La taclale cu Mosu'

Mircea Popescu : Bon. Deci draga mosule, ce cauti tu pe internet ?
Daniel Bejan : Habar nu am ce caut. Teoretic ar fi trebuit să îmi dau seama care e chestia aia pe care o caut, pe net sau aiurea, atunci când o găsesc. Aşa că habar nu am ce caut. Tu ce cauţi?

Mircea Popescu : Pai eu caut.
Daniel Bejan : Nici tu n-o duci mai bine. S'tem prea ocupaţi cu căutatul ca să mai avem timp şi de găsit.

Mircea Popescu : Da' zi-mi cu votul. Deci eu, cetatean respectabil, aproape tata de familie de 2-3 ori, de ce sa nu votez ?
Daniel Bejan : Stai că îţi zic şi cu votul cum e. Dar, apropos de căutări... Cred că ne jucăm pe net, strigăm aici, urlăm, înjurăm... mă rog, ce naiba mai facem noi, doar pentru că aici nu ne bat vecinii în ţeava de la calorifer. Încă.

Mircea Popescu : Asa ? Ar fi o nisa buna asta, sa fii vecinul, zici ?
Daniel Bejan : Sau să te faci ţeava. E mult mai profitabil. Acum legat de vot... Păi, ce să îţi zic eu? Votează! Tot respectul. Măcar ai enunţat corect ideea. Că e vorba de vot şi nu de alegere. Am scris de atâtea ori cum e cu teoria mea despre votul canci că şi eu m-am plictisit. Pe scurt ar fi aşa: toată golănia asta poartă numele de proces electoral. Îi mai spunem noi şi "alegeri". Ori mie mi se pare firesc să mi se dea de ales. Hai să vedem. Uite, acum, între Teo Trandafir şi Liliana Mincă... ti se pare tie că e loc de vreo alegere? Canci! Vot şi atât. Tuş pe stampilă, muci în batistă, pa şi la gară.

Mircea Popescu : Bun, dar stai incet sa nu ne pierdem. Cine sa-ti dea de ales, si de unde ? Pentru ca si bugetarilor li se pare firesc sa li se dea salarii. Si batranilor sponsorizare de incalzire. Si proprietarilor bani de reabilitare termica. De unde sa se dea, zici ?
Daniel Bejan : Îmi place să cred că atunci când îmi asum responsabilitatea de a alege, am de ales. Dacă nu... nu. Eu nu pot separa institutia votului de dreptul la optiune. Ori daca optiunea mea nu se regaseste in niciuna dintre moacele / doctrinele de acolo... de ce să risipesc tuşul statului? Uite, în 1990 am socotit eu că am de ales. Şi am ales. Din păcate doar vreo 1% dintre români s-au întâlnit cu mine în alegere. Am mai crezut şi în 1996 că mi se oferă de ales, Şi iar am ales. După aia nu mi s-a mai dat de ales, ci doar de sortat: ăsta-i păstârnac, ăsta castravete, ăla pătrunjel. Şi trebuia să pun ştampila de sortator pe produsul cu siglă veselă. De aia zic: aveti ce vota, votaţi. O să o fac şi eu când o să am ce. Nu pot funcţiona nici pe vectorul votului negativ, nici în matricea răului mai mic. Nu îmi iese.

Mircea Popescu : Stai. Ca intrebarea ramane. De unde sa ti se dea ? Si cine sa-ti deie ? Nu poti pretinde asa, in gol, tre' sa identifici subiectul.
Daniel Bejan : Dar nu cer să mi se dea nimic. Ci să se ivească. Vezi dracul din nuanţe?

Mircea Popescu : Pai il vad, dar cum poti tu cere "sa se iveasca" ? Nu-i un nonsens ?
Daniel Bejan : De ce să fie un non-sens? L-am pus eu pe X să candideze? Nu. M-a consultat înainte să o facă ? Nu. A fost opţiunea lui. Că vrea să se căpătuiască. Şi acum e rândul să am eu o opţiune. Şi a mea e să nu-l votez. Care-i non sensul?

Mircea Popescu : Pai vrei sa vina Iisus sa ne mantuie, da ? Da' nu CERI sa vina. Te rogi sa vina. Roaga-te linistit sa vina si un politician votabil, dar vorba e, aia nu-i actiune, e metafizica.
Daniel Bejan : O spui de parcă de mine ar depinde să iasă ăla luminat din naiba ştie ce bibliotecă pe unde se ascunde. Ţi-am zis: în 90 s-a ivit Raţiu. Şi l-am votat. Nu-l chemasem eu. A apărut şi am crezut în ce spunea. Mai cred şi acum. Românii au crezut altfel. La fel şi în 2009. Treaba lor. Să le fie de bine. Să ştii că tot binele care ne-a curs în ultimii 20 de ani ni se trage de la ăi care au votat, nu de la cei care au stat acasă. Şi pe urmă, hai să spunem că ştiu eu un nene cu carte şi nesmintit la bunul simţ, pe care mi l-aş dori preşedinte. Sau senator. Sau şef de scară. Ce fac? Mă duc la el şi-i spun: ia poftim , musiu, să te alegi?

