Maek monis on AUTOPILOT

Cineva localizat prin Belize ori prin Cayman ori pe unde si-o intarcat dracu' copiii mi-a lasat un comentariu de tot hazul zilele trecute, sa-mi ingaduiti sa-l citez (de-aici) :

Why have you deleted my post? It was very beneficial information and i guarantee atleast one person found it helpful unlike the rest of the comments on this site. I’ll post it again. Sick of getting low numbers of useless visitors to your site? Well i want to inform you of a fresh underground tactic that produces me personally $900 per day on 100% AUTOPILOT. I possibly could be here all day and going into detail but why dont you just check their website out? There is a great video that explains everything. So if your seriously interested in producing easy hard cash this is the site for you.

Spam indignat, n-ati mai prea vazut de-astea, este ? De ce va tin in bezna inculturii, de ce impiedic raspindirea informatiei, mai ales a chestiilor utile si importante, spre deosebire de restul comentariilor de-aici de pe site ? Grea tema. Da' merita observat in treacat cit de amuzante sunt potrivelile astea aleatorii : el scrie un spam care sa se lipeasca cit mai bine pe cit mai multe bloguri. Ca atare vorbeste despre comentatori timpiti si proprietari inclinati spre cenzura. Dupa care nimereste cu el pe Trilema. Instant lol.

Totusi, nu din cauza asta scriu pe tema. Ce mi-a atras atentia e cuvintul AUTOPILOT. Ce-i aia ? Pai, in limba engleza numeste pilotul automat, chestia care ingaduie avioanelor sa zboare cu minima asistenta din partea pilotului. Bun, si ce legatura are cu banii ?

Ei, de-aici intram in pura cultura. Cuvintul "autopilot" n-are, in general vorbind, mai mare legatura cu facutul de bani decit cuvintul "bedstand" sau "lamp-post". Ce are lampadarul cu afacerile ? Pai cine stie, poate pe el iti pui ochelarii inainte sa te apuci sa citesti rapoarte de la contabilitate. Mai nimic.

Dar el nu este folosit aici in sensul lui general. Intr-un anumit coltisor de internet, numit pe scurt subcultura MMO (de la make money online) el este un termen de arta, asa cum "piritul" e un termen de arta in cadrul dreptului si "scalpelul" e un termen de arta in cadrul medicinei. Ce-i aia "pirit", in termeni generali ? Un lucru mai degraba urit, nu ? In drept e termenul care denumeste entitatea chemata in judecata pe cale civila. Are un sens ingust si foarte clar precizat, valabil doar in cadrul profesiunii (sau mai general, al subculturii) respective.

De fapt, diferenta intre profesiune si subcultura e tocmai calitatea definitiei termenilor de arta. Orice doctor, orice matematician si orice fizician cit de cit scolarizat va poate defini, fara sa clipeasca si fara dificultati, toti termenii de arta din profesiunea lui. Ce este o orbita ? Traiectoria descrisa de un corp ceresc. Ce este un cerc ? Locul comun al punctelor la egala, anumita distanta fata de un punct fix. Ce este un delcou ? Un subansamblu care controleaza analogic fluxul de curent spre bujii la motoarele cu aprindere electrica. In cadrul unei profesiuni orice termen de arta are o definitie, explicita, completa si universala, care trebuie de altfel si invatata, cunoasterea ei fiind marca de apartenenta (chestie despre care am mai si discutat, de altfel).

In schimb, in cadrul unei simple subculturi (care deci se afla in pozitie de inferioritate fata de o profesiune) termenii nu au definitii explicite, si adesea nici macar utilizabile. Ce este un cocalar ? Ce este aia cool ? Ce inseamna avangarda ? Ce-i aia laser in expresia "laser, frate" ? Precum vedeti, termenii n-au de fapt definitii, ceea ce bineinteles nu-i impiedica sa fie folositi, gen (ce-i aia "gen" ?) : neexistind definitii, uzul este marca apartenentei. Aiureala mai superficiala nu cred ca se putea inventa nici cu supercomputerul, dar pina la urma de-aia tontii incapabili intelectual de-a apartine de-o profesiune isi formeaza in loc o subcultura : ca-s tonti. Si da, dragilor de va ocupati cu "seo", cu "online", cu "piar" si cu asa mai departe, la voi ma uit. Si ca bonus la "designeri", ce, credeati c-ati scapat ?

Dar sa revenim la oile noastre (substantivul "oile" fiind folosit in cel mai propriu si literal sens al lui, de behaitoare care impreuna string din toata turma IQ cit sa cumpere un suc). In cadrul subculturii MMO (care deci nu-i profesiune, subliniez) a existat la un moment dat acum vreo hmm, patru-cinci ani daca bine retin un "produs de succes". S-o luam catinel si sa ne definim termenii, ca noi totusi suntem profi nu papagali, bine ?

In primul rind termenul de "produs" numeste... un fisier pdf. Asta este ceea ce se vinde in cadrul subculturii MMO, fisiere pdf. Termenul de "succes" numeste receptia publicului, dar nu a publicului general, care de fapt habar nu are de problemele astora, ci a publicului apartinator de subcultura respectiva. Ca sa intelegeti mai bine ce se intimpla : o gasca de pustani sed toti in pauza mare pe bara la povesti. Ei sunt un grup distinct de restul copiilor din curtea scolii, aceasta dinstinctie fiind data de o identitate in preocupari. Sa zicem ca ei sunt liceenii futangii.

