Propunerea noastra cea de toate zilele
El : ai primit ce ziceam?
Eu : ce anume ?El : of, hai ma! chiar nu ai primit?
Eu : ce / unde / cindEl : team apelat azi.. . nu conteaza. deci. lucram cu X si cu inca niste oameni la un site mai mare, ceva oameni care au lucrat in jurnalism multi ani si vrem sa facem un site mai mare, in mare, in genul X. daca ii stii pe aia de la Y sa zicem. si eu i-am mai aratat blogul tau lui Z. stii de cine vb? Z de la X.
Eu : oarecum, da.El : ok, ideea e. eu te-am urmarit, Z a vazut si el cam ce faci si, asa cum e si normal imi place cum scrii.. si ne gindeam, poate te-ar interesa o colaborare.
Eu : cam dificil mei. da' concret, cum ar fi colaborarea respectiva ?El : vb doar de disponibilitate sa scrii din cind in cind, cind ai tu chef. in termenii tai. eu doar vreau sa vad daca esti interesat. detaliile le-am dicuta in citeva zile
Eu : bun, si de ce nu public, in termenii mei, la mine pe trilema, ci pe proiectu' asta ? e cu salar, gen ?El : nu.voluntar. toti o facem voluntar. e posibil, din cum miros eu lucrurile, sa se ajunga la "salar".. dar pt o per indefinita de timp, e voluntar. pasiune
Eu : bun, da' ce logica are pentru mine sa scriu cind eu am deja un vehicul bine cunoscut si gata format, unde lumea stie ca ma poate gasi ?El : daca simti ca ai putea zice ceva mai bine pe platforma aia decit o zici deja
Eu : pai avind in vedere ca trilema e a mea in totalitate, si daca miine am chef o fac roz sau cu textul pus cu susul in jos sansele sa scriu mai bine altundeva sunt 0, ca mai mult decit 100% control ce pot avea ?El : bine. tu ne stii. stii cam despre ce e vb. te-am intrebat doar daca esti interesat
Eu : pai io va stiu, si sunteti voi baieti simpatici si bine intentionati, da' pitch-ul asta are un defect fundamental.El : eu mai am 5 minute si tre sa ies. zii defectul
Eu : hahaha pai nu-i evident ?El : o poti spune intr-o fraza?
Eu : nu poti propune cuiva ceva fara sa-i propui ceva! tu nu-mi propui nimic. ma anunti ca exista sau va exista un site. bun. da'...El : si te intreb daca te-ar putea interesa. e posibil sa nu. e f ok
Eu : kk.El : bine. scuze ca te-am deranjat
Eu : spor mei.El : si tie. pa. in fine.. voiam sa vad daca exista interes. nu exista. am plecat. papa
Nu ma intelegeti gresit, pustiul e chiar simpatic, X, Y, Z nu sunt degeaba, da' pitch-ul asta tot are o problema fundamentala. Nu-i vorba ca eu am sau n-am interes, insist si subliniez. N-am ajuns in punctul in care eu sa decid daca ma intereseaza sau nu, pentru ca n-am trecut de punctul in care inteleg ce ar trebui sa ma intereseze. Inainte sa ma hotarasc daca ma intereseaza tre' neaparat sa existe totusi o propunere. E o conditie necesara.
Am citat chestia asta nu pentru ca sa se recunoasca preopinentul respectiv, anumit, si sa bulbuce ochii. Am citat chestia asta pentru ca sa se recunoasca cam tot online.ro-ul si sa bulbuce ochii. Pentru ca mi se pare ca incercarea asta ilustreaza foarte bine o problema larg raspindita.
Cam asta-i distanta intre un plan de afaceri asa cum il scriu antreprenorii nostri si un plan de afaceri asa cum ar trebui sa fie, cam asta-i distanta intre "proiecte" (de exemplu cele prezentate pe la evenimente de seednustiuce etc) si proiecte, de-adevaratelea, cam asta-i distanta intre orice de pe-aici si ce-ar trebui de fapt sa fie orice-ul ala.
Si diferenta este, pina la urma, o diferenta de aplicare a ratiunii. Chestiile astea chiar trebuie gindite, nu-i destul sa le facem, sa fie facute, sa avem si noi feisbook, iutub si mai stiu io ce ca au americanii. Tre' sa chiar functioneze, si singurul mod in care chiar functioneaza este daca reflecta o gindire mai profunda, care le sta la temelie.
Pina la urma mi se pare ca problema se poate reduce la diferenta dintre "a fi invatat lectia" la istorie si a sti ce s-a intimplat prin istorie la momentul in discutie, intre a toci comentariul la Drama Otiliei sau cum ii zice prostiei aleia si-a fi capabil sa discuti Drama Otiliei in termeni adecvati contextului si asa mai departe.
Imi pare inexplicabil si usor incredibil cit de raspindita e problema asta in patrie, uite luati-l pe zoso ca bun exemplu. A incercat sa faca blogul colectiv omfg.ro. E mort. Apoi a incercat maibun.ro. E mort. Apoi a incercat capslock.ro. E mort. Apoi webara.ro. E mort. Si astea-s doar exemplele alea mai gogonate, nu discutam de cele 50 sau 100 de iteratii ale planului de afaceri "eu am blog, y are blog si ma place, z are si el blog si ma place si el, hai sa facem noi trei impreuna inca un blog". Si sa nu credeti ca-i vorba anume de zoso, Radu Alexandru incearca sa relanseze futezatorii, ca blog colectiv. Ce nevoie are el de un blog colectiv ? Cita am si eu. De ce-a murit in prima faza ? Noa tot de-aia va muri si-n a doua.
Ce rost are sa te apuci sa bagi timp, nervi si efort intr-o chestie pe care nu intelegi de ce are rost s-o faci ? Doar ca sa nu stai degeaba, de pura plictiseala ? Reveniti-va in simtiri, oameni buni, blogurile nu-s acte sexuale, nici substitut pentru. Uneori am impresia ca asta se intimpla, blogurile servesc de substitut de copulatie, toti tipii plictisiti s-o faca singuri se aduna in perechi si grupulete. Ba inca a face un blog e mult mai bine decit a face o orgie, ca mnoa, nu te simti la fel de gheu a doua zi dimineata.
Ciudata abordare a realitatii. Si, banuiesc, oarecum nesatisfacatoare.
PS. Da, daca era pe salariu urma sa cer obisnuitul meu onorar din trei cifre-n lei per ora. Ca-i timpul meu si nimeni nu mi-l da inapoi.
