday, 25 February 2010
@Diana
1. Nu mi-e clar daca-i doar aici sau peste tot. Simt un bun filon in ceea ce propui, antropologic vorbind, pana la urma noi suntem aia cu rezistatu', dar percep si riscul de-a cadea in chestia aia eterna si sterila de-a trage concluzii prea definitive prea ex-abrupto.
2. E descrisa mai pe larg teza in link. Pe scurt spunand, nu exista un motiv pentru care o tehnologie buna n-ar fi folosita in productia de serie ci pastrata pentur "aia de lux", iar economiile de scala ingaduie investitii in calitate si cercetare pe care manufactura nu le poate oferi.
3. Este cu siguranta, eu cumpar detergent la 5kg de 2-3 ori pe an. Da-s singurul, si vad familii cu 2-3 copii cumparand pliculete care le vor ajunge cel mult saptamana in curs. Hartie igienica la bucata idem.
N-am linku', da' adauga-l tu te rog pentru rotunjirea documentarii.
Thursday, 25 February 2010
1. De aia nici n-am tras concluzia, doar am pus o intrebare :)
2. Citit, aprobat, vazut diferenta: in articolul de fata nu mai e clar ca vorbesti de distinctia intre "de massa" si "de lux" si de aia nu mai tine. Altfel spus, o firma cu tehnologie superioara, va face produsul de masa mai bun decat cel de masa al unei firme cu tehnologie depasita. Si se poate intampla sa-l faca mai scump, dar asta nu inseamna ca nu e mai bun.
3. Nu esti singurul, dar inca nu mi-e clar daca are rost sa facem un club :D
Linkul e pierdut pe undeva prin history si parca totusi nu merita eforturi arheologice. Dar memoria mea zice ca tu l-ai ciripit odata intreband care are 4$ sau asa ceva (era pt un domeniu bancul.info parca). Documentarea e clar mai buna cu ce ai pus tu, ca pe softpedia omul macar intr-un final scade pretul desi tot fara folos ca valoarea corecta era 0.
Thursday, 25 February 2010
Intr-adevar, la 2 se pierde ceva din context. Firul director era volumul, care in mintea mea s-a lipit imediat de distinctia massa/lux, dar care in context nu era incarcat de mai multa semnificatie decat simpla relatie cu pretul.
Thursday, 25 February 2010
A, mi-amintesc acu de care link zici, stai numa, ca io mi-s manager organizat, acusica il scot.
Thursday, 25 February 2010
Iata : http://t6y.us/my
Thursday, 25 February 2010
:)) Abia acum mi-am dat seama ce contra de tot rasul iese din chestia cu vanzatorul care nu vrea sa ia decat purcoiul de bani si cumparatorul care nu vrea sa dea decat maruntis. Cum s-ar zice, nu stii de care sa razi (sau plangi) mai intai. Deadlock.
Da, acela-i linkul cu pricina.
Thursday, 25 February 2010
Umorul Trilemei se numeste, aptly, Trumor (si se pronunta "te-omor") :D
Thursday, 25 February 2010
cam asta ar fi sentimentul romanesc al fiintei daca existenta s-ar reduce la comert. da' nu-i asa. mai exisat pe lumea asta si alte lucruri in afara de comert si capitalism. :D
dar in privinta comertului ai dreptate cred. o fost zilele astea un reportaj cu un nene care s-o mutat de tot pe-o plaja in tailanda. si ghici care-o fost cea mai mare invatatura pe care-o adus-o cu el cand s-o intors in vacanta in romania?
pai o fost asa din ce zice el: ca acolo toata lumea ii dispusa pentru un pret "corect" sa-ti ofere orice serviciu si orice bun iti doresti chiar daca nu-i explicit de vanzare. cu alte cuvinte ca aia profita de orice ocazie le dai sa-ti vanda ceva la preturi rezonabile, chiar si lucruri care in romania nu se va gandi nimeni niciodata se le vanda. ma rog, cel putin asa am inteles io ce-o zis nenea ala.
Thursday, 25 February 2010
Tristetea e ca existenta, cel putin in dimensiunea ei reala, adica sociala, se chiar reduce la comert.
