Nesuferitii

Thursday, 26 August, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Sa citam dintr-un studiu recent de Craig Parks si amica lui Askaro Stone :

The studies gave participants - introductory psychology students - pools of points that they could keep or give up for an immediate reward of meal service vouchers. Participants also were told that giving up points would improve the group’s chance of receiving a monetary reward.

In reality, the participants were playing in fake groups of five. Most of the fictitious four would make seemingly fair swaps of one point for each voucher, but one of the four often would make lopsided exchanges - greedily giving up no points and taking a lot of vouchers or unselfishly giving up a lot of points and taking few vouchers.

Most participants later said they would not want to work with the greedy colleague again - an expected result seen in previous studies.

But a majority of participants also said they would not want to work with the unselfish colleague again. They frequently said, “the person is making me look bad” or is breaking the rules. Occasionally, they would suspect the person had ulterior motives.

Pe romaneste,

In cadrul experimentelor s-au pus la dispozitia participantilor (studenti in primii ani la psihologie) cantitati de puncte pe care le puteau fie pastra, fie preschimba in bonuri de masa. Participantilor li s-a spus de asemenea ca a dona din puncte creste sansa grupului in intregul lui de-a primi un premiu in bani.

In fapt, participantii erau impartiti in grupuri de cinci din care unul lucra in colaborare cu experimentatorii, fie donind mari cantitati de puncte fie refuzind orice schimburi si acumulind astfel cantitati de bonuri de masa mai mari, fie donind relativ multe puncte pentru mai putine bonuri de masa.

Majoritatea participantilor au declarat la finalul experimentului ca nu ar dori sa faca echipa cu experimentatorul zgarcit, un rezultat care era de asteptat, fiind observat si cu alte ocazii. Dar o majoritate a participantilor a declarat de asemenea ca n-ar dori sa faca echipa nici cu experimentatorul generos, spunind relativ frecvent ca "aceasta persoana ma pune intr-o lumina proasta", sau ca incalca regulile. Ocazional chiar suspectau persoana de interese oculte.

Concluzia pe care cei doi amorezi o trag din acest pseudo-experiment, o dovada absolut palpabila pentru halul fara de hal in care au ajuns "stiintele" soft, cel putin in raport cu latura lor "experimentala" este ca "people don't really like unselfish colleagues", adica ca oamenilor nu le plac generosii (o chestie care de altfel ar putea fi adevarata), si respectiv ca la nivel individual generozitatea e o strategie desocializanta.

Fix fas. Pseudo-experimentul nu masoara nici intr-un caz ce-si inchipuie autorii ca masoara, in primul rind pentru ca generozitatea ca atare este un act privat cu un recipient definit. "Generozitatea" publica fara recipient concret, aceasta atitudine absolut tembela inventata in acelasi loc in care s-a inventat casul de plastic, hainele de plastic etc trezeste bineinteles ostilitate intre oamenii care nu-s complet tembeli ei insisi. Am mai discutat pe tema asta in mai multe locuri, ca de exemplu aici.

Ca atare, in loc sa masoare "generozitatea", sau "altruismul", experimentul Parks-Stone a masurat pur si simplu... devianta sociala. Aduni niste oameni, le explici niste reguli, si adaugi printre ei participanti setati sa nu respecte regulile enuntate. Reactia participantilor naivi va fi sa interpreteze asta in termenii deviantei sociale, ceea ce e si just si de asteptat, pentru ca asta si este.

In ce priveste partea interesanta a intregii discutii, esuata din nefericire in mainile unor pseudo-cercetatori, ar fi interesant de construit un experiment care sa chiar masoare cumva daca oamenii in general au sau n-au o atitudine fata de generozitatea semenilor.

Inca si mai interesant ar fi de construit cumva un experiment care sa masoare cum si de ce ajung tampitii sa faca cercetare, cum si de ce ajung proiectele lor sa fie finantate, si ce putem face pentru a impiedica cu totul, sau in lipsa pentru a reduce aceasta nefericita stare de fapt. A, pardon, s-a facut. Si s-a si publicat, tot in Journal of Social Psychology. Si-a fost fix degeaba. Asa cum de altfel si prezicea ca va fi.

Mnoa. Ce ne facem ?

Category: 3 ani experienta
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

6 Responses

  1. ne lasam de meserie, cumsezice

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 26 August 2010

    Si sa ne deie guvernu' ?

  3. Adaug in acelasi registru un link catre o scriere din New York Times: http://mnm.ro/s/4x. Explica putintel si paradoxul Rumsfeldian... Merita citit.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Thursday, 26 August 2010

    Mi se pare ca am citit articolu' ala atunci.

  5. Pardon! Am uitat cui l-am mai trimis... Dar se lipeste cat de cat la subiect...

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Thursday, 21 March 2013

    Heh. Apparently I was quoting the meanwhile famous unskilled and unaware thing back in 2010. A well.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.