Nu exista prosti online
Auzi vorba! Si inca aici, din toate locurile. S-a tacanit (din nou) Popescul! Sariti etcetera.
Sariti voi cit ce sariti, numa' bine, ca intre timp am vreme sa va povestesc cit de-un articol si pe urma revenim la ale noastre. Am avut ocazia sa privesc, de pe delusorul cesta pe care ma aflu cocotat, o comedie foarte interesanta, si cel putin in prima faza amuzanta : doi cetateni, oameni de treaba fiecare, respectabili, cu scoala, cu slujba, cu impliniri profesionale, care cu neveste ori chiar cu copii dupa ei, pe scurt, oameni de omenie daca va place expresia, sau daca nu in tot cazul de-astia cu care se cladeste capitalismul, ori socialismul, ori ce-o mai fi de cladit dupa cit e si ceasul.
Care oameni nu se cunosteau ei intre ei. Eu ii cunosteam pe fiecare separat (delusorul, deh), ei intre ei nu. Si sa vezi distractie cum intilnindu-se dinsii independent ajung fiecare separat la concluzia, ca asta-i hazul, cit de prosti is. Nu ei, fiecare, ci ceilalti, fiecare. Cum, care ceilalti ?! Intocmai!
Chestia nu s-a intimplat o singura data, este cam a treia oara deja. Nume n-am sa dau, ca nu conteaza, da' discutia in general zic ca merita efortul, ca prea-i raspindita problema.
Deci, stiti ca exista categoria asta universal recunoscuta a prostului online, despre care scriu din cind in cind monografii solid ancorate-n cel mai pur oniric jurnalistii cu vocatie indoielnica si pretentii nejustificabile la Internet ? Un Buscu, un Hillerin, un Plesu, de-astia. Stiti, n-aveti cum sa nu stiti, e perena si eterna preocuparea pentru "cresterea calitatii" si anume prin oaresceva interdictii cvasi-moralicesti.
Prostul, inamicul, ala care "n-are viata" si mai cu osebire amoroasa, care n-are prieteni, n-are servici, care e marginal si in raport cu marginea insasi, care traieste undeva intr-o pivnita (si totusi faptul ca reuseste sa acceseze internetul dintr-o hruba nu-i, in cazul lui, o performanta admirabila, deloc, chiar daca noua nu ne-ar fi simplu, tot deloc). Care are o virsta ingrozitoare, probabil 14 ani ca virsta mai rea nu cred sa existe, si acnee (da' nu diabet, ca acneea-i o boala degradanta si diabetu-i o boala de-astea ce-ti cresc cota, o boala simpatizabila cumva) si eventual retard mintal (care nici ala nu ni-l face simpatic, desi uite ca-i totusi cvasi-alfabetizat in pofida lui).
Prostul asta e inamicul perpetuu, e incarnarea diavolului, momentan reconstruita dupa nevoile unei noi epoci in jurul jucarelelor ei, da-n general compusa din esenta spaimelor si repulsiilor neexaminate ale fiecaruia.
Si ca atare, el nu exista. Nu zic ca nu exista in mintile care-l creeaza, da' zic ca-i o reprezentare si alt nimic, un fel de Dumnezeu sau Baba Cloanta, un fruct al imaginatiei si-al subconstientului, iara nu o realitate. Nu exista, adica, dincolo de capetele cele infierbintate de prea multa tastare (care cu totul intimplator suna apropiat de testes, va asigur).
Ei, si iata cum oamenii reusesc sa se recunoasca reciproc drept ala, fara sa chiar fie. De ce ? Pai cum de ce ? Ca de-aia!
De fapt, pot sa explic si cum de ce, cu o metafora, ca tot vi-s dragi voua metaforele mele. Sa luam doua roti dintate, care-s oamenii, si sa zicem ca interactiunea lor este comunicarea. Acum, zimtii sunt toti pe-o potriva, fiind ei de fapt alcatuiti din cuvintele limbii celei comune si din experiente comune si din trairi comune si din valori comune scl (le vom considera comune, sa nu ne complicam prea mult). Ei. Daca roata are toti zimtii, atunci oricum o potrivesti cu o roata care are si ea toti zimtii comunicarea va merge snur. Si chiar daca lipseste cite un zimt din zece sau chiar doi, probleme mari nu vor fi, ca restul vor recupera rapid problema si se rezolva. Bun.
Chestia-i ca oamenii sunt de la natura creaturi defecte, si nu doar partial defecte. Oamenii sunt de la natura creaturi defecte-n majoritate. Ca atare, le lipsesc mai mult de jumatate plus unul dintre dinti. Adeseori mult mai mult!
Pai si atunci comunicarea este imposibila si pace buna, ziceti dumneavoastra (alaturi de o buna traditie culturala europeana, culminind de exemplu-n Sartre). Iti fi avind dreptate, filosofic si teoretic, da' practic n-aveti, precum se si observa, ca oamenii reusesc in mare sa se inteleaga chiar bine. Functional.