Ei, si cum stau ei acolo pe bara si discuta, logic ca nu fute nimeni pe nimeni, ca le scade nota la purtare. Dar se poate vorbi despre ce partide nebunesti de amor, orgii si betii cu singe din sfircuri de comeata (sau cum era ?) a tras fiecare. De ieri seara, cind s-au vazut ultima oara, pina astazi dimineata la prima ora, cind s-au reintilnit cu ochii cirpiti de somn, si asta in conditiile in care fiecare stie unde sta fiecare, isi cunosc toti parintii, nu se pune macar problema de baut o bere cu mami-n camera si oricum tre' sa-ti faci patul. Dar nu conteaza toate astea, pentru ca-n universul fabulos al conversatiei fiecare-i recunoaste fiecaruia dreptul sa fabuleze oricum doreste.

Pai si-atunci ce sens mai are ? Ei, are. Are, ca-i un concurs de povesti. Fiecare dintre pustani fiind in fapt creator de literatura, fiecare poate evalua creatiile celorlalti, si din convergenta ierarhiilor fiecaruia iese o ierarhie generala a grupului. Va suna a fain@polimedia ? Pai sa va sune, ca asta si este, social media avant la lettre. Si, bineinteles, toate dificultatile si problemele sistemului sunt prezente, de la galiganul care te bate daca nu-l crezi (au macar te ameninta) pina la bisericute, aliante de moment, pecking order (adica nu orice nou venit poate accede direct in virf, indiferent cine-i el, Cassanova daca vine tot nu se vor inchina in fata lui pustii din subcultura futangiilor de la Liceul #2 din Valenii de Munte, ca ei au vechime, si anume, trei ani de experienta).

Subcultura MMO nu-i diferita de nici o alta subcultura, acest loc mirific unde se aduna dezmostenitii ideilor, oamenii fara minte suficienta cit sa fie capabili sa faca ceva util cu timpul lor. Ca atare, nefiind capabila sa se diferentieze prin esenta, prin fond, simte o nevoie acuta sa se diferentieze prin forma. Nu intimplator copchii emo se imbraca intr-un anume fel, nu intimplator orice grup de tonti dezvolta reguli foarte stricte si patent absurde (trebuie aifon frate, nu se poate fara, iti scade cota) de comportament, echipament si asa mai departe. Nu intimplator, ci necesar, ca-n lipsa lor ei nu mai exista.

Fiind o subcultura popointernauta, marcile identitatii nu prea pot fi obiecte fizice (asa cum pot fi in cadrul subculturii "blogerilor", care precum poate c-ati observat ii reuneste pe tipii prea timpiti ca sa poata tine un blog de-adevaratelea, dar care totusi si-ar dori, asa ca se intilnesc la cafea sa-si compare lungimea antenei de telefon mobil). Ce mai ramine sunt marci virtuale, si evident ele se vor impleti cu insasi activitatea. Ca atare, productiile subculturii ajung sa se stilizeze in feluri specifice, capabile sa identifice producatorii ca grup si cacultura. Fenomenul nu-i nici intr-un caz nou, asa s-a nascut si arta si limba, cel putin in abordarea etnicista a culturii (eu personal cred ca limba-i esenta metafizica si nu fapt al omului, dar asta mai putin conteaza).

In imaginea din dreapta hat-sus, c-au curs cuvintele suvoi, aveti o buna ilustratie a acestor marci, dar inainte de-a ajunge acolo sa dezbucam putin modul de functionare al MMO. Nu-i prea complicat, se realizeaza in doi pasi : pe de o parte e Sales Letter (SL), pe de cealalta e Produsul (P). In cadrul SL se evidentiaza calitatile P. Ele fiind neaparat imaginare, produsul P neavind cum sa aiba nici un fel de calitati reale (inca o data, P e un fisier pdf), intregul spatiu al posibilitatilor e deschis si utilizabil, exact ca si-n cazul fictiunii (intr-o carte se poate intimpla in principiu orice, precum se poate intimpla in principiu orice si intr-un film), dar este limitat de lama credibilitatii (totusi, nu chiar orice).

Ei, si-acum aceasta dualitate, intre universalitatea posibilitatii si limitarea credibilitatii, ingemanata cu concurenta (oricine poate scrie un SL, si oricine poate produce un P prin procedeul simplu C:/>copy con mareaschemadefacutbani.pdf Hello World! Ctrl-Z) care tinde sa "oboseasca" orice schema deja cunoscuta impinge inovatia si creeaza marci ale subculturii. Asta-i toata povestea, in totul ei. Pattern-urile pe care le puteti decela (sublinierea cu galben, "screenshotul" dovedidor cu ceva sume aleatorii, pseudo-semnatura, falsa "moneyback guarantee" etc) se nasc, cresc si dispar din interactiunea acestor mecanisme simple.

Este totusi fals sa spunem ca daca nu produce bani labareala MMO nu produce valoare. Ea produce valoare, si anume pentru antropologii interesati de fenomenul cultural, care au un excelent cimp de incercare, un fel de simulare simplificata cu un numar marisor (dar nu exagerat de mare) de agenti voluntari. Nu trebuie platiti, se supun de buna voie experimentelor, si au facut cred, in schimbul milioanelor de ore petrecute (in pauzele de la slujba, noaptea tirziu, pe drumul spre casa socrilor muncind la impins aceasta cantitate de noroi particulara in sus pe deal) mai mult pentru disciplina antropologiei culturale decit orice universitate.

Per total e bine. Problema mare cu internetul, bineinteles, e ca nu stii niciodata unde se ascunde pestele mai mare.