Problema cu crestinii
Bine, una dintre problemele cu crestinii, nici intr-un caz singura si nici macar una dintre cele practice, ci pur si simplu un fundamental defect teoretic care reduce intreaga constructie-n cel mai pur ridicol. Suna promitator, este ?
Foarte bine, hai sa examinam putin sistemul. Deci Ion Crestinu' face diverse chestii. Nefiind el sist cristalin, ci fiinta vie, nu-i posibil sa nu faca nimic, viata depinde de schimburi cu mediul, si de-aici incolo rezulta obligativitatea actiunii pentru orice fiinta vie, fara exceptii. Ca atare, Ion Crestinu' nu poate sa stea-n suspensie, trebuie cu necesitate sa faca chestii.
Din chestiile pe care le face dinsul, cu necesitate unele vor fi "bune" si altele vor fi "rele" indiferent cum alegem sistemul etic in raport cu care se defineste binele si raul. Pe de o parte din considerentul teoretic ca ar fi stupid un sistem etic lipsit de categorii, in care totul e bine sau totul e rau, si pe de cealalta parte din considerentul practic ca-i imposibil sa controlezi complet interactiunile materiale (asta-i de fapt o lege a mecanicii, deci cit o fi de practic tot dintr-un simbure teoretic se trage). Nu putem noi evalua cu precizie arbitrara absolut nimic din natura, si ca atare nici actiunile nimanui nu vor putea fi perfect aliniate cu nici un model teoretic, sistem valoric etc veci pururi, orice si oricit incearca.
Aici insa intervine ideologia crestina, prin artefactul iertarii. Am mai spus ca notiunea nu inseamna nimic pentru mine, dar in ideologia crestina ea functioneaza cam asa : daca Ion Crestinu' face o chestie despre care considera ca nu ar fi trebuit s-o faca, si daca "regreta sincer" facerea respectiva, ea se "iarta".
Ce inseamna asta ? Pai, primul concept nebulos, "regretul sincer" este de fapt o asigurare in contra vointei omului : sistemul iertarii crestine nu doreste sa functioneze decit in acele situatii in care functionarea lui nu va fi folosita pentru a-i dovedi... disfunctionalitatea. Un fel de "va vindem masini doar daca promiteti sub sanctiunea nulitatii ca nu le veti folosi in nici un mod care ar putea demonstra ca lucrul pe care vi l-am vindut nu-i masina". Asta e intelegerea de baza, iertarea pretinde ca preconditie asigurarea din partea potential-iertatului ca nu se va baza pe iertarea respectiva intr-o disputa de orice natura cu sistemul.
In cel mai simplu format, chestia asta functioneaza asa : daca Ion se duce la popa si-i cere sa-l ierte, dupa care ii ride in nas, "ha-ha, de-aici ma duc fix la bordel sa ma imbat cu curvele", asigurarea "regretului sincer" reuseste cumva (in "ratiunea" crestinului, eu nu raspund de pseudorationamentele lor) sa anuleze retroactiv faptul iertarii (care la rindul ei este anularea faptului greselii).
Deci in curgerea lumii, fiecare act de iertare creeaza o bifurcatie, pentru ca urmeaza sa se stabileasca in principiu la un moment ulterior daca iertarea "a tinut", si deci faptul iertat chiar este desfiintat, sau dimpotriva, iertarea s-a anulat, oricit de fapt ar fi fost ea la momentul ei, si ca atare faptul pe care-l anulase ea s-a dezanulat. Pentru ca totul sa fie perfect, momentul ala ulterior nu-i precizat in timp. Asta, chiar daca nu-i singura problema, e totusi o problema foarte serioasa.
De exemplu, mostenirile se investesc in proprietate la un termen anumit, maximal, fixat, si testamentele care pretind intervale mai mari (sau clauzele respective) se anuleaza. “No interest is good unless it must vest, if at all, not later than twenty-one years after the death of some life in being at the creation of the interest.” zice englezul la 1500, pentru a evita situatiile de mortmain, dar crestinul n-are atita minima intelegere a chestiunilor de drept (ca posibilitate teoretica a legiferarii vorbim, nu ca aplicatie practica). Ca atare, nu exista RAP intre crestini, eu ma pot apuca sa scot la iveala proble ca Maria era curva si nu s-o cait, preferind sa minta pe toata lumea, si iat-o pe biata zburind din Rai afara, spre surpriza intregului catolicism.
O problema mult mai grava decit asta cu investirea caintei este problema nonechivalentei. Precum stiti probabil, totul in natura se echilibreaza, orice actiune are o reactiune, orice exterior un interior, orice jos un sus. Orice poate fi accelerat poate frina, orice se incalzeste se poate si raci, daca ridici apa aici o cobori altundeva si asa mai departe.
Crestinismul n-a patruns, cu mintea lui putina si inca mai prost folosita nici aceasta fundamentala proprietate a naturii, asa incit pacatele se pot ierta, da' succesele nu se pot... ierta. Logic ar fi, dupa doctrina anularii faptului prin credinta, ori cainta, ori ce device teologico-religios mai doriti sa inventati, sa se poata anula orice fapte. De exemplu, Ion Crestinu' se antreneaza serios, munceste ani de zile, zi de zi, ajunge la Olimpiada, fuge foarte bine, are noroc si iese pe locul intii. Bravo lui. Bravo lui dar ghineon, ca uite eu ma caiesc de cistigul lui, si i se anuleaza. Tai-tai.
Faptul ca sistemul iertarii e opozabil tertilor pentru scaderile noastre, in ideologia crestina, dar tertii nu au un sistem echivalent pe care sa-l opuna succeselor noastre creaza bineinteles o debalansare semnificativa, care reduce importanta scaderilor respective la zero, si prin acest hazard moral, consubstantial si intru totul creat de crestinism, corupe fundamental credinciosii. Mai devreme sau mai tirziu orice crestin adevarat va fi mincinos, habotnic, zavistios si in general indreptat impotriva aproapelui, pentru ca nu poti da cuiva o arma care-l poate reduce pe celalalt la zero si sa te astepti sa n-o foloseasca la nesfirsit. Oricit de bine incepe povestea, oricit de elegant, generos, iubitor si onest e cetateanul la inceput, prin practica crestina ajunge incet-incet la decadere morala, ca asa-i construita ideologia respectiva, sa corupa.
