Ma puteti ajuta ?

Monday, 08 March, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Este aproape 6 dimineata si eu nu dorm. Am o problema.

Nu este o problema amoroasa, nu este o problema de afaceri, nu este nici macar o problema politica, de fapt. Este o problema de stomac. Am o oarecare indigestie.

Am motiunea pe care Crin Antonescu, fost si actual presedinte al PNL a prezentat-o congresului. O am de mai multa vreme. N-am citit-o inca. N-o pot citi. Am incercat de sase ori, incepand cu momentul cand am primit-o. N-am reusit niciodata. Am trecut prin doua zile de congres fara sa fi citit motiunea. Nu pot. Imi sta in gat.

In principiu, eu pot sa inghit multe, am o reputatie bine formata ca inghit fara sa mestec, ca am os patrat ca serpii de pot inghiti animale vii cu blana ori pene cu tot, dar se vede treaba ca nu merge in sfera ideala asa cum merge cu mancarea. Pot inghiti oase de peste fara suparari, dar iata ca nu pot inghiti motiunea lui Crin Antonescu.

Am trecut cu vederea promisiunea de-a-si da demisia daca nu obtine fotoliul de la Cotroceni. N-am crezut atunci ca-i mai mult decat un artificiu retoric, nu mi s-a parut demn de luat in serios, nu l-am luat in serios, asa ca nu m-a uimit lipsa demisiei odata cu infrangerea in alegeri (Faceti-mi hatarul si hai sa n-o mai dam cotita. A fost o infrangere, chiar daca onorabila. Victoria e atunci cand castigi, nu atunci cand iti place cum ai pierdut.) Mi-a displacut poate felul abrupt, de piatra cazuta in fantana, in care omul a uitat dupa alegeri de promisiunea respectiva. Chiar si-o minciuna scuzabila, chiar si-un artificiu retoric merita o ingropaciune crestineasca, dar hai sa zicem ca nu apuci intotdeauna sa ingropi totul cu mana ta.

Nu m-a interesat cine stie ce chestiunea cu votul individual sau pe liste, am spus deja ca-i dupa parerea mea fix la fel de eficient ca apa sfintita. Am trecut cu vederea obiceiul vechi si repetat de-a emite cu mare pompa documente vagi, fara substanta. Problema asupra caruia si Victor Neumann, si Corina Dragomirescu i-au atras atentia in prezenta mea, la Timisoara, si i-or mai fi atras atentia si altii, cu alte ocazii.

Am trecut cu vederea chestia cu lingura de supa (pe care mi-o aminteam si singur, apropo, independent de rememorarea lui Tariceanu), cum am trecut cu vederea si trecerea lui Catarama de la pilon adevarat al liberalismului la persoana care din neglijenta "noastra" se mai afla in partid. In nici un an de zile, noua luni sa fie ? Adevarul, ironic si amuzant este ca ambele sunt adevarate, Catarama este in aceeasi masura si-un mizerabil, si-un stalp pe care PNL-ul s-a sprijinit la un moment greu in viata lui. D-le Patriciu, nu v-ati pus intrebarea, apropo, auzind vorbele alea, oare cand, oare cine va face aceeasi observatie ? Intr-o lume fara memorie, orice-i posibil, nu-i asa ?

Pot sa trec fara sa-mi bat capul peste un deceniu de inutilitate in Parlamentul Romaniei, nici Newton n-a facut mai multa branza in Parlamentul englez (ce-i drept n-a participat decat vreo 2 ani). Pot sa ignor lipsa oricaror performante ca ministru, decat performantele Udrei mai bine lipsa. Pot sa ignor aparenta aculturalitate, pot sa ma prefac ca nu stiu ca omul nu vorbeste limbi straine, pot sa nu-mi amintesc ca mi-a raspuns, in plenul organizatiei Timis, ca el nu intelege si nu-l prea intereseaza chestiile astea cu internetul cand l-am intrebat daca are sau va avea strategie electorala online, inainte de alegeri.

Pai bine, si-atunci, daca pot inghiti toate astea, ce-mi mai poate sta in gat, va intrebati ? Sa va arat.

Pai ma frate! Tu, care vroiai alianta cu rosii, tu care spuneai ca dai voturile tale (deci nu ale mele, si nici ale babei Leana, ci ale tale, sa ne intelegem, toate cele 1 cate or fi fiind ele) lui Geoana, tu care propuneai fuziunea cu ai lui Iliescu de-a dreptul, tu descoperi azi care era deviza liberalilor interbelici ? Tu, ala care-ai stat sa te fluiere societatea civila in Piata Operei ca sa-l sustii pe-un prostanac, tu vii astazi si fara nici o umbra, fara nici o apasare, fara nici o cuta care sa-ti brazdeze fruntea, atins parca de Alzheimer, tu imi spui ca prin noi insine ?

