Ora pro nobis, ad personam

Precum fara indoiala ati auzit pana acum, "ad personam" e o injuratura. Cand zice unu' ca ai facut "ad personam" inseamna ca zice ca esti prost, futu-i mortii lui de cocalar cum isi permite ?!

Adevarul este ca in situatiile de dezbatere echilibrata, adica intre parti egale care se intalnesc sa discute o chestiune in fapt argumentul ad personam nu are valoare, dat fiind ca el nu discuta despre fapt, el discuta despre persoane. Ca atare incalca procedura, pentru ca o regula devenita intre timp cutuma si de-acolo trecuta in inconstient a organizarii procesului de descoperire a adevarului este ca intai alegem comisia si abia apoi trecem la analizarea faptelor. Odata ce am trecut la analizarea faptelor inseamna atunci ca am format deja comisia, si deci nu mai putem discuta despre calitatea membrilor, pentru ca aia-i o discutie rezervata formarii comisiei. Pe scurt, nici in procedura aflarii adevarului nu putem merge inapoi in timp, precum nu putem nici in fapt.

Exista insa bugat si situatii dezechilibrate, in care partile nu sunt egale. De exemplu educatia. Educatia survine intotdeauna intre parti inegale : un tip care nu stie, in proces de invatare, si un tip care stie, in proces de-a-l invata pe primul. Sigur ca pentru sensibilitatea copiilor pozitia de-a doua e cumva "superioara" si preferabila celei dintai, dintr-un simplu motiv de cerere si oferta : intrucat copiii nu stiu mai nimic, aproape oricine ii poate invata ceva, pe de-o parte, si ei nu pot invata mai nimic pe mai nimeni pe de cealalta. Starea asta debalansata irita nevoia de echilibru intrinseca mintii sanatoase, asa ca ajung sa-si doreasca cu patima sa fie si ei profesori. Totusi, dincolo de aceasta sensibilitate circumstantiala, cele doua n-au valoare proprie, fiind simple titluri, precum cel de "pieton" aplicat celui ce umbla pe strada, sau de "sofer" celui ce conduce masina. Sigur ca se vor gasi intelecte necoapte care sa aiba impresii de ierarhizare si aici, da' pana la urma e problema lor, sa le-o lasam.

Se intampla ca in viata de zi cu zi majoritatea situatiilor intalnite se inscriu in prima categorie, iar situatiile din a doua categorie sunt etichetate special, ca sa stie lumea. Ca atare, in viata de zi cu zi e o prezumptie corecta sa credem ca daca nu ne aflam la scoala sau in alta situatie specifica (in biroul sefului, in pivnita stapanului etc), atunci argumentul ad personam nu-si are locul.

Pe de cealalta parte, pe internet situatia se prezinta exact invers. In majoritatea cazurilor partile care discuta nu sunt egale, ci una ar trebui sa invete si cealalta s-o invete pe prima. Evident majoritatea celor ce-ar trebui sa invete traiesc cu tot soiul de convingeri absurde, ca de exemplu ca ei n-au ce invata, ca internetul e o prelungire a statului la o bere cu prietenii, si doamne fereste sa-si asume aia ca-ti fac tie educatia, ca le tragi una c-o bordura de bere-n ochi de nu se vad etcetera.

Faptul simplu este ca internetul e o prelungire a mediului universitar, unde de altfel s-a si nascut si de care nu s-a desprins, si nu se va desprinde niciodata, ca nu poate, fiindu-i structural cosubstantial (adica-s facute in profunzime din aceeasi chestie, au oasele din aceeasi materie). Ca atare, desi aparent nu scrie nicaieri, totusi ori de cate ori intrati pe internet de fapt pasiti pe portile scolii. Si ca atare, argumentul ad personam isi are locul pe internet intr-o mai mare masura decat vi-l aveti dumneavoastra insiva, tot asa cum parul pubian isi are intr-o mai mare masura locul pe pubisul iubitei dvs decat propria-va mana.

Chestia asta odata lamurita, e evident ca si pe internet, ca si-n scoala cea de zi cu zi exista un mare numar de elevi, si-un mic numar de profesori. Ca-i scump si dificil s-ajungi profesor, si ca atare se intampla rar. Intre diversii elevi sigur ca exista unele stratificari, de exemplu handralaii de-a doispea inteleg in mare mai lamurit cum devine problema cu integralele din parti decat pustimea la pubertate, sau aia micii care-abia ce invata sa scrie lol. Teoretic vorbind, ca practic exista destui handralai care-au trecut prin scoala zece ani degeaba. Ca atare, argumentul vechimii (eu sunt pe internet din X) nu dovedeste neaparat ceva, poate ca tipul e repetent in clasa a patra din 1999 incoace. Eu unul cunosc cel putin un exemplu.

Pe mine nu ma suprinde ca majoritatea comunicarilor sfarsesc pana la urma ca acte de invatare ratate, dat fiind ca cei ce-ar trebui sa invete pornesc la lupta cu vajnica convingere ca discutam despre fapte, cand e clar ca discutia faptelor ar prezenta mult mai putin beneficiu decat discutia prostiei din capul lor. Pe ei insa ii suprinde, si eventual ii jeneaza, vasta cantitate de argumente ad personam care se desfasoara pe internet, si isi formeaza concluzia (gresita, evident, ca la ce sa ne asteptam de la ei ?) ca internetul in general nu-i un mediu propice "dialogului", dialog inteles indeobste in termenii de discutie in care ne prefacem ca nu observam elefantul roz al prostiei cu ciucuri din camera. Ca "regula a degetului mare", cum zice englezul, merita retinut ca daca va jeneaza un argument ad personam e probabil un semn ca nu va pozitionati corect in conversatie.

Sigur ca exista si o ampla cantitate de participanti care nu-s pur si simplu destinati invatarii pentru o lunga perioada de-acum incolo (precum, daca n-ati ghicit, e toata lumea), ci se mai si comporta de parca le-ar fi locul si randul sa-i invete diverse pe diversi. Chestia ar putea parea enervanta, nedreapta, periculoasa scl, pana cand realizati un lucru simplu : exista deja gata construit si la dispozitia dumneavoastra un mecanism perfect si infailibil de-a discerne intre astia si profesorii adevarati. Si anume : va intereseaza ce zic ei ? Daca va intereseaza, e-al doilea caz. Daca nu va intereseaza, e primul. Si anume, ori pentru ei, ori pentru dumneavoastra.

Pentru ca pe internet emotia i-e data omului ca sa-si patrunda gandurile.

PS. Titlul e compus dintr-o bucatica preluata din Ave Maria (ora pro nobis peccatoribus nunc et in hora mortis nostrae, ceea ce inseamna "vorbeste [si nu roaga-te!] pentru noi acum si-n ora mortii noastre), si-o bucatica din jargonul argutiei sofistice. Observatia ca "vorbeste pentru noi" nu se poate face decat ad personam ar trebui sa va sugereze una-alta.