Pentru apararea de problema asta s-au varsat riuri de cerneala, s-au scris tone de carti, s-au tinut miliarde de predici dar nu poti coase o rupere-n tesatura spatiu-timpului cu acul si ata, si tot la fel nu poti repara imoralitatea fundamentala cu indemnuri moralizatoare de suprafata. Cele doua cai mai rasarite prin care se incearca si nu se reuseste, anume doctrina iubirii aproapelui si respectiv doctrina nonlegalismului (ca adica binele primeaza asupra legii) nu doar ca sunt indeobste perfect neglijate in practica (din vina lor, ca-s nonsensuri autocondradictorii si nemasurabile), dar creeaza tot felul de alte probleme teoretice, atit de intinse incit pur si simplu e mai ieftin sa le eviti cu totul, dintr-o perspectiva normativa vorbind.
Pina la urma debalansarea in discutie este si motivul principal pentru care exista asigurarea pe care-am analizat-o in primul rind. Nu ca ar servi la ceva o asigurare lipsita de sens si arbitrara impotriva unui sistem disfunctional din capul locului, dar deh, oamenii incearca.
Sa le fie de bine, da' mi-ar place sa nu mai aud vaiete despre cum oamenii sunt fundamental pacatosi, rai, bla bla etcetera. Problema nu-s oamenii, problema este sistemul cel gindit cu ciubotele de-si zice crestinism. Nu-i invinovatesc neaparat pe autori, cam ce te-ai astepta de la niste nespalati, pastori de capre ? In tot cazul nu sa-ti scrie un sistem de operare pentru masini numerice, o sarcina infinit mai usoara decit ce pretind ei ca au reusit scriind niblia. Dar ii invinovatesc pe intirziatii care mai incearca si astazi sa ruleze BrinzaDeCapra '00, editia Ierusalim, pe procesoare de 64 de biti. E totusi cam inadecvat, mai dragilor, ce-ar fi sa mai faceti un upgrade ? Ia incercati si voi un Popper acolo, ca e open-source.
Tuesday, 7 December 2010
subscriu cu voioşie la un upgrade :))
Tuesday, 7 December 2010
Da' pe bune, nu windoze live ce-or mai facut ei pina acuma, cu schimbat in partile esentiale da' sa ramina tot asa :p
Tuesday, 7 December 2010
No, acum io am alta dilema, pe care cu sadism le-o puneam unor sectanti cand ma enervau la culme si acum, iata, v-o pun si voua... dilema. Vine Judecata de Apoi, urgie mare... si se face un rand de pacatosi care se deplaseaza in pas de mars spre Iad si un alt rand de ne-pacatosi care-au tinut datinile si iata-i castigand premiul cel mare, indreptandu-se in pas de mars spre poarta Raiului. Acuma .. treaba e cam asa. Dupa toate crezurile crestine, n-ai sa poti intra pe poarta aia pentru ca se presupune ca esti smerit indeajuns incat sa te simti nedemn. Deci n-ai cum sa intri acolo voios, eventual impins de niste mahule de ingeri care-ti mai dau si-un spitz in cur. Deci numa cu japca. Apoi .. nu ai putea intra pe poarta ceea, atata timp cat aproapele tau, adica tot sirul ala de pacatosi de duce tocma in Iad. Vei simti desigur impulsul de a lua unul de-acolo din rand si a-l aseza in locul tau. Si te vei duce ca un bun crestin in locul lui. Desigur zic. A nu ? Bag sama atunci ca Raiul asta e un premiu pentru ca ai tinut datinile si posturile. Apoi, ma tem ca daca intr-adevar ar fi pe bune toata tarasenia, asta nu s-ar pune. Si te-ai trezi si cu viata netraita, ca te-ai privat de vicii ca sa iei Lozul, si futut in cur o eternitate in Iad. Ma opresc aici, intrebandu-ma daca nu cumva a fii asa cum spun Cartile e fix impotriva naturii umane si mai bine ne-am canaliza efortul invatand despre ceea ce efectiv suntem, in loc sa pierdem timp pretios incercand sa schimbam ceea ce nu poate fi schimbat.
Tuesday, 7 December 2010
Porcu', nu, ci stai sa citam din zfintii parintzi: cand ajungi in Rai simti o dulceata d-aia de da pe-afara din inima si ti se reflashuieste vointa incat sa vrei sa fii acolo forever and ever. Therefore tu cu toata parerea de rau pentru restu' pulimii da' o sa stai neclintit in linia spre rai.
Deci ce faci tu mai sus e un fel de trolling mai rasarit :D
Tuesday, 7 December 2010
stai preacinstite dAImon. 1. deci Raiul ista e un fel de stare de hipnoza ? de mi se raflashuieste mie softu' intr-asha hal ? 2. mi-ai gresit linia.
Tuesday, 7 December 2010
nu raiul ci prezenta lu' Mnezo e aia ashe magnetica, iar sadismul roflmatic este ca sufletul dupa moarte e plimbat si prin iad si prin rai pentru a-i arata bietului om ce-a pierdut;
bonus points pentru copiii care mor nebotezati - technically ei n-au gresit cu nimic asa ca nu ajung in iad, da' nici in rai nu se poate nebotezat, asa ca technically raman intr-un fel de limbo, "neputand sa vada fatza lui Dumnezeu"
linia ta care era, zici?
Tuesday, 7 December 2010
ai varzarit articolul
Tuesday, 7 December 2010
http://en.wikipedia.org/wiki/Poppers ?
Tuesday, 7 December 2010
linia mea.. la cazane prietene..la cazane. si tare mi-e ca nu trece nici o dunare p'acolo :) cine mai vine ?
Tuesday, 7 December 2010
Cum era aia, ma porcule ma care esti tu porc, "The only way to resist temptation is to submit to it" ?
@dAImon Io stiam ca definitia trelling-ului sau cum ii zice e ca iei un citat care aparent contrazice o chestie mai complicata si-l dai drept universal. Stii tu cum zic :D
@F Adica mai concret buei.
@gheorghe Se poate si cu de-alea, ce-i drept.