Thursday, 25 February 2010
Oooo da. Si-mi aduc aminte cu oameni mici in ochii mei preferau sa arunce brazii la gunoi in noaptea de 24 decembrie decat sa-i lase la juma de pret. Sa lamurim, ma doare-n diuza de brazi, eu sunt fanul bradului de plastic. Dar ca idee. Apoi...comparativ, permiteti sa spun ca am vazut pe alte plaiuri fructe si anume banane si capsuni, foarte coapte, vandute in ziua aia la 1 euro LADA in conditiile in care normal s-ar fi vandut la 5-7 euro. Dar... vandute. Totul pe lumea asta e dupa merit. Sa vina criza, sa rupa oase, sa rupa destine, sa rupa capete pana cand spiritul de va revolta de la atatea palme luate dupa cap si va face mintea sa macine altfel. Cunosc nu unul, nu 5 sau 8 ci zeci si zeci de indivizi care asteapta sa dea, cumva, lovitura. Sa vanda vreun nasture de-acum sute de ani vreunul colectionar care va crede ca-i nasture de la slitzul lui Napoleon si-i vaumple de bani. Acum 5 ani asteptau sa dea lovitura. In ziua de azi stiti ce fac ei ? Asteapta sa dea lovitura. Après moi le déluge! :D
Thursday, 25 February 2010
Lasa ca-si gasesc ei o masina de cusut marci germane (precum, de exemplu, marca americana Singer) si fac de la 50,000 oiro-n sus. Pentru ca asa cum zici, totul e dupa merit.
Am petrecut azi 15 minute incercand sa gasesc o strada in mijlocul Timisoarei, la nici 400 de metri de ea. Intreband cucoane si domni ca pe la 50, varsta aia cand omu-i fix in varful competentei sale, ca in inca 10 ani deja uita mai repede decat invata. Nici unu' n-o stiut unde vine strada Patriarh Miron Cristea, din fata de la Savage pana-n fata la Bega. Sa-i vezi ce mutre confuze de vacute si mate-n calendar scoteau.
Pai sa nu fie cu suparare, oameni la nivelul asta de confuzie mentala nu-s calificati sa castige mai mult decat o casierita de MacDo, de-alea proaste pana-n halul ca nu stiu bate preturi, si tre' neaparat sa apese pe botoane cu desene colorate. Si ca rezultat, nici nu castiga. Da' pe merit nu castiga, fir-ar el al dracului sa fie.
Thursday, 25 February 2010
existenta >> realitate >> dimensiunea sociala >> comert unde >> = "mai cuprinzatoare"
Thursday, 25 February 2010
Teoretic vorbind, da. In acelasi sens, functia vegetativa >> viziune&locomotie >> functia cognitiva.
Thursday, 25 February 2010
Doamne ajuta!
Thursday, 25 February 2010
sau Doamne fereste?
Thursday, 25 February 2010
Daca tot ai dat exemplul cu cartile, as risca sa spun ca nu-i dracul atat de negru precum spui tu. Sa esplic: o editare noua a lui Heidegger ar fi o infuzie de sange proaspat pe piata, iar cumparatorul ar sti ca da banul dar ca face. Din cate am idee, nu prea gasesti filosofie pe niciunde, ergo cartea omului invelit in plastic e valoroasa prin simplul fapt ca exista, concureaza singura pe post cum ar veni.
Am observat ca nenicii astia au preturi oribile la cartile care in general nu-s de gasit, mie-mi ardea buza dupa un dictionar de mitologie, si nu mai gaseti asa ceva niciunde in afara de un singur vanzator stradal; editie '75, 50 RON pretul, sa pic in fund. Pana la urma cartea are valoare si prin prisma ofertei, nu doar strict a vechimii.
Thursday, 25 February 2010
Ceea ce descrii tu e exact mecanismul prin care prosteala asta pagubeste societatea in general.
Hai sa-ti dau un exemplu similar : fie vandutul de apa. Asa cum merg lucrurile in tarile civilizate, apa se vinde la cativa bani tona. Daca romanasul asta ar avea pe mana managementul apei, am avea apa vanduta la lingurita, si cumparata doar de aia disperati. Toate activitatile ne-esentiale ar fi inlocuite cu altceva, spalat in nisip scl. De ce ? Pentru ca el optimizeaza pretul per lingurita de apa, nene. Se imbogateste, ca nimeni in lume nu vinde apa asa de scump per volum. Atata doar ca asta-i in termeni relativi. In termeni absoluti, nimeni nu vinde asa de putina apa, si nimeni nu castiga asa de putini bani din vanzarea apei ca si el.
Editii de Heidegger rare si "optimizate" la pret => cocalarism si televizionism. Ca ala-i alternativa ieftina. Spalatul in nisip, cum ar veni.
Chestia asta se vede peste tot acolo unde societatea romaneasca se zbate in barbarie : la locurile de parcare, la ce vrei tu sa-ti alegi.
