Povestea Elizei - XXXII

Tuesday, 27 April, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Cand mi-am revenit am zis ca totdeauna am sa stau cracanata la tren sa se vada orice vor ei. M-am incaltat dar nu puteam umbla asa de tare ma dureau talpile. Am sezut jos si-am asteptat. M-am tot gandit. Cand se apropia seara n-am mai putut sta si cu chiu cu vai am reusit sa umblu pana acasa.

Pe drum m-am gandit ca asta-i adevarata pedeapsa, sa umbli dupa ce ai luat cu joarda la talpi. Si nici nu se vede, poti lua oricand la talpi. Numai cand ai educatie fizica a doua zi la scoala nu.

Category: Prz arhscrt
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

One Response

  1. kokofifi`s avatar
    1
    kokofifiinsigna de criptograf 
    Tuesday, 27 April 2010

    saraca Lizuca, cred c-ar fi cazul sa urmeze un episod mai pozitiv.
    alo, sectia creativa, se aude?

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.