Moartea si impozitele

Se zice ca singurele certitudini pe lumea asta sunt moartea si impozitele. Hai sa dinamitam putin aceasta platitudine.

In Statele Unite aproximativ 10% din populatie se afla in inchisoare la ora actuala. Asta inseamna spre treizeci de milioane de oameni, o ciurda mai mare decat intreaga populatie a Romaniei si in termeni absoluti, chiar daca nu si relativi, mai multi oameni decat tinea dupa gratii Rusia stalinista la orice moment, si respectiv al treilea Reich.

In plus, pe langa astia, acum 10 ani undeva peste 10% din populatia Statelor Unite era homeless, ceea ce inseamna teoretic fara locuinta si practic boschetari. Astazi nu mai avem statistici precise, evident, pentru ca asa rezolva un stat "democratic" problemele sociale, prin metode lingvistico-statistice, dar eu sunt dispus sa jur, din experienta proprie si directa pe intreaga coasta de est ca macar 15% sunt homeless. Poate chiar 20%.

Speranta medie de viata a unui homeless este undeva intre 5 si 10 ani. In medie, asta vine cam 7. Speranta medie de viata a unui "om obsinuit" este in jur de 70 de ani. Asta inseamna ca in cursul vietii unui individ mediu populatia de homeless se reimprospateaza de 10 ori.

Adica individul mediu are o sansa de 1 din 10 sa devina homeless de zece ori in viata lui, pur statistic vorbind. Daca mai adaugam si socoteala cu inchisorile, rezulta destul de limpede ca nici moartea, nici impozitele nu-s certitudini nici macar pe departe la fel de ferme ca faptul ca cetatean american fiind, o vei sfarsi prost. Ca sa fie clar, dincolo de ce se vede pe la televizor, o fictiune vanduta si americanilor ca si strainilor, de care si americanii sunt in medie cam la fel de departe cum sunt si strainii, americanul mediu avea certitudinea statistica c-o va sfarsi prost, inca inainte de prabusirea economiei si instaurarea dementei democrate prezente, semn sigur ca la toate palierele de decizie s-a instalat convingerea ca oricum nu mai este nimic de pierdut.

Sigur, senatorii nu ajung la inchisoare. Nici avocatii de succes, si nici restul de zbiri ai regimului. Nici actorii celebri, nici bancherii bogati , nici...

Toti, fratii mei. Toti. Singurul lucru de care poti fi sigur, ca cetatean american, este ca vei ajunge ori la inchisoare, ori pe drumuri. Impresia ca X sau Y o duc bine e trecatoare, nu dureaza, pe toti ii asteapta, iubitoare, mama americanului, strada, si tatal lui, penitenciarul. Il mai tineti minte pe Evander Holyfield ? A, nu s-a mai discutat nimic de el in ultima vreme, alti barbati cu pumnul de o tona au lumina reflectoarelor pe ei, astazi. Si in 10 ani, ce credeti ca-i asteapta ? Jackson a murit practic falit, daca va inchipuiti ca Madonna o duce bine traiti in lumea Cosmo. Credeti ca pop-starletele de la Britney Spears la Lindsay Lohan isi pun vulvele la dispozitia interesului public din ceva slabiciune morala ?

Foamea, dragilor. Alegerea simpla pe care "cea mai buna societate din cate pot exista" o pune zilnic la dispozitia fiecarui cetatean de bine : vrei sa furi sau vrei sa mori de foame ? Incalci legea sau dai faliment ? Asta le mana, si pe proastele care fac playback, si pe smecherii care cred ca ei conduc lumea, si pe truditorii cu spinarea si pe copchii cu barbuta tunsa nustiucum.

Un tel mult mai adecvat realitatii pentru pustimea naiva din patrie ar fi "cum sa fac sa mor de batranete si cu bani in cont", iara nu "cum sa fac sa ma imbogatesc". Sistemul e construit ca sa te lase sa te imbogatesti, dar nu-i construit ca sa te lase sa-ti mearga bine.

As dori ca aceste cuvinte, venite de la cineva care a vazut si a inteles mult mai mult decat veti putea vedea sau intelege voi vre-odata sa va foloseasca la ceva, dar nu-mi fac prea mari sperante.

Succese.