Wednesday, 8 December 2010
Ce știi tu, ei rulează în (in)compatibility mode. :D
Friday, 10 December 2010
cred ca te-ar interesa ce spunea Steinhardt despre paradox in crestinism (daca nu sti deja, evident) http://bataiosu.files.wordpress.com/2008/04/steindhardt-n-jurnalul-fericirii.pdf
a fost tot un tip brici ca tine, dar ca de la necredincios la necredincios, cred ca te face :)
Friday, 10 December 2010
@costin Pai foarte bine daca ma face, inseamna ca mai am de trait mei :D
Totusi, ce scrie el n-are nici o treaba cu crestinismul. Ca el decide sa-si ofere ideile si creatiile ca si cum nu doar ca ar avea legatura, ci de-a dreptul ca ar decurge din crestinism e o problema minora pina la insignifiant : si noi dedicam nave si cladiri, numim licee "Onisifor Ghibu" si "Gheorghe Sincai", dar aceasta preocupare votiva nu este totusi luata prea in serios, cel putin de mintile echilibrate.
Friday, 10 December 2010
da, si eu ma bucur cind vad pe unu care ma face. bine, vad asta, des deci ar trebui sa fiu un om foarte bucuros :))
vezi partea cu paradoxul, o explica logic si echilibrat cum iti place tie. are leg cu articolul tau si cred ca te va lamuri ca prea te-ai infoit ca un paun :P
Friday, 10 December 2010
Nu-i mai eficient sa dai un citat ? Ca parca-s mai slabe sanse sa aleg eu dintr-un text un contraargument mie insumi, decit sa-l alegi tu.
Friday, 10 December 2010
sint multe citate. are stilul lui de a scrie iar daca iti dau o singura fraza nu isi are rostul. am scos niste citate, dar sint vreo 2 pagini. cel mai bine e sa iti iei tu un tip, cind ai vreme, cauti cuvintul paradox in carte si citesti in jurul lui pentru ca vb de el pe parcursul intregii carti...iti pun aici citeva care mi s-au parut mai interesante:
Creştinismul este un mesaj existenţial, care face din existenţă ceva mai
paradoxal şi mai greu decît a fost vreodată înainte şi va mai putea fi vreodată în
afara creştinismului.
Creştinismul există pentru că există o ură între Dumnezeu şi oameni. Să fii creştin înseamnă să fii chinuit în fel şi chip. Cel mai bun lucru este să fii în stare
de a născoci nesfîrşite moduri de a te chinui tu însuţi; dacă însă nu eşti destul de
tare, poţi oricum nădăjdui că lui Dumnezeu / se va face milă de tine şi te va ajuta
să ajungi la starea de suferinţă.
285
E lucm teribil clipa aceea în care Dumnezeu scoate instrumentele în vederea
operaţiei pe care nici o putere omenească nu o poate aduce la săvîrşire: să-i
smulgă omului dorinţa de a trăi, să-l omoare pentru ca să poată trăi ca un mort.
Menirea vieţii acesteia este de a te duce la cel mai înalt grad al scîrbei de viaţă.
Dumnezeu este vrăjmaşul tău de moarte.
Iată încercarea: să devii creştin şi să stărui în a rămîne creştin: e o suferinţă
căreia nici o altă durere omenească nu-i poate opune boldul şi frămîntările ei. Şi
totuşi, nu creştinismul e crud, nu Hristos e crud. Hristosul este în Sinea Sa
blîndeţe şi dragoste; cruzimea provine din faptul că în această lume trebuia
creştinul să-şi petreacă viaţa şi în ea trebuie să-şi exprime condiţia sa de creştin
deoarece Hristos nu-i chiar atît de blînd, adică atît de slab, ca să-l scoată din ea."
Suferinţa, unii oameni sunt pregătiţi s-o accepte. Dar îi doare că n-o pot
înţelege. Iată însă că tocmai neînţelegerea Kierkegaard o descoperă ca parte
integrantă indispensabilă a unei suferinţe adevărate:
„Dacă există cumva o bucurie, şi o nespusă bucurie a creştinului, ea nu
poate consta decît în a accepta (iar nu a înţelege, pentru că înţelegerea ar
desfiinţa într-un fel anume suferinţa) să fie aşa.
Oamenii care nu se dăruiesc lui Dumnezeu au parte - înfricoşătoare ironie
— de bucuria că Dumnezeu nu-i chinuieşte în viaţa aceasta. Nu, doar pentru cei
pe care-i iubeşte şi care i se dăruiesc poate fi El numit, omeneşte vorbind,
duşmanul lor de moarte, dar din dragoste."
Creştinismul: reţetă de fericire (în înţelesul cel mai american, mai practic) şi
tortură de neîndurat. Simultan, deopotrivă.
+++++++++++
- Creştinismul şcoală perfectă a contradicţiei şi paradoxului, cea mai
dialectică dintre concepţii.
Prima datorie a creştinului: a fi fericit;
Prima datorie a creştinului: a simţi adînc nenorocirea condiţiei omeneşti.
Ieşirea din dilemă: soluţia dogmatică: credinţa în transfigurare şi înviere.
Creştinul (sau omul - e totuna) se cuvine a fi zîmbitor, tolerant, raţional,
degajat, convins de relativitatea celor lumeşti; deci niţel sceptic şi foarte
îngăduitor; şi totodată — ştiind că aici se joacă partida pe viaţă şi pe moarte — că
numai în trup ne putem mîntui (trupul e trup de moarte şi Pavel aşteaptă să fie
scăpat de el, dar, pe de altă parte, odată ieşit din trup nu te mai poţi mîntui) -
trebuie să fie grav, absolut convins de adevărurile revelaţiei, aprig în
convingerile sale şi-n simţul tragic şi eroic al existenţei, abisal în deschiderile
sale asupra tainelor vieţii. Este necesar, ar spune un istoric al culturii, să îmbine
ceea ce Kenneth Clark numeşte „zîmbetul raţiunii" din secolul XVIII cu aspra
ascultare şi înflăcărată credinţă din secolele XII-XIII.
Dar cum pot fi îmbinate aceste două lucruri atît de opuse: secolul XVIII şi
secolele XII-XIII? Raţiunea şi credinţa? Zîmbetul şi gravitatea? îngăduinţa şi
ascetismul?
314
Nu ştiu. (Dacă nu cumva răspunsul pertinent ar consta în răsturnarea întrebării: cum de-au putut ajunge să fie despărţite'?) Cunosc însă o pildă care —
în mod tainic — pare a dovedi că opusurile pot coincide, că există o posibilitate
de împăcare (integrare) a divergenţelor viziunii. Pilda e simplă, niţel zărghită, şi
sunt cu totul dispus să-i recunosc un caracter neserios, un iz de poznă
nastratiniană; prea locală pentru a putea pretinde la valabilitate generală; şi,
desigur, supărător de reacţionară. Iat-o în toată ambiguitatea ei, în dialectica ei
filocalie.
