Moartea ca o veste buna

Aflu din Libertatea ca a murit Ilie Alexandru. Cum cine-i Ilie Alexandru ? Pai nimeni nu-i, mincare pentru viermi.

Cine-a fost ? Tot nimeni. Tot mincare pentru viermi.

Sau, daca preferati, Ilie Alexandru a fost un om de afaceri din Slobozia anilor '90. Asa cum si Sorin Ovidiu Vintu, asa cum si Dinu Patriciu au fost niste oameni de afaceri din anii '90. Asa cum a fost si Dan Voiculescu. Asa cum a fost si Irinel Columbeanu (sau mai propriu spus Ion, tat'su). Asa cum au fost si Mircea si Traian Basescu, si fratii Micula, si fratii Cristescu si diversi si nenumarati tipi, nascuti prin '50, cu oarecari legaturi cu regimul lui Ceausescu inainte de Revolutie, suficient de strinse cit sa nu faca parte din masa amorfa de prostalai ce cintau ode partidului sub soare prin piete, suficient de indepartate cit sa poata parea aceleiasi mase amorfe de prostalai drept "oameni noi".

Au "facut afaceri" dupa Revolutie, habar n-avind ce-s alea afaceri. Dar cum voi astia mai tineri care credeti c-aveti (si n-aveti nici voi) nu va nascuserati inca, iar parintii vostri erau chiar prosti gramada, competenta relativa a astora a trecut drept competenta absoluta. In unele domenii inca mai trece.

Asa am ajuns sa avem "afacerea" respectabila a omului de afaceri Ioan Stoica, primul si cel mai mare doritor sa "ajute oamenii". S-a numit Caritas, si cel mai probabil aveti bonuri de la el pe undeva prin casa, ascunse intr-un fund de dulap printre sapunuri turcesti si chiloti model parasuta de-o matusica pastratoare. Cine stie, poate isi revine. Asa am avut "afacerea" exact la fel de respectabila numita SAFI/FMOA, de care nu va mai amintiti, si "afacerea" numita FNI de care va amintiti sigur.

Totusi, cum se explica asta, va amintiti de FNI si nu va amintiti de SAFI ? Ambele au fost exact acelasi lucru, asa se faceau banii in perioada aia, cu "afaceri". Deosebirea, singura deosebire, este ca presa curenta mentioneaza mereu FNI-ul si aproape niciodata SAFI. Pentru ca Vintu a ramas activ in viata publica a Romaniei, in timp ce Catarama s-a retras. Crin Antonescu a aflat acum, recent, cit de securist era Catarama. Pe vremea cind ii platea cafelele pe Corso acum cinspce ani n-avea idee cit de securist era Catarama, si nici cind l-o aparat de furia lui Patriciu nu avea idee ca-i securist. Avea in schimb ca o banuiala ca Patriciu s-ar putea sa fi fost, da' nu era chiar sigur. Ca nu prea era conjunctura de asa natura sa caste gura. Si de altfel acum parca-i cam revine banuiala, cine stie, poate in doi-trei ani descopera ca Dinu Patriciu e securist. Daca avea noroc si cistiga scaunul lui Basescu descoperea instant.

Nu mai tineti minte cine-s fratii Micula, este ? De ce oare ? Am ca o teorie pe tema : acum zece ani gemea Academia Catavencu de povesti despre ei si mistouri despre carbogazul lor. Si toata lumea stia cita evaziune face European Drinks si cit de irelevanta e "ideea de afaceri" de-a face si noi un Cola ca al lor doar ca al nostru. Iata ca Academia Catavencu s-a alaturat intre timp irealitatii si dumneavoastra ati uitat cine-s fratii Micula.

De ce credeti ca mai arunca fratii Cristescu cite-un oscior in directia atit de relevantilor si atit de importantilor (in mintea lor) blogeri din Timisoara ? Pentru ca cel mai ieftin e sa-i cumperi un hamburger si-o cola unei pizdute proaste. Toate alternativele costa mai mult.

