Les Liaisons dangereuses

Saturday, 01 May, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Illusions, of course, are by their nature sweet.

Carevasazica iluziile sunt, bineinteles, dulci prin firea lor. Or fi. Filmul este fara indoiala o capodopera. Stephen Frears, proaspat iesit din "Sammy and Rosie Get Laid", un film de cu totul alt soi, si debutant la Hollywood tese o panza a carei uimitoare finete se poate compara doar cu uimitoarea-i uniformitate. N-a tesut-o singur, dimpotriva, si-a stiut alege bine ajutoarele, fapt care-i adauga, si nicicum nu-i diminua meritele. Un mic secret pe care inchipuitii vorbitori de limba romana mai au inca a-l buchisi.

In primul rand textul. Scris cu doua sute de ani in urma de-un artilerist plictisit de compania soldatilor (si inventator, in timpul liber, al notiunii de-a numerota strazile orasului si-a obiectului pe care-l numim azi obuz), romanul rezista, rescris de Christopher Hampton intr-o piesa de teatru si apoi intr-un tratament scenografic care-l foloseste, si-l transmite. Nimic de valoare nu se pierde pe lumea asta, filmul e citabil dintr-un cap in celalalt si satisface gusturile cinefilului format la teatru din mine.

In al doilea rand, de-abia, actorii. Uma Thurman si-a lansat cariera cu acest film, expunandu-si, la respectabila varsta de 18 anisori, pieptul pe mana lui Frears. Nu-i un risc neaparat minor : in anii '80 nu se inventasera inca nici hi5, nici camerele digitale, internetul nu facuse inca pornografia de amatori ubicua si pustanii de liceu nu-si vazusera jumatate spre trei sferturi din colegele de clasa imortalizate nud. Keanu Reeves, pana atunci distribuit in atrocitati precum "Babes in Toyland" face primul pas intr-o cariera care-i va aduce, in zece ani, ocazia sa-si aleaga pilula. Ocazie pe care majoritatea actorilor n-o ajung niciodata.

Si-n al treilea rand, costumele. Oh, costumele, placerea de-a privi un film de epoca si nu o colectie de cowboy imbracati in lampadare. Cadrele. Fotografia. Totul functioneaza, uns si pe tacute, o masinarie construita si ghidata de un maestru. Camerele stiu sa-si tina distanta pentru a nu-l cobora pe Malkovich de pe soclul pe care cu atata arta se suie, si totusi stau aproape cat sa suga fiecare vorba, fiecare strop de sudoare si fiecare scama. Decorurile sunt judicios alese, si-n trecere raspund unei intrebari despre coloanele suprapuse, atat de iubite de arhitectura franceza clasica.

Michelle Pfeiffer joaca o femeie indragostita mult mai bine si infinit mai convingator decat reuseste Glenn Close sa joace o femeie inteligenta. Judecand empiric, s-ar putea ca aceasta disparitate sa nu traduca neaparat o disparitate corespunzatoare intre cele doua talente : femei indragostite intalnim relativ frecvent.

John Malkovich e un maestru al declamatiei. Nu cred ca exista, de la Peter O'Toole incoace, competitie pentru lectura lui Malkovich. In vasta majoritate a filmului foloseste o voce oarecum rigida, care-i ingaduie un contrapunct sentimental de cinci sau sase fraze in doua ocazii, adica fix la momentele care conteaza, ceea ce-i scoate jocul in zona supranaturalului. In paranteza fie spus, n-am vazut vampir mai convingator decat acest de Valmont niciodata, chiar daca el nu suge sangele victimelor de-a dreptul. Ar fi si prea vulgar...

Finalul, apoteotic, de-o forta care ionizeaza aerul, facandu-l sa vibreze ca incalzit la soba, inchide intr-o boaba de chihlimbar cuvintele vicontesei. Ne spune ea ca intotdeauna a suspectat ca vanitatea si fericirea sunt incompatibile.

Asa o fi.

Category: Trilematograf
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

10 Responses

  1. unde plm vezi coloane ? sau tu le confunzi cu ferestrele ?

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Saturday, 1 May 2010

    Stii castelu' ? Intrarea are coloane jos, doua seturi, rotunde si drepte, si coloane la etaj, in continuare, toate drepte.

  3. ala din link-ul tau ? Ny are coloane. poate e link-ul greșit ?

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Saturday, 1 May 2010

    Mei, ce nu mergi tu intr-o zi pana la Champs sur Marne, e fain afara, aproape de Paris, intr-un ceas-doua esti acolo.

  5. e închis pentru renovare pana in 2011.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Sunday, 2 May 2010

    Ahahaha Franta nu se desminte. Noa, ia sa vedem pe interneti, nu gasim ?

    Ba gasim. http://www.visoterra.com/images/original/chateau-de-champs-sur-marne-visoterra-24963.jpg

  7. factor`s avatar
    7
    factorinsigna de tehnolog 
    Sunday, 2 May 2010

    Alte vremuri, alti actori...
    Pe Malkovich il vazusem mai intai in "Il tè nel deserto" (Sheltering sky) al lui Bertolucci si mi s-a parut exact cum spui: "old school", actori care joaca si n-au a face cu Tom Cruise... Michelle Pfeiffer e la un apogeu (chiar daca reuseste binisor si in "Age of Innocence") , Glen Close e facuta parca pentru rol...
    Atmosfera din film e construita parca dupa canoanele lui Ridley Scott, asta fiind al doilea film in care mi-a placut felul in care cade lumina dupa "The Duellists"...

  8. Ukavra`s avatar
    8
    Ukavrainsigna pentru 1000 de comentarii 
    Monday, 3 May 2010

    Filmul asta e in topul meu ala cu coronite si premii ... acum nu stiu pe ce loc sa-l bag ... dar (apropo' de stabilitatea vaginului) m-a lasat Malkovich uda si contractata, si uite asa cu inima pana in gat si pulsa si pulsa ...

  1. [...] 1706 după gustul clasic (Château de Champs-sur-Marne) și una “construita” în imaginariumul Trilema după gustul lui Mircea (Popescu n.a.). Va invit sa dezbatem asupra frumosului celor doua clădiri [...]

  2. [...] the film, there's an actual novel, from back in 1872.i By one Pierre de Laclos. Yes ? No ?ii Well anyway, [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.