Thursday, 25 February 2010
acu, io la curve nu ma bag, dar editia aia din heidegger (repere pe drumul gandirii, la editura politica, 1988) e chiar o carte-reper si contine unele texte celebre ale autorului care, surprinzator, n-au fost inca incluse in alte editii heidegger, plus comentariile introductive la texte care chiar merita citite.
mai este o chestie cu cartile vechi. am remarcat-o de la cartile de povesti pana la manualele scolare sau tratatele vechi. acu' poate oi fi eu subiectiv peste masura, dar editiile erau mai atente si mai ingrijite, cu toate ca imi imaginez ca editarea si tiparirea erau infinit mai anevoioase. pana iesea o carte buna, ti se lungeau urechile, dar merita. acum o carte poate iesi intr-o saptamana daca autorul are banii si vine cu fisierul aranjat cat de cat, iar editorul nu prea mai are alta functie decat sa zica daca accepta sau nu cartea la publicat si eventual sa mai umble un pic la aspect. nu mai exista aproape nicio constrangere asupra autorului din partea editorului cu privire la continut si nicio verificare cat de cat exigenta din partea unui board editorial.
am zis ca nu ma leg de curve, dar totusi... una care cere mult si da putin as zice nu ca nu vrea sa lucreze ci ca are respect de sine. comertul cu corpul nu-i chiar ca orisice comert. ca sa ai piata larga de desfacere in biznisul asta trebuie sa fii bine de tot sarit de pe fix, adica sa nu-ti pese cand, cat si cu cine, numa sa prestezi. dincolo de faptul ca uzura corpului, spre deosebire de uzura unei masini, nu incepe din afara inauntru ci dinauntru in afara, e si cu mult mai greu (si scump) de reparat. asa ca, din cauza asta, prostitutia evidentiaza mai bine decat orice alt domeniu de activitate ca munca-i curva de cea mai joasa speta.
Friday, 26 February 2010
Si eu zic ca editiile mai vechi sunt mult mai bine facute. Ceea ce-i si normal, din motivele pe care le notezi, plus inca unul : odata cu revolutia a disparut orice criteriu de ierarhizare profesionala. Toti sunt acum experti cu trei ani de experienta, toata lumea-i "senior" din al doilea an de slujba, nu mai exista ucenicie de 3 ani, muncitorii stiu mai bine ca maistrii, maistrii stiu mai bine ca inginerii, toata lumea-i speciala, deosebita si foarte importanta. Libertatea de-a face fiecare ce vrea rezulta fara drept de apel in productia unei vaste gramezi de cacaturi. Cat ce priveste functia editorului din ziua de azi, ea este in principal aceea de-a incerca sa tepuie tipografiile si respectiv autorii, daca au bani.
Da' numa douaji de ani are ? Ca sa vezi tu chestie, iote ce se intampla in Romania anilor 88, Heidegger.
Cat despre curve : asa zic toti draga, c-or venit numa' sa bea ceva. Si la obiect, doua chestiuni.
Prima, ca respectul de sine n-are absolut, da' absolut nimic treaba cu curvia. Sunt tone de femei "bine", maritate "la casa lor", care de fapt nu-i a lor in nici un fel. Respectul de sine vine din sine, nu din parerile celorlalti despre cum ar trebui sa arate el, si-as risca sa spun (experientia docent) ca sunt mai multe femei ce se respecta pe sine printre curve - macar printre alea competente - decat printre sotii&neveste iubitoare.
Si-a doua (tot experientia docent) ca o femeie bine lucrata (adica de-o suta de ori pe luna, minim) e si mai sanatoasa si mai voioasa si mai placuta. Functia creeaza organul, pasamite. Sigur, nu-i un remediu universal aplicabil, mai ales nu cu forta, da' asta nu inseamna ca nu functioneaza, si inca bine. Nici vorba de uzura prin copulatie (afara de sexul anal, pe care-l lasam deoparte), ci dimpotriva. Nu sexul in sine, ci comportamentele conexe (in special tulburarea somnului, nu in sensul de ora, ca ora nu conteaza, dar in sensul de durata, si imediat dupa aceea abuzul de alcool si altele de-astea) uzeaza organismul curvei. Fetele de-or fost cuminti si-ascultatoare de ce le-am spus eu aratau mai bine dupa cinci ani de munca decat fostele lor colege de liceu, acum proaspete angajate, proaspete mamici scl.
Friday, 26 February 2010
tu presupui ca unei prostituate ii place ce face. io zic ca nu, ba chiar uraste daca nu i se macar rupe...
Friday, 26 February 2010
Depinde. Tu vorbesti in general, si posibil in general sa ai dreptate. Dar eu nu vorbeam nici de fete de pe la tara, nici de nenorocite tinute cu forta de sarbi, malaiezieni si alti barbari, ci de varful piramidei, ca sa zic asa. Si printre ele, majoritatea o fac pe-alese si din placere, caz doar nu le obliga nimeni.