La un sfînt călugăr cunoscut pentru curăţenia vieţii lui, duhovnic riguros,
fără multă cărturărie, vine să se mărturisească o femeie al cărei soţ a fost arestat
pentru motive politice. Deîndată scoate un revolver. Ce mă fac, părinte, e al
bărbatului meu, l-am luat la mine să nu dea cineva de el. Călugărul o fulgeră cu
privirea îndelung; apoi, căscîndu-şi îmbrăcămintea: „Valeu, valeu, dă-i drumul
în anteriu." (eu nu am inteles-o)
aa.. poti sa te uiti un pic si la chestia asta http://inliniedreapta.net/lasitatea-crestinilor-si-cea-de-a-treia-irelevanta-a-crestinismului/comment-page-1/
ma, nu ii caut in coarne crestinismului, dar de la nietzsche incoace, toti ce care au incercat sa faca crestinismul cu ou si cu otet au esuat in ridicol. ca sa nu iti spun cit de maimutoi mi se par dawkins, hitchens (cind ajunge la crestinism, are si pareri pertinente) si toata sleahta de hipsteri fintelectuali care au un ditamai orgoliu de satisfacut. sa vina unu cu o obiectii pe bune mistocareala si sint dispus sa ma razgindesc. buf.e 7. nb
Friday, 10 December 2010
Bun, dar ce de-acolo zici tu ca apara de obiectia completa si finala ca numele "dumnezeu" si simbolul "crestinism" e lipit cu scuipat pe o constructie mult mai complexa, mult mai autentica si mult mai interesanta decit pot fi sau pot aspira vre-odata sa fie ele in sine, constructie cu care n-au de fapt absolut nici o treaba ?
E ca si cind eu m-as apuca sa fac o colectie de arta pe care s-o intitulez generic Boc, si fiecare element sa fie Boc 1,2,3 etc. Ti se pare ca asta ii adauga ceva lui Boc ? Mie nu. Ca n-are alta treaba cu boc decit inclinatiile mele umorist-onomastice.
Friday, 10 December 2010
pai tocmai asta e. explicatiile date de crestinism pentru TOT i s-au parut lui cele mai complete. pentru ca de fapt ce e o religie daca nu un mod de intelegere si asumare a lumii, adica a TOT( "o constructie mult mai complexa, mult mai autentica si mult mai interesanta decit pot fi sau pot aspira vre-odata sa fie ele in sine"). nu e ca si cum ti-ai face o colectie de arta intitulata boc, e ca si cum te-ai trezi singur fix in mijlocul desertului si ai incerca sa gasesti drumul cel mai scurt la oaza (toate sint la fel de lungim, si poate e sigur vei muri pe drum de cit de departe sint). iar daca ai sti asta nu ar mai avea practic nici un sens sa-ti mai ridici fundul din nisip, doar sa te apuci sa maninci nisip, poate mori dracu' mai repede. poate e o iluzie, o fata morgana, dar e una buna pentru ca te tine in viata. in ceva dezbatere cu hitchens si nu stiu ce rabin, despre religie si existenta sau nu a lui dzeu, stii ce a facut hitchens in deschidere? a spus ca universul este in expansiune si ca in nu stiu cite mii de trilioane de ani nu va mai fi nimic oricum, deci ce rost are. daca se considera pe sine doar o colectie reusita de celule si nu se considera mai mult, ce ros are sa isi mai ridice findul din nisip?
uite si faza asta. se leaga http://www.youtube.com/user/patrupedbun#p/u/0/czKMQl3Kn0U
Friday, 10 December 2010
Mei, stai putin ca ratezi ce-am vrut eu sa zic.
Eu nu neg ca observatiile lui Steinhardt sunt corecte, interesante si utile. Probabil asa erau si ale rabinului. Eu observ insa, si foarte intemeiat, ca a le numi "crestinism" si a numi chestia aia "dumnezeu" e un abuz semantic, nu este crestinism mai mult decit este samanism sau mahomedanism, zoroastrism, mirceapopescuism sau costinism. Nu este dumnezeu mai mult decit allah sau buddha.
Ca printr-un accident cultural Nicu-Aurelian Steinhardt a fost educat sa le numeasca astfel, fix pix. Exact aceleasi lucruri le-ar fi numit zoroastrism, mahomedanism sau mirceapopescuism daca se nastea in alte timpuri sau in alte locuri.
Pretentia crestinismului, ca "dumnezeu e unicul adevar" bla bla bla exista tocmai din nevoia acuta de a acoperi acest fals. Corect exprimata, ideea suna cam asa : crestinismul incearca sa-si insuseasca adevarurile universale pentru uzul sau particular. Eventual ca sa legitimeze apucaturile lumesti ale unei cete de burdihanosi sau alteia. Dar nici vorba sa fie dumnezeu unicul adevar : in realitate, adevarul e unica chestie pe care dumnezeu poate aspira sa se intemeieze, asa ca si-o pretinde, cam ca si un copil prost ce se pozeaza in fata unei masini de fite : e si el dintr-o data bogat.
Friday, 10 December 2010
"Ca printr-un accident cultural Nicu-Aurelian Steinhardt a fost educat sa le numeasca astfel, fix pix. Exact aceleasi lucruri le-ar fi numit zoroastrism, mahomedanism sau mirceapopescuism daca se nastea in alte timpuri sau in alte locuri."
A crescut ca tinar intelectual cu scapari stingistoide uneori, ateu si plin de el, destept si tupeist, facind misto de religie ca noi toti. S-a crestinizat la 50 de ani, dude. A incercat si iudaismul, nu i-a placut, catolicismul la fel. Nu a fost educat sa se numeasca fix pix. Iti dai cu parerea gresit despre lucruri pe care ai putea sa le afli in doua minute si un google. printr-un "accident cultural" occidentul a ajuns ceea ce este (si inceteaza sa fie in ritm alert), iar islamul se zbate inca in barbarie. acelasi "accident cultural" face de preferat un crestinism mahomedanismului sau costinismului si refuza semnul de egalitate intre toate ismele astea (doar asa, pt ca sint toate isme, de ce nu ar fi egale, nu?)
"crestinismul incearca sa-si insuseasca adevarurile universale pentru uzul sau particular."
si ce este gresit aici? cu ce gresesc eu, costin, daca incerc sa ma legitimez pe mine sustinind lucruri care.... ma legitimeaza? adica nu sa spun ca sint legitim pentru ca asa spun eu, ci sa sustin lucruri coerente, rezonabile, inteligente si de bun simt. nu ma transforma asta intr-o fiinta coerenta, rezonabila, inteligenta si de bun simt? ipotetic, bineinteles.
