Povestea Elizei - XVII

Monday, 12 April, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Pe cand ajung, imi trebuie pisu. Ma duc totdeauna in fustita, e mai usor sa faci pisu asa. Pantalonii se pot uda. Imi dau frumos pantofiorii jos cand ajung la luminis, si sosetele le pun inauntru. Imi dau jos si chiloteii, sa nu se murdareasca.

Imi trebuie pisu tare-tare. Cand nu mai pot, iau o pietricica si o arunc in urzici. Numai acolo unde cade e voie sa faci. Altundeva nu-i voie. Trebuie sa merg prin urzici ca sa pot face. Uneori arunc asa ca sa fie foarte mult de mers prin urzici.

Dupa aceea parca nu-mi mai trebuie asa tare. Dar apoi nu mai pot si ma duc. Nu-i voie sa fugi, trebuie sa mergi incet si nu-i voie sa pasesti pe varfuri.

Category: Prz arhscrt
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

3 Responses

  1. kokofifi`s avatar
    1
    kokofifiinsigna de criptograf 
    Monday, 12 April 2010

    Lizuca e ca piticu când urca dealu, numai ca pe el il gâdila iarba la cojones

  2. Marian S`s avatar
    2
    Marian S 
    Monday, 12 April 2010

    Ma tot intrebam eu cine a creat tube8. Eliza, e clar.

  1. 3
    Lacrimatia nedreptatitului autor on Trilema - A blog by Mircea Popescu. (via Pingback)
    Monday, 6 January 2020

    [...] kokofifi Lizuca e ca piticu când urca dealu, numai ca pe el il gâdila iarba la cojones [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.