Mircea Popescu : De ce nu ?
Daniel Bejan : Pentru că nu merge. E verificat. Intrăm în discuţiile alea despre bani, acces la media şi opacitatea sistemului? Ştii câte voturi a obţinut Nicolae Manolescu în '96?

Mircea Popescu : Stiu, da' nu intram, ca ne pierdem. Daca eu inteleg din pozitia ta ca-i abandonul calitatii de cetatean, si recunoasterea incapacitatii de-a functiona in lume, exact la fel cum barbatul impotent ar recunoaste ca nu-si mai poate tavali nevasta, protestezi ?
Daniel Bejan : Nu protestez. Da' dacă eu îţi zic că dimpotrivă e o dovadă de responsabilitate, protestezi? Dacă îţi spun că obligaţia mea de cetăţean e să nu validez impostura doar pentru că altceva nu mi se oferă şi am "datoria" de a da tare cu ştampila, protestezi? Cât despre tăvălitul nevestei... păi nu e obligatoriu semn de impotenţă. Câtă vreme fuţi bine în afara campingului conjugal, poate că nevasta ar trebui să schimbe ceva.

Mircea Popescu : Posibil. Dar uite, c-ai zis de unde curge binele din ultimii 20 de ani. Pai curge din sistemul electoral, nu din cei ce-au sau n-au votat. Si daca voteaza 100 si daca voteaza 100,000,000, tot unu' se alege, si ala ii. Deci care-i avantajul de-a nu vota, sistematic vorbind ?
Daniel Bejan : Care sistem electoral? Că şi aici, ca şi în învăţământ s-a tot schimbat până... Dar tot nu mi-ai răspuns: tu, cetăţean responsabil şi dăruit tuşului din ştampilă, pe cine ai vota? Între Mincă şi Teo Trandafir, de exemplu?
Mircea Popescu : Probabil as pune write-in. In Cluj se-ajunsese la sfarsitul anilor 80 de vota 60% din oras cu Lulu.
Daniel Bejan : Avantajul? Nu ştiu dacă e vreun avantaj. E pur şi simplu felul în care convieţuiesc cu propria conştiinţă. Nu validez lucruri în care nu cred. Dar nu inteleg cum vine asta cu write-in. Să te aud. Transant. Cu cine?

Mircea Popescu : Write-in, adica scrii un nume acolo. Ala de care ziceai tu, de exemplu.
Daniel Bejan : Asta stiu ce inseamna. Dar ala nu e vot.
Mircea Popescu : Este.
Daniel Bejan : Bine. E futere de timp.

Mircea Popescu : Nu-i. Da' cred ca ne-am lamurit cum gandim. Nu-i obligatoriu acu sa fim neaparat si de acord.
Daniel Bejan : Hai sa vorbim serios. Nici papa nu a mai fost ales prin ovatie de cateva sute de ani.

Mircea Popescu : Si de ce ma intereseaza asta ? Adica, nici fetele n-au mai fost virgine la liceu de cateva sute de ani. Asta-i motiv ?!
Daniel Bejan : Am lasat nevestele, acum mergem la fetele de liceu? Pai, stai putin. Tu imi reprosezi ca nu merg la vot, dar pe de alta parte imi explici ca tu mergi acolo si scrii cu pixul numele unuia care n-are nicio treaba cu alegerile respective. Iar la faza asta tu esti cel responsabil, eu nu?

Mircea Popescu : Da. Pentru ca eu am o optinue. Ca sistemul n-o stie folosi e problema lui, pana mai creste mare. Dar ea e acolo. Tu n-ai nimic, stai acasa la teve. Aia nu-i utilizabil.
Daniel Bejan : Iar optiunea ta e perfect utilizabila, nu? Adică oferi spatiu de reflectie numaratorilor de voturi de la sectia 14?