Da' asa, brusc. Sa nu simti tu nici un moment nevoia sa relationezi totusi cu trecutul ? "Dragi colegi, am incercat un proiect de dizolvare a PNL-ului intr-un alt partid, dar intre timp am inteles ca aceasta abordare este o gresala", nu se poate ? Nu se cade ? N-ar fi locul ? Cum se simteau oare aia care-au inventat crezul si strategia politica "prin noi insine", nu doar pentru ei ci pentru toata tara, crezul si strategia pe care le imprumuti astazi fara sa le ceri, cand se vedeau pe punctul de-a fi contopiti cu o emanatie ? Emanatie-i Magheru şi Brosteanu si Ghica si Butculescu si Lapati si Bratianu si Golescu si Rucareanu si Predescu si Cantacuzino si Pacleanu si Voinescu si Marghiloman si Robescu si Cretulescu si Filipescu ?!

Omul asta, care ieri propunea excavarea cavourilor din Biserica dintr-o zi si mutarea continutului intr-un cub de beton in subsolul Casei Poporului vine astazi sa-mi explice despre principiile conservarii monumentelor istorice. Pai ulcer fac, ma umplu de bube pe dinlauntru doar gandindu-ma.

Pot trece peste atitudinea mizerabila in raport cu celelalte personalitati ale partidului. Pentru ca si Orban, si Tariceanu, oricate bube in cap au sau le putem gasi (si le putem gasi, daca ne apucam, o-hooo), raman personalitati. Nu-s niste tampiti. Nu-s niste adunati de pe drum. Nu-s niste indivizi bizari cu coafuri inca si mai bizare si dosare profesionale goale. Au facut chestii. Au muncit. Au aratat rezultate. Aceste rezultate si aceasta munca si aceste dosare nu se uita, si nu pot sa se uite, pentru ca daca s-ar uita, nimeni nu va mai munci niciodata nimic, ci toata lumea se va imbranci orbeste ca sa prinda loc sub camerele de luat vederi.

De-aia, si nu din alt motiv, nu putem spune despre ei ca "relatiile pe semne nu-s dintre cele mai bune". Un lider creeaza consens, nu epurari. Nu putem spune "eu le-am spus, si colegilor mei" cu mutra de betiv si ton de Hrusciov. Dar pot sa trec si peste astea, in virtutea teoriei ca putina urecheala reciproca intre baieti e chiar lucru sanatos. Daca-s personalitati cum presupun, si nu tufe, s-or descurca ei, si n-ar trebui sa le port eu grija.

Dar astia-s vii. Tariceanu e viu. Orban e viu. Iar ceilalti nu-s vii, Ghica-i mort, Golescu-i rece, Filipescu-i teapan. Sunt morti, ingropati, oale si ulcele. Si am senzatia aducatoare de voma ca daca nu vorbesc eu pentru dansii, acolo si raman, in trecut si-n colburi. Complet uitati, si la dispozitia oricui sa-i aseze in orice conformatie de balci. Sa-i puna sa danseze si sa joace cazacioc. Si mi se face, iata, iarasi negru in fata ochilor.

Iata ca ma uit in oglinda, astazi. Sunt un om tanar, dar totusi ma apropiu de un deceniu in partidul liberal, ceea ce banuiesc ca ma pune in jumatatea celor batrani, daca ar fi sa impartim activul in doua parti egale. Si nu-mi pot inghiti presedintele. Cu nici un chip, cu nici un spirt, nicicum.

Toti presedintii de partid din toate timpurile si din toate locurile sunt oameni, toti sunt atacabili, toti sunt atacati. E in natura vietii, pana nu mor nu-i sfinteste nimeni. Despre oricine se pot spune lucruri rele si-adevarate, nici nu punem la socoteala minciunile, ca nimeni nu-i perfect. Toti au defecte, toti fac greseli. Bratianu era o oroare ambulanta daca citeai ziarele opozantilor din epoca, tot asa cum si Tariceanu, tot asa cum si oricine absolut.

Si totusi, iata ca eu pe omul asta nu pot nici macar sa-l citesc. L-au votat trei sferturi din delegati si eu nu pot sa-l aud vorbind. O fi, ma gandesc, o problema cu mine. Nu cred, sincer, ca se inseala o mie, ori noua sute de delegati. Cred ca n-am inteles ceva, cred ca n-am priceput ceva, cred ca-mi lipseste ceva.

Asa ca va rog, ajutati-ma. Ajuta-ma, Diana Tusa, ajuta-ma, Mihai Voicu, Ajuta-ma, Alina Gorghiu. Lamuriti-ma. Explicati-mi. Cum ati trecut voi peste pasajul ala din motiune ? La ce v-ati gadit ? As vrea sa pot privi spre noul presedinte PNL si sa vad acolo ce vedeti si voi. Traduceti-mi, desenati-mi, faceti-ma sa pricep, pentru ca-i pacat. Nu cred ca sunt un om rau, nu cred ca mi-a venit vremea sa fiu spanzurat, dar nici nu pot spune ca va inteleg.