Luxuri, luxura

Nu, nu luxure, ca luxure nu exista. Luxuri in schimb exista, la mine in pivnita, ca-i pluralul de la lux. Iara luxura e pacatul vicios al concupiscentei la care visati intr-o zi de luni ca oricare alta.

Deci, ce-i luxul asta, a carui plural sunt luxurile si al carui abuz e luxura (ca luxure nu exista) ? Pai, ce sa fie oare. Hai sa vedem istoric.

Pizda, de exemplu. In societatile a caror viata sexuala e disfunctionala in desfasurarea ei mai mult sau mai putin nereusita, pizda devine incet-incet un lux. Suspectez cu convingere ca rostul real al celebrului Decret a lu' Ceasca a fost tocmai asta : introducerea unei disfunctionalitati masive in sexualitate, care urma bineinteles sa transforme pizda intr-un lux. Dupa care, intr-o tara ce nu avea de nici unele, clasa conducatoare obtinea un foarte important obiect de schimb.

Lucrul s-a vazut si in practica, daca prin anii '60 un sef ori director se bucura de respectul celor din jur, si ca atare putea fi motivat astfel (sa inveti bine la scoala Ionel, sa ajungi director ca astfel te va respecta toata lumea) prin anii '80 deja problema nu se mai punea in termenii astia, ci mai degraba in termenii de "e bine sa ajung sef, desi e drept ca nu-mi aduce mari beneficii, da macar pot fute angajatele, spre deosebire de luzerachii cu care-s ele maritate, ca la aia nu stau". Orice regim are nevoie de bunuri de valoare pe care sa le ofere populatiei in schimbul perpetuarii sale. Si daca nu le produce prin functionarea normala a economiei (cum de altfel nu le producea) atunci nu-i mai ramine decit sa le produca prin functionarea normala a sistemului legislativ. Pina la urma ce preferi ca sa te culci cu mine, sa-ti dau o inghetata sau sa nu-ti trag o palma ?

Purpura, de alt exemplu. Demult, pe vremurile unui imperiu oarecare purpura era o chestie scumpa si care se tocea prin purtare, asa ca nu costa doar o groaza de bani, ci mai era si o investitie in consumabile, nu in bunuri de capital. Asa incit sa porti purpura era luxul suprem, ca foarte putini altii isi mai permiteau.

Zic ca-s destule doua exemple, chiar daca ambele-s de aceeasi culoare. Putem sa ne hazardam a trage concluzia ca luxul este o manifestare pedestra a elitismului. Aia-i lux ce nu isi poate permite oricine, si cu cit e mai exclusiv cu atit e mai lux.

Problema principala cu luxul este ca nu are neaparat si-o utilitate practica pentru ala de se lafaie in el. Eu pot numi de exemplu cel putin o duzina de feluri care se vind in mod obisnuit in restaurante incepind de la o mie de dolari portia (da Ghita, salariul minim pe economie pe juma' de an) pe care le consider net inferioare unui blid cu fasole si ciolan facut de moi dupa toate regulile artei. Care-i vorba ceea, doi dolari oala.

E plina literatura de exemple de-astea, de flaminzi care flaminzi fiind visau si-si doreau o viata de lux, doar pentru a o atinge si-a observa ca

Done to me! Ruined me. Destroyed my happiness. Tied me up and delivered me into the hands of middle class morality.

nu va mai traduc, va descurcati voi.

Ei, si iata-ne deci ajuns in plin postmodernism. Luxul nu este nici un semn, nici o garantie a fericirii. Chiar daca este un semn al excluderii (celorlalti), el nu este si nu poate servi ca sursa de identitate. Mai grav, identitatea cea reala, in masura in care ea exista, survine doar in urma experientei, care experienta formeaza vrind nevrind si gusturi. Care gusturi n-au in principiu sanse mai bune sa se potriveasca cu ceea ce ofera in fapt luxul decit au doua numere extrase aleator sanse sa fie egale.

Putem acum remarca cit de similar e raportul dintre lux si viata cu raportul dintre ambalaj si produs. Sigur ca in ambele cazuri se presupune ca cei cu ambalaje de mai buna calitate sunt si cei capabil sa le umple cu un produs superior. Dar este pina la urma o teorie bazata pe nimic, si infirmata in practica suficient de des cit sa nu fie nici credibila pe fata, nici utilizabila prin intoarcere pe dos.

Nu mi-e clar daca v-am fost de folos cu discutia asta, da' nici nu pot spune ca m-a costat bani s-o scriu. Chiar daca a costat ceva s-o descopar.