Notiunile de baza - V

Asa-i alcatuita lumea incat nevoile oamenilor sunt certitudini (de exemplu, oricare dintre cei zece fosti pescari, actualmente taietori de lemne, stie ca va avea nevoie sa manance zi de zi, in fiecare zi) in timp ce rezultatele activitatii lor sunt indoielnice (intr-o zi poate prinde zece pesti sau gasi cinci barne, in ziua urmatoare poate sa nu prinda nimic sau sa nu gaseasca nimic). Aceasta stare de fapt aduce un risc in spinarea oricarui cetatean al fortului de sub lac, si anume, riscul ca maine s-ar putea sa flamanzesti.

Statistic vorbind, daca sansele unui pescar de-a nu prinde absolut nimic sunt 1 la 10, atunci in fiecare zi unul dintre cei zece pescari nu va fi prins nimic. Deci in fiecare zi, zi de zi, fara exceptii, cate-o persoana face foamea in mandra republica, cu banca ei nationala cu tot.

Aceasta stare de fapt nu-i neaparat placuta mintii oamenilor, cum nu-i de altfel placuta nici macar animalelor (numiti specia ai carei indivizi, odata adunati pentru a petrece noaptea regurgiteaza putina mancare daca sunt rugati frumos de alti indivizi mai putin norocosi peste zi, si deci flamanzi), asa incat se vor gasi diverse metode de sustinere sociala. De exemplu, poate exista o regula ca toate rezultatele unei echipe se impart in mod egal in cadrul echipei. Aceasta regula are efectul ca pondereaza riscurile indivizilor, in sensul ca e mai putin probabil ca nimeni din toata echipa sa nu fi gasit nimic. Putin probabil, dar totusi posibil. Ce te faci atunci ?

O alta regula ar putea fi ca oricare cetatean al fortului primeste in fiecare seara cate un peste, indiferent de rezultate. Intr-un fort bogat asa o idee ar putea avea sustinere, ce-i ala un peste cand noi avem sute, mii de pesti, si producem sute in fiecare zi ?

Problema este bineinteles ca daca stie ca oricum primeste un peste, un cetatean oarecare se poate lasa pe tanjala. De ce sa se oboseasca el pescuind, de ce sa-si umple degetele de aschii prin padure cand poate foarte bine sa stea la umbra si s-astepte seara ? Efectele nocive ale acestei atitudini se extind bineinteles dincolo de individul in cauza, alti oameni care muncesc nu pot sa nu-si puna problema ca "bine ma, fraier is io ca ma chinui, sa-i fac la lenes din ce sa se infrupte".

Pe scurt, sunt doua cauze care pot duce la a nu obtine rezultate : fie ca nu incerci, fie ca nu reusesti in ce-ai incercat. Daca oamenii sunt complet izolati de efectele nereusitelor lor, ei isi pierd unul dintre cele mai importante stimulente pentru a incerca.

In mod surprinzator, moneda ofera o oarecare solutie si aici! Soldatul se poate apuca, din pozitia lui, sa socoteasca cam care-i productia medie de pesti a pescarilor, sau de barne a padurarilor, dupa care sa ofere oricarui muncitor o alternativa. Daca nu doreste sa se expuna riscului de-a nu gasi nimic, se poate angaja, pe un salariu egal cu productia medie.

Deci, daca cei zece pescari au prins intr-o saptamana 700 de pesti, inseamna ca in medie un pescar prinde cam 10 pesti pe zi. Soldatul poate atunci sa-i ofere unui pescar salariu saptamanal de 70 de monezi. In felul asta, pescarul-angajat stie ca nu va muri niciodata de foame, ci va preschimba cateva monezi in pesti pentru hrana, sau in cas sau in paine, si va pune cateva deoparte pentru zile negre. Moneda a acoperit deci riscul pescarului.

Solutia e de fapt un compromis, ea indulceste intrucatva dezavantajul solutiei anterioare cu "un peste indiferent ce faci", dar are in continuare acelasi efect pervers de-a descuraja eficienta muncii. Pescarul care munceste pentru sine se straduieste mult mai apasat sa prinda pesti decat pescarul care munceste pentru patron, stiind ca soldatul poate numara eventual de cate ori da el cu undita in apa, sau cati pesti prinde, dar nicicum nu poate masura cat de mult pune el osul la munca cu adevarat.

Ce e de facut atunci ? Pai, intre a te obisnui cu ideea ca oamenii vor face periodic foamea, dupa cum li-e norocul, si intre a te obisnui cu ideea ca fortul se va duce de rapa, sub presiunea crescanda a lenei generalizate, ambele fiind de fapt certitudini absolute ale vietii pe Pamant, se pot incerca diverse paleative. Pescarul-angajat trebuie sa indeplineasca conditiile x, y, z - sa se prezinte la mal la ora 9 dimineata, sa dea din undita de 180 de ori, de-alea. Sa punem responsabili cu munca care sa-i verifice pe muncitori. Chestii de-astea, mai mult sau mai putin eficicace in practica. Mai degraba putin decat mult.

Si de-aici incolo, calea e deschisa pentru diferentele specifice neamurilor, felurilor, raselor. Nu toate grupurile sunt egale. Grupul celor care muncesc cu seriozitate, chiar daca stiu ca si stand la soare tot primesc, din mila publica, un peste va da rezultate de-un anumit fel. Grupul celor care stau la soare, eventual mai danseaza ca si cum ar lucra cand trece supraveghetorul pe-acolo vor da rezultate de-un alt, anumit fel.

In scurta vreme fortul, despre care s-a auzit in patru zari ca-i bogat se va umple de-o multime pestrita de ghicitoare, betivi, curve, acrobati, cantareti si asa mai departe. Soldatul scos din rabdari va da o lege prin care-i interzis persoanelor ce nu-s cetateni sa intre in fort, sau sa ramana dupa caderea noptii, sau de-astea, repetand astfel legislatia medievala din diversele orase ale Europei. Sau dimpotriva, soldatul generos si inclinat spre frumos va hrani curtezane si poeti, aparand pentru prima data in lumea noastra imaginara mugurii unei chestii care se numeste cultura, si din care la vremea randuita vor rodi fructe precum teoria politica, care va ingadui unui fost pescar, fost taietor de lemne, fost arcas din turnul de paza sa scrie povestea intregii aventuri.