Friday, 10 December 2010
Deci tu imi spui ca daca se nastea in 400 ien in Babylon ar fi vorbit tot despre crestinism si iubirea de Hristos ? Eu zic ca nici intr-un caz. Spui atunci ca n-ar fi zis niciuna din chestiile pe care le zice ? Eu zic ca ba da. Doar ca le-ar fi zis in numele si indreptate spre vitalul de aur. O diferenta pina la urma absolut minora, nu ne-om bate de la atita lucru. Divinitatile ca atare nu prea merita efortul de-a fi identificate anume, sunt toate acelasi lucru. Pe tine te intereseaza sa identifici exact carui Medici i-a dedicat Machiavelli Principele, sau mai degraba sa citesti ce scrie acolo ?
Crestinismul este la scara omenirii un accident, pina la urma irelevant, pina la urma curind uitat, asa cum au fost uitate toate celelalte accidente, si Jupiter si Zeus si Mithra si asa mai departe. Nu intereseaza si nu conteaza. Ca asa o pozitie poate fi intolerabila, mai ales prin prisma ideologiei crestine, in fine, nu ma prea agita. Pe cine intereseaza parerile tintarului despre nemurirea tintarilor ?
Nu cred ca poti judeca ismele, si propune imaginare diferente intre ele, printr-un atit de larg recurs la o practica cu care nu au mare legatura. Poate ca vesticii au facut treaba pentru ca sunt de rasa alba, si negrii n-au facut treaba pentru ca sunt de rasa neagra. Poate ca razele lunii cad intr-un unghi anumit in Europa, mama tuturor civilizatiilor moderne, si de-aia e aici matca civilizatiilor moderne. Poate ca. Da' asta nu-i un argument, asta-i un vis.
Nu gresesti atunci cind incerci sa te folosesti de lucruri facute de tine care te legitimeaza pe tine. Dar daca tu esti costin care vrea sa fie expert SEO, si incerci sa te folosesti de niste chestii cu care nu ai nici o legatura si fata de care nu ai nici o contributie, atunci gresesti (sau mai propriu, esti ridicol) pentru ca nu-ti intelegi marginalitatea in discutie. Ce sanse crezi ca sunt sa-l confund eu pe Mezei cu un expert SEO ? Mnoa.
Sigur, in masura in care preiei o traditie si te mentii in limitele ei poti fi un foarte bun (dar pina la urma irelevant) soldatel al ei. Asa cum aspira sa fie si cetateanul in discutie (Mezei adica). E foarte bine, dar n-ai pe ce sa-ti intemeiezi aspiratii de intiietate asupra domeniului respectiv, ca nu-i esti in frunte, ci-n trena.
Friday, 10 December 2010
"Deci tu imi spui ca daca se nastea in 400 ien in Babylon ar fi vorbit tot despre crestinism si iubirea de Hristos ?"
pai nu, pentru ca si crestinsimul asta a aparut ca urmare a unei evolutii (culturale sau de orice fel). cind a venit si le-a zis, si acele lucruri pe care le-a zis au prins, inseamna ca era terenul pregatit, iar daca era terenul pregatit inseamna ca avea dreaptate sa le zica, sa le zica atunci. Tu vrei sa numesti asta " a asuma". Era relevant la momentul respectiv si a continuat sa fie relevant v'o doo mii de ani dupa, si este inca relevant lumii in care traim, chiar daca pe moarte in occident (nu si asia).
"Crestinismul este la scara omenirii un accident, pina la urma irelevant, pina la urma curind uitat, asa cum au fost uitate toate celelalte accidente, si Jupiter si Zeus si Mithra si asa mai departe."
pai si tu zici la fel ca hitchens. "universul e in expansiune, la scara universala, pamintul, omenirea, toate civilizatiile, crestinismul, liberalismul, mircea popescu, costin si blogul asta, toate sint irelevante. de ce sa iti mai ridic dosul din nisip?" Nu ti-ai ales punctul de referinta care sa iti ofere obiectivitatea abosluta :)
in contextul folosit de tine, costin e, intimplator, expert in seo. (nu la propriu ma :) ) dovada, ca a facut ditamai situ, civilizatia asta occidentala cu toate libertatile si prosperitatea ei (sper ca nu imi aduci aminte de momentele de boala, barbarismele comunism si nazism). si daca eu costin, am fost un factor determinant la construirea lui ditamai situ (exista multi care neaga asta crestinismului, alta discutie), nu sint eu expert? legitim?
nu este in momentul ala sanatos din punct de vedere obiectiv sa incerci sa aperi lucrurile pe care le ai (constient in mod relevant de raritatea si norocul de a fi in situatia in care esti) si sa nu te mai gindesti ca esti doar o alcatuire de celule sau de praf stelar complet irelevant la nivelul universului, omenirii, tarii in care traiesti, orasului, sau poate esti cel mai irelevant om de la tine de pe scara. poate nu exista in casa ta un om mai irelevant decit tine. sigur vor exista oameni care vor crede asta despre tine. acest mod de a privi lucrurile este disponibil oricind, asupra oricarui lucru, oricit de relevant.
Friday, 10 December 2010
Mi se pare ca faci asa-zisa gresala a piaristei, care merge in bar, vinde doua pachete de tigari la oferta si trage concluzia ca "nu intimplator", ca dimpotriva, ca rezultat al priceperii ei in a persuada oamenii, ca "piata fusese pregatita", ca evolueaza de la brandul x la brandul y si tot soiul de astfel de rationamente mult prea structurate. Mai probabil oamenii se plictiseau, sau au vrut sa intre in vorba cu ea sau li s-o facut mila de naivitatea din spatele hotaririi ei sau tot soiul de alte motive si meta motive. Da' cel mai probabil e pur si simplu ca o avut noroc, s-o intimplat, s-o nimerit.
A, pardon, "Dumnezeu nu joaca zaruri", sigur ca da. Stii de ce ? Nu se zice asta pentru ca-i neaparat adevarat, ci pur si simplu pentru ca fara aceasta asigurare exista riscul ca cineva sa priveasca ditai magaoiaia dintr-o perspectiva echilibrata. Ori crestinismul, ca si orice alta ideologie, nu sufera evaluarile neutre, ci simte acut nevoia de-a fi evaluat dintr-o perspectiva anumita, contrafacuta masiv in moduri foarte specifice.
