No da' asta ce-i ?!

Zece Septembrie a fost vineri. Deci dupa mintea semnatarului indescifrabil eu urma sa-mi petrec ora dintre opt si noua seara intr-o frumoasa vineri de calda toamna vorbindu-i la telefon.

Pentru consfintirea acestei certitudini in ce priveste loisirul si petrecerea timpului liber, mi-a lasat biletelul in usa. Masura asiguratorie care din pacate n-a dat nici un fel de rezultate, poate si pentru ca-i atit de aspra competitia pentru serile mele de vineri.

Povestea totusi nu incepe cu un biletel lasat in usa, o nu. Si nici nu se termina. Am facut faza aia tare cind incepe povestirea din mijloc si pe urma evolueaza neprevazut in directii cum am vazut eu la Cinema si-o fo fain. Deci.

Acum o luna si mai bine de zile, intru in blocul unde tin un apartament in chirie. Unul dintre, unul dintre, nimic spectaculos. In fata liftului, un personaj mai degraba bizar, slabanog, cu par grizonat, tras in blugi bleu jandarm, cu o geanta mare pe umar si ochelari de sirma pe ochi. Ii motai din cap, observ ca are posturi ciudate in program, trec mai departe. Ce-s alea posturi ciudate ? Pai nu stiu cum sa va explic, daca sunteti psihiatri cu experienta clinica stiti la ce ma refer si daca nu sunteti nu vad cum pot sa va ajut. Eventual cu o poza (de la stinga la dreapta, oligofrenie, sindrom Down, sindrom dismorfic).

Ajung la usa, dau sa bag cheia, constat ca am un biletel, scris de mina. Un post-it. Prin care mi se atrage atentia ca n-am fost acasa (socant! chiar n-am stiut, zau!) si ca sa sun pentru a reprograma citirea contorului electric.

Iau biletul in mina, ma intorc in holul blocului si-l interpelez pe individ. Care era tot acolo, facind nu mi-e clar ce, da' sper ca nu se masturba. Recunoaste ca el a lipit chestia, asa ca-l iau la intrebari. Ce citire ? Aflu ca cineva a reclamat inadvertente (?!) si ca atare el fu trimis de compania muma, Enel Amatorel, Companie de Furnizare Amuzamente Exotice et Cie, in vederea scopului de-a citi contorul. Ii atrag atentia ca n-avea cine sa "reclame", dat fiind ca... n-avea cine. N-are cine sa ude plantele, bata-le norocu', darmite sa mai deie telefoane la numere obscure ca sa reclame chestii bizare. Enfin. Amploiatu' o tine pe-a lui, asa ca-l poftesc sa vina sa citeasca dara.

Descui usa si-i imping un taburel din bucatarie pina el isi desface... poseta. Nu stiu daca va mai amintiti gentile alea de musama cu fermoar metalic dificil si fund tare, de pe vremurile comunistilor ? Una de-aia, ca de vreo 2 galoane / zece litri. Dintr-insa produce diversi registrii (aia in care se scria cu creion tehnic muiat in gura, va amintiti) si cauta pe-acolo. Tot mai incurcat. Timpul trece. El cauta. Tot mai incurcat.

In cele din urma, se ridica rusinat si-mi spune ca "s-a produs o eroare". Singura, s-a produs. Noi sedeam uite asa in bucatarie la mine in jurul taburetului, in timp ce eroarea se producea. Singura. Si anume, imi explica el, a incurcat blocurile, sau alta scara sau in fine. Vorba-i ca din poporul de 500 de babaciuni din zona nu fusesem fix eu cel care reclamase "inadvertente" (socant! chiar nu mi-as fi inchipuit!). Cum s-ar spune, o inadvertenta. Si pleaca.

Pun scaunul la loc si-mi vad de ale mele. A trecut iata de-atunci o luna si vreo doua saptamani, in care plantele au primit apa de vreo zece ori, cind ce credeti ca gasesc in usa ? Iote, biletelul in discutie.

Oricum urma sa platesc curentul, asa ca l-am luat cu mine si l-am dus la casierie. Ce-i asta, domnisoara ? Pai ea nu stie. Mbine. Probabil o fi fiind de la cititorii de contoare. Da' cititorii astia de contoare n-au si ei asa un logo, daca-s de-ai vostri ? N-o ajuns logo la toata lumea ? Hartie inteleg ca n-o ajuns, e si criza, da' totusi...

Fata ridica din umeri, eu ii platesc factura, mergem fiecare in treaba noastra, adica mai mult eu, pentru ca casierita n-are treaba de mers, cit de stat, iar traznitul asta pe care-l ajung inadvertentele pare ca n-are treaba deloc.

Sper sa-mi taie inadvertent curentul, sa vezi ce le inadvertez fo doo peste cap atunci.