Problema grasanului

Citam dintr-un grasan anonim, caruia nu-i vom face reclama (la cererea lui implicita) :

Între timp, am ajuns la peste 4000 de falouerşi şi situaţia s-a schimbat. La orice twitt dat de mine, e imposibil să nu apară un nătărău flegmatic, care să înjure sau să mă ia în balon, sperând că îi voi răspunde şi îi voi face numele mai public, rezultând şi nişte falouerşi pentru sufletul lui.

Adică s-a transformat într-un fel de blog, unde eşti înjurat pentru reclamă. Şi aşa s-a cam dus naibii orice urmă de plăcere combativă, că ar trebui să fiu tâmpit să îi fac reclamă unui puşti cretin, care speră la celebritate rapidă şi efemeră.

Si-acum, care-i problema ?

Pai problema este cam asa : grasanului ii place, cam ca oricarei fiinte vii, un pic de lupta. Pina la urma asa-i construit tot ce misca, sa se mai si incaiere din cind in cind. E placut sa lupti, pina la urma, si o lupta-i viata, deci te lupta.

Cum incaierarea nu-i lipsita de posibilitatea unui ochi vinat ori unei buze umflate, sigur ca mai devreme sau mai tirziu vor aparea si alternative soft. Adica, nu bataie de strada de la mama ei, ci box, frate. Cu manusi, fara boxuri (nu-i ciudat apropo ca principala interdictie in boxul profesionist este folosirea boxului ?!). Nu cu toporu' proaspat ascutit pe piatra, ci cu Toporul Celest al Stelelor Verzi, Three Handed, +12 Buldgeoning Skill +5% Chance of French Fries with That. Si socketed, cu Ochiu' Mortului x3 si Un Muc Imens si Translucid (Immunity to slipping and falling on your own fucken ax). E tare, zic.

Fata cu asa incintatoare alternative, sigur ca lumea se bate virtual, in diverse jocuri popointernaute, de la World of Warcraft la blogul propriu (si cind zic "lumea" ma includ, nu va faceti griji). Vorba ceea, decit doi ochi vineti si-o arcada sparta, mai bine Toporu' Celest. E fain asa, zic.

Problema mare cu situatia asta in care stii sigur ca nu se poate deschide monitoru' sa iasa afara de-acolo o mina articulata care sa-ti futa una intre ochi cu ditamai sacurea e faptul ca neavind tu ce pierde n-are nimeni ce cistiga. Ca atare, intreaga paradigma a luptei online e cumva imburdata-n sant, din lipsa unui picior. Sigur ca nimeni nu vrea sa-l doara, da' faptu' ca implementam o chestie in care toata lumea reuseste sa evite neplacuta situatie inseamna neaparat ca... pai... ce rost mai are ?!

N-are, tocmai asta-i marea chestie, e un mod de gindire primitiv care nu-si are de fapt locul pe Internet. Internetul nu-i pentru grasani anonimi care-s prea lasi ca sa se ia la bataie vero, pe drum, da' prea batuti in cap ca sa poata produce abstractiuni interesante. Internetul e pentru idei, nu pentru musculosi de-astia in capul lor. Practic atitudinea belicoasa e echivalentul soferului suparat ca Dacia n-are ham, asa ca-si trage el cablul de la acceleratie pe geam in masina, sa stie o treaba. Pai ori suntem vizitii ori nu mai suntem ?! Noi nu prea mai suntem, da' asta este, copiii retardati se nasc si-n 2010, darmite-n 1980. Nici masinile nu-s pentru oricine, asa cum nici chibritele nu-s pentru chiar orice maimuta.

Chestie destul de banala in nuda ei evidenta (pentru oricine n-are IQ-ul inferior centimetrilor din jurul bindeului), care ne pregateste de altfel pentru a aborda urmatoarea problema din sirul aparent nesfirsit, si anume parerea grasunului ca oink-oink el are o resursa si cine "se baga in seama" cu el nu are decit de cistigat, asa ca de ce sa-i dea satisfactie ?

Rationamentul este fundamental gresit, si se bazeaza pe o reprezentare complet eronata a functionarii Internetului (din nou, e un festival, ce mai). Grasunul isi inchipuie ca Internetul e un fel de tv, si ce face el un fel de GrasunTV, asa incit e la latitudinea lui sa controleze ce vad oamenii. Gatekeeper, cum zic englezii.

In fapt, reprezentarea asta e complet eronata : nimeni nu poate controla fluxul informatiei pe Internet. Luati un exemplu la indemina, Trilema a crescut intr-un an cit altii in sase si-a ajuns sa priveasca de sus nu doar blogerii individuali din trupa-smecherasilor-online.ro ci de-a dreptul intreaga trupa. Strict ca rezultat al vointei mele si aplicarii ei (unui ce pozitiv, adica), si cu exact zero impact al opozitiei diversilor trupeti. Zoso nu m-a mentionat pe mine niciodata, nici cind aveam 0,1% din audienta lui (cindva prin ianuarie 2009) nici acum, cind are el 25-30% din audienta mea. Si ? Ce-a schimbat asta ? Cu ce m-a incurcat pe mine ? Eu l-am mentionat de cite ori am avut chef, si atunci cum il mentionez si acuma, tot de cite ori am chef. Si ? Cu ce-l ajuta asta ? Nu ma face pe mine prima chestie mai prost cum nu-l face pe el a doua mai destept (mai ales atunci cind n-o stie folosi, ca atunci cind o chiar foloseste il face, cu mult mai destept, da-n fine, asta-i o alta discutie).

Cu alte cuvinte, pustanul cel cretin care "se baga in seama" a cistigat deja tot ce poate el cistiga. Ca-i raspunde X sau ca nu-i raspunde X nu conteaza absolut deloc, omul e reprezentat de ceea ce scrie si face el, nu de ceea ce balmajeste un cor de icsi. De-aia madam Zambori e tot insignifianta si azi, dupa opt luni sau opt ani de balosenii vag laudative din partea prietenilor de circumstanta, o una de care mai ridem cit se agita prin noroaie. Ce conteaza cine-o lauda in raport cu mizeriile ei de 40 de euro bucata ? (De articole zic.) Si tot de-aia sunt khris sau teophyle blogeri importanti, influenti si cititi, chit ca nimeni dintre trupeti nu vorbeste despre ei.

Pe scurt, ideea asta ca bagindu-l in seama pe pustiul cretin ii faci tu lui o favoare, si respectiv ca nebagindu-l in seama ii faci tu lui o defavoare e o naivitate monstruoasa. Lucrurile stau exact invers : bagind in seama realitatea iti faci tie o favoare, si dai cititorilor un motiv in plus sa te citeasca, si nebagind in seama realitatea iti faci tie o defavoare, si dai cititorilor inca un motiv sa nu te citeasca. Pentru ca de fabulat poate oricine, la rigoare se scrie un script de fabulat pe miliarde de cuvinte din doua mt_rand-uri.

Va ramine in istorie sub titlul "problema grasanului" abordarea ca "daca nu te porti frumos cu mine imi trag o palma!". Trage-ti, Ghita. La cit sorici duci cu tine prin lume, o palma nu poate fi altceva decit un bun inceput.