Nu prea conteaza ca cine zic. Chestia-i simpla : nu ma impresioneaza crestinismul, de nici o culoare. Mi se pare o aiureala, puita de oameni fara ocupatie, perfect echivalenta cu orice teoria conspiratiei, sau cu orice alt paralogism. E un mod de a-ti petrece timpul, asa cum si fumatul e un mod de a-ti petrece timpul. Nu-i ceva de luat in serios si ar fi de dorit sa nu devina un scop in viata.
E fals sa-ti inchipui ca "crestinismul" a facut "civilizatia". Nici vorba, civilizatia s-a facut pe sine, si din ce i-a mai ramas pe margine, niste lut, niste scuipat a mai facut si un crestinism, acolo, precum si o pleiada de chestii similare. Nu papa al carui nume l-am uitat l-a facut pe Lodovico Buonarroti, ci taman invers.
Dar chiar daca nu crestinismul a facut lumea crestina, asta nu inseamna bineinteles ca nu poate fi folosit drept simbol, drept steag si drept insemn, intr-un efort de aparare al sinelui. Care sine, chiar daca n-are obiectiv nici o treaba cu crestinismul, poate totusi fi reprezentat prin orice simbol doresti, ca orice simbol e pina la urma arbitrar ales. Nu-i vorba deci sa nu se apere albii/europenii/crestinii/civilizatii de prosti/barbari/etcetera. Da' e vorba sa inteleaga ca exista totusi o diferenta intre fapte si idei, intre cultura si civilizatie, intre lucruri si simboluri. Aia-i tot.
Pina la urma tind sa cred ca diferenta intre noi e ca tu iti doresti sa crezi, si mie mi se pare asa ceva cam ca si cum ti-ai dori sa fii pantof.
Friday, 10 December 2010
:))))) ma, da, poate e o intimplare, poate e un accident. dar e cam cel mai fericit dintre accidente. tu zici ca civilizatia a crescut si l-a luat si pe el, acolo, sa nu se simta singur. dar civilizatia asta a luat si de la greci, a luat de la romani, a luat de la evrei, a luat si de la crestini. in acelasi timp, crestinii au luat ceva de la greci si de la romani si oricit de irelevant a fost el, a fost religia oficiala si bagata in seama mult timp si a jucat un rol central pentru oamenii care luau decizii de care depindea civilizatia asta mult timp. deci ori e irelevanta civilizatia, moment in care e irelevant si crestinismul, or nu e irelevanta nici prima nici a doua. ca accident, nu crezi ca PREA a fost bagat in seama, PREA multi l-au luat in serios?
acum o sa imi zici ca si comunismul e dorit la noi de v'o 60 de procente, dar nu ma refer la idioti din astia, ma refer la oameni valorosi si extrem de valorosi pentru cultura si civilizatia asta, mai destepti decit tine si decit mine. nu stiu daca imi doresc sa cred, m-am gindit si eu la asta si am ajuns la cz ca nu cred, dar e totusi o diferenta intre a voi sa fi un pantof sau ... mai stiu eu, niste chilotei de dama. un lucru te lasa indiferent, al doilea mai greu.
Friday, 10 December 2010
Asta cu "cel mai fericit dintre accidente" stii cum e, ca si copilu' care se gindeste ca ce accident fericit e ca mami lui e mami lui. Atita ca daca avea alta era aia cel mai fericit accident, exact la fel. De altfel, poate ca ma-sa aia adevarata-i rupta-n cur si beata-moarta prin ceva sant de-o ling ciinii, si asta, accidentu' fericit e de fapt nevasta unui tip ce o mai vizita pe ma-sa, si i s-o facut mila de copil. Da' conteaza ?
Uite chestie, ca si pe Mircea Badea il iau tot felul de oameni in serios. Da' multi, intelegi tu ? Cit din ce conteaza-n Romania e legat de Mircea Badea si decurge din Mircea Badea ? Au din Simona Sexual sau aia, cum dracu-i cheama, e o liota intreaga, Mariana Radulescu si Alina cum fras ii zice la bruneta aia cu surprizele. Foarte bagati in seama cutotii. Si ?
Oamenii valorosi si-au vazut de treaba lor, mereu si totdeauna, si s-au facut ca ploua. Vezi exemplul Galilei, ca e instructiv. Crestinismul e indeobste preocuparea, armura si natura idiotilor, nu a oamenilor extrem de valorosi.
Friday, 10 December 2010
copilu e fericit ca mami lua ia dat si playstation si voie sa iasa cu bita afara, si nu e o betivanca pe care ling ciinii. e totusi un noroc cind lumea e un cartier plin de mame ce zac prin santuri bete, la asta ma refer. si nu ma intereseaza cine il baga in seama pe mircea badea. stiu vreo 2, mi-e de ajuns cit sa-mi fac o idee despre el, la care refuz sa ma uit si atit. bine, incheiem aici, am ajuns in punctul mort
Friday, 10 December 2010
Ce-i drept. Da-n tot cazul fu un periplu placut :)
Friday, 10 December 2010
da :)
Thursday, 28 June 2018
În primul rând, creștinismul pleacă de la premiza existenței lui Dumnezeu. Deci, spovedania religioasă este reflexia pământească a unor „reglări de conturi” din ceruri. A o privi strict dintr-o perspectivă umană sau avocățească este păgubos, deoarece te poate conduce la concluzii greșite.
Concret, ca să fii iertat, ți se cere să te căiești (în momentul în care adresezi cererea de iertare, nu la 5 minute după sau a doua zi; faptul că ulterior recidivezi este cu totul altceva). De fapt, căința conține în ea (într-o formă latentă sau implicită) și cererea de iertare, în timp ce lipsa căinței face ca cererea de iertare să fie incompletă - asemenea unui formular în care nu s-au completat toate câmpurile obligatorii. Actul de a merge la popă pentru a te spovedi este doar o exteriorizare ritualică a unor chestii sufletești, care sigur că are valoarea ei, dar care nu este totul. Iar popa n-are de unde ști ce-i în sufletul tău, așa că îți acordă prezumția de onestitate, dar pe Dumnezeu nu-l poți minți.