Cam asa functioneaza viata acestor oameni. Daca ii vorbeste presa, stiti cine-s. Daca nu-i vorbeste presa, nu stiti cine-s. Pe de-o parte isi doresc sa-i vorbeasca presa, pentru ca in felul asta exista. Pe de cealalta, isi doresc sa nu-i vorbeasca presa, pentru ca daca-i vorbeste prea mult ajung la inchisoare. E o banda foarte ingusta pe care trebuie sa umble, adesea ingusta pina la disparitie totala.

Asta-i, pina la urma, drama acestor oameni. Ei nu aduc nici un fel de valoare la masa, "afacerile" lor sunt niste plezneli irelevante, ideile lor lipsesc, experienta lor ar fi fost utila altor oameni, mai echipati sa o foloseasca la ceva anume, dar e stricata pe ei cum e stricat orzul pe giste.

Exact ca si cintaretele carora le spune producatorul "nu cinta, dezbraca-te", acesti "oameni de afaceri" maninca cea mai amara piine din cite exista pe lume : piinea celui care, de fapt, nu conteaza. A, au facut bani ? Daca miine ma duc si-mi golesc seiful de diamante in troaca porcilor puteti spune ca porcii au facut bani ? Sunt niste porci foarte bogati acum, au diamante, cine mai e ca ei ? Da ?

Si la ce le foloseste ? Ca miine vine Ignatul, si tot racituri si cirnati vor sfirsi. Atit ca voi avea grija sa-mi recuperez diamantele din maruntaiele lor inainte sa-i dau prin masina de tocat, spre deosebire de ceilalti porci, porcii "obisnuiti", aia ce n-au mincat diamante.

La ce le-or folosit diamantele porcilor ? A, ca le-au carat cu ei prin lume un timp, pina am venit sa le iau inapoi din carnea lor ? Bun, si ? Cu ce i-a facut asta mai fericiti ?

Ioan Stoica a murit singur, intr-o garsoniera amarita pusa la dispozitie de primarie. Din mila, ca era un batrin prapadit. Intrebati-l pe M. H. Hossu cit de dulce-i viata in Rahova. A, nu stiti cine-i ala ? Mnoa ca sa vezi. Eu stiu. Si sa nu-mi ziceti ca Sever Muresan l-o facut, si-o scapat si-i merge bine. Multumesc frumos, astea-s povesti. Ii merge exact la fel de bine cum ii merge si lui Catarama. L-o lasat nevasta, si-o gasi vre-o pipita mai tinara, il lasa si aia, asta-i viata.

Le-a mers la fel de bine la toti cum i-a mers si lui Ilie Alexandru. Care-a murit, singur si sarac, de inima rea. Sau ma rog, de accident vascular, daca preferati terminologia medicala.

Nu ramine in urma lor nimic, tot ce-au facut si toate lucrurile in care-au crezut cit au trait vor trebui demolate si sterse ca-s murdarie si polueaza. Si sa nu-mi spuneti ca le-or lasat la copii, cunosc problema aia cit sa nu-mi doresc sa fac copii toata viata.

Fiecare lucru pentru care au muncit oamenii astia s-a dovedit, la o examinare mai atenta, nisip, si li s-a scurs printre degete. Nu se spinzura din motivul trist ca sunt prea lasi sa se spinzure. Ei sunt, pina la urma, cei ce-au fugit, de-aia le stiti numele. Numele celor ce n-au fugit nu le veti sti niciodata. Ca-s morti toti, si mortii nu intereseaza publicul spectator.

Poti ajunge, pe lumea asta verde, sub soarele asta galben, sa primesti moartea ca o veste buna. Pentru ca intr-un final nu mai trebuie sa privesti cu ochii mintii pustiul nesfirsit care era intr-o vreme gradina ta, viata ta. Pe-atunci, demult, inainte sa se transforme tot in nisip. Pentru ca nu mai trebuie sa infrunti zilnic alternativa intru totul preferabila, dupa propria ta evaluare, a streangului si sa constati zilnic ca n-ai taria necesara.

Infernul nu-s totdeauna ceilalti. Infernul suntem, adesea, noi insine. Nu intotdeauna, dar daca ajungem acolo moartea nu poate fi decit o veste buna.