Care-i explicatia ? Pai explicatia-i doua. In primul si primul rind ca oamenii au in practica intelepciunea sa mentina comunicarea la un nivel superficial in majoritatea cazurilor, facind astfel o buna economie de disfunctionalitate. Asta inseamna, in metafora noastra, ca nu incearca sa se invirta unul pe altul mult. Pret de-un zimt, doi, trei, nu turatii-ntregi. Ar fi si plicticos, ca se repeta.
In al doilea rind, pentru ca oamenii se vad cu ochii, in majoritatea interactiunilor sociale, si stiu cam unde li-s lipsa zimtii, asa ca se intorc cu grija cit sa se potriveasca cu ceilalti! Oamenii nu se imbuca la intimplare, in interactiunile sociale, ci se imbuca pe alese, se intorc adica cu fata care ar avea cele mai bune sanse sa reuseasca cuplarea! Nu chiar perfect, dar totusi.
Si iata ca astfel e posibil, la birou, in autobuz, pe strada, sa nu ne chiar scoatem ochii, si sa ne si recunoastem, macar in mare, drept care si cine suntem. Mai rar (se intimpla totusi, dar mai rar) ca un tip respectabil sa-l considere pe alt tip respectabil un prost de-asta satanic. Atunci cind se intimpla este fie pentru ca au incercat iresponsabil o comunicare profunda - in politica, sa zicem - fie pentru ca s-au trezit accidental si din gresala expusi dintr-o pozitie nefavorabila, pe care n-au apucat s-o remedieze.
Ei, dar in mediul online, asta-i minunea, oamenii se imbuca aleator. N-au idee nici intr-un fel cu cine urmaza sa interactioneze, unde i-s zimtii aluia, cum se potrivesc in cei proprii... Online oamenii se pleznesc pur si simplu unul in altul ca si cum ar fi roti noi-noute, iesite perfecte din fabrica. Si n-au nici intelepciunea sa inteleaga ca totusi, invirtiti mai cu masura. Nici vorba. Dau ture peste ture, nu exista limita a profunzimii de nici o culoare.
Ca atare, comunicarea nu functioneaza, si nu functioneaza asa, exploziv, catastrofic, fiecare trage concluzia ca celalalt nici roata nu-i nici zimti n-are, e cu alte cuvinte xenoi, din alta specie, strainul. Dracul.
Falsa concluzie. Da' nici nu vaz ce poa' s-o-mpiedice.
Wednesday, 17 November 2010
Pai ori exista, ori nu exista ! :)
Wednesday, 17 November 2010
Da.
Wednesday, 17 November 2010
I-ai dat raspunsul potrivit domnului asteris care prin intrebarea sa contrazice titlul articolului deci cred ca si-a dat seama ca exista.
Wednesday, 17 November 2010
Citez din articol :"Deci, stiti ca exista categoria asta universal recunoscuta a prostului online, despre care scriu din cind in cind monografii..."
Wednesday, 17 November 2010
@Cristi Zici tu ?
@asteris Cine scriu monografiile alea ?
Wednesday, 17 November 2010
Citez din articol: Un Buscu, un Hillerin, un Plesu, de-astia.
Wednesday, 17 November 2010
Just. Deci tot in coada de peste ramine :D
Wednesday, 17 November 2010
Parca zicea ceva gagiu cu greutate (filosof? Kant?) ca ne cunoastem si judecam pe bucati, prin franturi de sticla colorata (?). Si cam asta-i tot ce trebuie spus pe tema. Chestie de presetari.
Da' prosti exista, in masura in care prostia este lipsa de cunostinte si abilitati in diverse chestii ale vietii. Nu inseamna ca ala de observa prostia altuia e la randul lui destept, la fel cum nu tre sa fii tamplar ca sa observi un scaun prost facut.
Wednesday, 17 November 2010
Apai dac-o zis ceva dascal au chiar popa tre' ca asa este atunci.
Wednesday, 17 November 2010
La articolul asta nu pot decat fi complet de acord cu tine.
Wednesday, 17 November 2010
Sa trecem la condicuta, zic.
Thursday, 18 November 2010
De fapt, ai dreptate.
Thursday, 18 November 2010
Lol doamne-ajuta.
Thursday, 31 March 2011
Apropo, cine ma intreba recent ca dac-am avut un articol la care lumea sa fie de acord cu mine, de-ajunsesem si sa insailez ceva repede intr-o incercare disperata sortita esecului ? Mnoa, ca l-am gasit, uite-l!
Tuesday, 3 September 2019
Asta-i cu exemplu practic incorporat ca adica expune asa selectie grijulie de zimti de-i toata lumea de acord cu ei si nici nu baga de seama ca-s alesi fix pt asta :P
Tuesday, 3 September 2019
Hm, ultimul trackback e fara link? Pare c-ar tb sa fie trilema.com/2012/deci-nu-exista-prosti-online-exercitiu-practic da' din ceva motiv nu e href deloc.
Tuesday, 3 September 2019
Weird. Nfi what happened here, but I added the url anyways.