De aici rezultă cu necesitate că atunci când popa spune „iertate-ți sunt păcatele” nu face altceva decât să-i propună lui Dumnezeu să ți le ierte. Iar Dumnezeu dispune. Mai departe, orice aparente discrepanțe sunt doar reflexia limitărilor inerente ale feței bisericești în raport cu Principiul pe care îl servește sau ale celor care interpretează (superficial și eronat) textul religios.
În realitate nici măcar căința autentică nu îți garantează o absolvire completă de păcate, oricât s-ar agăța cu dinții de asta unii habotnici. Ca argument, în Noul Testament sunt relatate cazurile unor paralitici care după ce Isus le-a spus că le sunt iertate păcatele s-au ridicat din pat, vindecați. Așadar, dispărând cauza (păcatul), a dispărut și efectul (suferința). Nu într-un viitor vag și nedefinit din lumea de dincolo, ci în momentul acela. Sunt curios câți bolnavi s-ar vindeca azi la spovedanie. Poate că li se iartă 0,0005% din păcate, gen. Asta dacă se căiesc.
În al doilea rând,
cine-l obligă pe Dumnezeu să subscrie la logica noastră carteziană?
În al treilea rând:
Nimeni nu-ți cere să controlezi interacțiunile materiale, pentru că interacțiunile depind și de factori exteriori ție, iar exteriorul nu-l poți controla. Toate regulile de conduită creștinească se referă la a controla reacțiile tale la ceea ce vine din afară. Deci la autocontrol. La a-ți confecționa un scut. La a deveni integru. La a rezista la orice bombardament.
În al patrulea:
Funcționează și reciproca, dar nu așa cum ai creionat-o tu. Păcătosul care se căiește plin de umilință este adus la o condiție superioară, iertându-i-se din păcate. La polul opus, Lucifer și-a pierdut condiția lui nepătată, angelică, în momentul în care a devenit orgolios. Asta e axa corectă, iar dacă cineva n-a pătruns-o, acela nu e creștinismul. :) Pentru că sigur, existența numerelor pozitive le asigură și pe cele negative, dar ca să ajungi la primele trebuie să aduni, în timp ce ca să ajungi la ultimele trebuie să scazi. În mod analogic, ca să fii iertat trebuie să te umilești, în timp ce calea pedepsei îți este deschisă de infatuare. Și, la fel cum prin căință nu poți anula păcatele altuia, nici prin infatuare nu poți anula succesul olimpicului. Are efect doar asupra persoanei tale.
În al cincilea:
Arma terților este propria lor conduită spirituală (pe principiul că niciun fir de iarbă nu se mișcă fără voia lui Dumnezeu). În ultimă instanță, singurii vinovați pentru problemele pe care le avem suntem noi înșine, indiferent cât de fals li s-ar putea părea asta tinerilor care strigă „jos guvernul” în piață. Iar căința nu poate fi folosită pentru a-i agresa pe ceilalți, abuzând de bunăvoința lui Dumnezeu, pentru simplul fapt că, după cum am explicat anterior, iertarea nu este și nu poate fi rezultatul unui troc ieftin.
Thursday, 28 June 2018
Deci pe scurt, daca te cred pe cuvint ca stii tu mai bine, atunci chiar stii tu mai bine, sau gen ?
Mie mi se cam rupe, cu toata sinceritatea, de cit de bine crezi tu ca stii chestii. Pina una alta, alegerea ta ie simpla di tat : ori nu crezi in dumnezeu, ori crezi ca io is ala. Tertum non datur, si daca-ncerci te trimit sa discuti direct cu imaginarul, vezi ce-ti zice pe-acolo. Bun asea ?
Thursday, 28 June 2018
Hai s-o luăm așa: ce-ai scris tu este, realist vorbind, o încercare de a măsura cu rigla o poezie și apoi de-a spune că nu are părți egale și deci nu e bună. Orice artist, iubitor de lirism sau om vag interesat de poezie știe mai bine decât ce transpare din textul articolului tău, chiar dacă nu oricine ți-ar putea explica într-un limbaj riguros de ce rigla nu-i instrumentul adecvat prin care să te apropii de artă. După reacția ta, deduc nu că n-ai fi înțeles comentariul meu, ci că ai fost iritat de el.
Thursday, 28 June 2018
Orice true scotsman stie el ce-o fi stiind dinsul, da' nu-i locul tau sa zici, aici sau oriunde, ce stie orice true scotsman -- dat fiind ca tu esti nimeni, ori chestiile astea se intemeiaza pe autoritate nu pe parelnicie.
Altfel ramine fix cum era si dinsus : orice true scotsman stie ori ca nu exista dumnezo, ori ca daca exista io-s ala. Si daca nu stie nu-i true scotsman ca-i un prost asa ca tine. Bine ?
Thursday, 28 June 2018
Aspru esti, Popascule, aspru, aspru...
Thursday, 28 June 2018
Păi mă uit mai sus la comentarii și văd că autoritatea ta o umbrește pe cea a lui Steinhardt. Tot mai sus văd că te-ai semnat cu nume și prenume, fără ca asta să ajute cu ceva textului tău. Acolo-i și acum, așa cum l-ai scris. Altfel, nu mi-e clar pe ce reacție scontezi, ca să-ți pot da satisfacție. Ar trebui să începem să ne păruim, eventual în lipsa argumentelor uneia dintre părți? Tristă soartă, să fii dezmembrat de un nimeni.
Thursday, 28 June 2018
Mei asta, io nu pricep ce dificultati de intelegere intimpini, ca ie chiar simplu. Uite : ori faci frumos ce ti se spune direct din prima, ori faci fix si-exact tot aia imediat dupa ce-ai terminat de satisfacut oral pulanu'. Nu ie clar ceva ? Fix astea-s optiunile tale, nu ie interesat absolut nime-n lume, si mai ales nu-s interesat eu insumi, de ce chestii ai avea tu de spus pe teme din capu' tau. Cacapu' tau nu-i un standard de teme pe lumea asta, cum sa-ti zic mai explicit si-nteligibl, nu este nici o cerere pe piata de aferatiile tale de auto-importanta. Fetele ie ocupate, nu ie nici loc nici nevoie si de tine pe lume, cum drac sa-ti zic sa ma-ntelegi ? Tu si Rupert Pupkin ala, sa moara Veta-n spume, aveti chestii de zis lumii despre cum ie oboseala din capu' vostru.
@lexy229 Pfoai, dic cine s-o-ntors!