Mircea Popescu : Intocmai. Bine, explica-mi de ce sa-l ajut pe Raducu.
Daniel Bejan : N-am explicat atunci când am făcut apelul?
Mircea Popescu : Tu ai explicat, da' voiam sa vad daca-mi poti explica mie, personal cum ar veni, sau e doar in general, acolo. Impersonal, adica.
Daniel Bejan : Hai să vedem cât reuşesc. De regulă nu reacţionez la apelurile umanitare, nici nu mă implic în aşa ceva. Cazul ăla l-am întâlnit întâmplător pe net. Nu-i cunosc pe părinţii copilului, cu atât mai puţin pe micuţ. Pur şi simplu a fost o poveste care m-a mişcat. Eram încă sufocat de emoţia pierderii unui prieten drag. Şi mi-am amintit mai vechi discuţii. Scriem, ne băgăm în seamă pe bloguri, ne citeşte lumea, vrem nu vrem dobândim o modestă notorietate cu care nu prea ştim ce face. Ori o strângem cu avariţie pentru a ne hrăni o vanitate oricum insaţiabilă, ori încercăm să folosim puţina influenţă pe care o avem pentru a face ceva bun. Asta a fost încercarea mea.

Mircea Popescu : Acu, nu stiu daca stii sau nu stii cam care-i pozitia mea pe chestii umanitare pe internet. Stii ?
Daniel Bejan : Nu. Presupun ca destul de apropiata de a mea.

Mircea Popescu : Bun. Problema-i ca-mi pare fundamental imoral mariajul intre mass media si nenorocire.
Daniel Bejan : Sunt absolut de acord. Mai ales când folosesti moartea ca pe un instrument de PR. Nu vreau sa dezvolt.

Mircea Popescu : Deci banui ca in fapt suntem de-aceeasi parere.
Daniel Bejan : In principiu da. Uneori apar cazuri din astea care ne smulg din principii. Şi nu e rau că se întâmplă aşa.

Mircea Popescu : Nici nu-i. Bine. Spune-mi care-o fost cel mai bun presedinte al Romaniei, dupa '89.
Daniel Bejan : Pune-mi întrebarea asta peste încă 20 de ani. Aici am să îţi răspund ca la chestia cu votul. Niciunul. Deci nu-mi cere să-l aleg pe cel mai puţin nociv.

Mircea Popescu : Bine. Da' prim ministru ?
Daniel Bejan : Of, aici mă pândeşte riscul de a răspunde. Din nou ar însemna să operez cu fragmente de criterii. Pentru că sunt vreo doi la care am găsit lucruri lăudabile, dar şi detestabile, în egală măsură. Şi iar ar însemna să aleg răul mai mic.

Mircea Popescu : Mei, auzi, ia zi-mi tu trei nume de femei frumoase. Actrite, cantarete, ce-or fi.
Daniel Bejan : Aici m-ai prins. Dar definim frumusetea asta? Că e frumusetea care farmecă, dar mai e şi aia pe care am fute-o. La care ne referim?
Mircea Popescu : Te priveste, ca tu raspunzi. Eu vreau trei nume.
Daniel Bejan : Să vedem... Meryl Streep ar fi primul nume. Jeri Ryan al doilea.
Mircea Popescu : Ia uite, unul de care nici nu stiam. Folosesc la ceva si interviurile astea. Bon. Si ultima pe lista ?
Daniel Bejan : Lauren Holly. Si am amestecat binisor cele doua definitii ale frumusetii.

Mircea Popescu : Nici asta n-o stiam. Sunt in urma. Bun, ia spune, care-i cea mai frumoasa femeie, dintre Holly, Ryan si Streep ?
Daniel Bejan : Streep! Fără discuţie!

Mircea Popescu : Sincer iti spun ca te suspectam de inabilitate structurala de-a alege, de la un moment dat :)
Daniel Bejan : Ti-am spus... tocmai că ştiu ce aş alege. Ne întoarcem la vot vs. alegere?

Mircea Popescu : Poate, dar intr-un episod ulterior. Vrei sa graiesti ceva blogospectatorilor, intru incheiere ?
Daniel Bejan : O fac zilnic. Nu ştiu ce le-aş putea spune în plus acum. Doar să mă ierte ca m-ai prins obosit şi fara umor, azi. Dar hai sa te intreb eu ceva acum.

Mircea Popescu : Spune.
Daniel Bejan : De ce sa nu-l bagam pe Zoso la blogroll?
Mircea Popescu : Din acelasi motiv pentru care sa nu-l invitati pe Sorin Rosca Stanescu sa discute probleme de morala la TV, si nici pe Chirieac sa dea lectii la scoala de jurnalism. Te satisface ?
Daniel Bejan : Nu. Dar e raspunsul tau.

Mircea Popescu : Bon. Multumesc pentru raspunsuri, si spor la teava.
Daniel Bejan : Multam asemenea. Şi mai vorbim.