Pai nu tu, da' nu-l vezi pa ghiolban, deci daca intr-adevar pentru orice x, y, z din R exista un a, b, c (din C) astfel incit trei numere complexe respecta egalitatea (x + ai) + (y + bi) = (z + ci) inseamna acuma ca vai, "x + y = z pentru orice x, y, z din R doar ca nuntelegi tu partea imaginara" sau ma rog, "reflexia pământească a unor „reglări de conturi” din ceruri" cacaturi. Ca asa merge acuma treaba, se reflecta samanismu' din capu' lu' Pupkin in lume, nu invers, apere-i domnu' de narcisiaci idioti ce-s dinsii. Ca doara el i-o facut, el sa si-i apere, ce minghia.
Thursday, 28 June 2018
Nu ca am mai fost. Dar tu iti uiti repede.
Friday, 29 June 2018
Ți-ai început articolul printr-un fel de reducere la absurd: să presupunem că creștinismul are dreptate, pentru ca, mergând pe firul lui, să demonstrăm că totuși n-are. După care, în mijlocul acestei presupuneri, faci apel la autoritatea ta de ateu (!) și duci în derizoriu orice sugestie de a trece dincolo de coaja lucrurilor și de a ajunge la esența lor (care ție îți scapă), răspunzând argumentelor venite din partea cealaltă cu injurii. Deci, întreg exercițiul tău este unul de formă.
Așadar, fie cum zici tu.
Friday, 29 June 2018
Bravo Aldus, te-ai gasit vanator de subzistenta in laborator la informatica. Cum e ce zici tu, daca tragi cu arcul vanezi iepuri? Ce chestie, frate, chiar asa si este, daca tragi cu arcul vanezi iepuri. Mai zi-ne, ca e interesant, povesti din iurta. Uite tragem toti scaunele in jurul tau. Tu le poti zice si butuci daca preferi, e ok, nu conteaza asa mult. Atatam un foc aici pe parchet si tu ne spui cum e de fapt lucrurile. Care este. Cacare nu...
Friday, 29 June 2018
"Io cind am probleme de sanatate, ma duc la biserica si dansez ritmic inspre un perete."
"Noa, ce interesant. Si merge?"
"Merge merge."
"Si cind ai probleme de-intelegere, tot asa?"
"Pai care-i diferenta?"
Sec.
Friday, 29 June 2018
Iote unde sedeau pitite papuselele! Noroc ca mai apare cite-un nating pe Trilema, sa va mai scoata din staza, bai astea! Rusine, zic!
Rusi...nica! Mica-mica...
Friday, 29 June 2018
Ce rai sunteti. Bietul om! Inclusiv s-a si referit la Nicolae Standardhard, ala, faimosul, care a scris Le Rouge & Le Mouchoir...
Ce trebuie totusi sa faca cineva pe aici ca sa se bucure de tot respectul care i se cuvine cuiva in zilele noastre, zile ale democratiei populare autentice si drepturilor universale ale omului?
Friday, 29 June 2018
Da, corect, tot romanu' recent alfabetizat sade gata sa dea din sine idei si notiuni nu doar despre "cum ii" ci si chiar de-a dreptu' despre "ce-o zis Steinhardt".
Ca bietu' Steinhardt nu putea sarmanu' sa-mi zica el direct ce-avea de zis, are nevoie disperata de serviciile de intermediere (atit imobiliara cit si nu numai!) a diverselor chestii cazute-afara din babe -- murdare pe picioare ce-i drept, da' macar cu casca militara pe cap. Una-doua ti-l interpreteaza ceva chelner, da' asa, cu dichis, frumos. La tava.
Ce, el pentru ce exista daca nu ca sa fie folosit de posterioritate ? Serviti cu incredere.
Monday, 2 July 2018
O fi presupus tanarul Aldus ca domnitele te tin ocupat si n-oi fi avut vreme sa citesti ce-o scris nea Nicu... ?
Monday, 2 July 2018
Eh, asta cu "ce-o zis Stendhal ala" ie stii cum ? Fix marxsilenin pentru [un demo din] noua generatie de talimbi. "Noua" in sensul ca biologic noua, scursi din pizd-afara mai recent, altfel fix si exact identici cu precedenta. Un pic mai fragmentata, asa, doar-doar nu ne prindem. Diferenta de-aici pina la a-si bea urina-n spirale umane e pur formalism, n-are nici o substanta dincolo de vibratia matricei inconjuratoare.
Cultura de massa, ma-ntelegi tu, chestie in care Nicu n-are nici o vina -- nici asta, nici celalant. Chiar daca se poate aduce argumentul ca "ar fi trebuit sa stie", sau ca despre Sartre, ca "o stiut, dar".
Thursday, 5 July 2018
Ooo... lume buna pe aici! Ce mai face Dr.A?
Thursday, 5 July 2018
Si chiar mai interesant de-atit, ce mai face domnita floare-de-cires, chestii.
Friday, 6 July 2018
Foarte bine facem: cultivam hortensii, pedalam si din cand in cand vizitam republica serenisima sa aflam despre mersul lumii. Idem domnitele, cu exceptia republicii care este o monarhie.
Saturday, 7 July 2018
Noa, ca-n povesti ce sa mai!
Wednesday, 18 July 2018
tanarul Aldus este vekiul si aeternul Lotus, n-apar natangii, se reintorc. e ciclic asa, ca roata, tigania, ca la vedici. si-a gasit si la ce articol. grea viata asta nene.
asta e ca-n bancu' ala cum ca-si ia un popa calculator la biserica pentru matanii si vine o curva; ii calculeaza popa pacatele si-i zice sa-i faca si lui o treaba ca-i da cu virgula?
Wednesday, 18 July 2018
Cum ai dedus ?
Wednesday, 18 July 2018
n-am dedus. comentase in stilul caracteristic lui pe altundeva (manowar) si i-am cautat blogul vechi, unde a anuntat singur ca
Wednesday, 18 July 2018
Ce chestie dubioasa si rea lumea asta, ca si sub un alt nume prostu' tot la pula-i luat. Iti dai seama, identitati si tat degeaba.
Wednesday, 18 July 2018
pe mine ma surprinde ca unii sunt angajati ai statului, cu timp liber ~infinit si masa asigurata, si asta e ce produc. si asta cica e profesor. CE NE FACEM CU TINERETUL.
deci ce nu-i lasa nene pe astia sa doarma noaptea. atatea mastere pedagogice, programu Comenius, plimbat pe gratis in zona Schegen, alea-alea, si tot cu religia si valorili niamului.