Joc si precizie
Stateam de vorba cu un amic venit pentru prima oara in Romania. Nici nu prea conteaza de unde. Si mi-a povestit omul, cu o preocupare vecina cu incantarea ba nu. Nu mi-a povestit. Intai m-a descusut. Daca stiu ce fac oamenii in Piata aia de langa biserica catolica. E ceva pedeapsa ? E o traditie ? Si alte bizarerii de intrebari fara raspuns posibil, asa ca le-am uitat de indata.
Si apoi mi-a povestit cum erau niste cetateni in piata care construiau ceva podiumuri, probabil fundamentele pentru terase ? Din lemn! Dar cu mana! Si le tot potriveau pentru ca piata-i foarte denivelata, are probabil si 3-4 toli diferenta de nivel in unele locuri, stiu ?! si le tot potriveau mai un pic de-aici, mai un pic de-acolo. Asa incat amicul si-a luat o bere ca sa-i poata privi in tihna.
Asa ceva nu s-a mai vazut ? De ce fac asta ? Trei-patru oameni la ritmul in care progresau nu vor sfarsi pana seara ?! Merita atata efort ? Nu-i scump sa construiesti ? Acum se deschid prima oara ?
Pe scurt, amicul meu a suferit un soc cultural. Si ascultandu-i povestea intrerupta de intrebari traznite si interjectii uimite mi-am amintit o alta poveste, de-acum douazeci si mai bine de ani. Sora mai mare a mamei, nascuta inainte de razboi imi povestea, cand eram copil, cat de grea era viata cand era ea de varsta mea de-atunci, acum saptezeci si mai bine de ani.
In concreto, din veniturile casei se cumparau cele trebuincioase. Magazinul din apropiere oferea si credit cumparatorilor cunoscuti si onesti, operatiune numita a cumpara "pe caiet", poate si datorita faptului ca trebuiau si datoriile alea notate undeva. Ei bine, observatia care m-a frapat, si pe care-am retinut-o, a fost ca in fiecare luna, luna de luna pe durata a ani si ani de zile, suma datorata la finalul lunii era mereu aceeasi. Dupa care se platea din primul salar, dupa care la sfarsitul lunii se strangea din nou.
Daca familia ar fi primit cumva, prin materializare spontana in faina, suma respectiva, ar fi putut trai ani si ani de zile fara datorii. Dar in lipsa, luna de luna, pe caiet.
Societatile se organizeaza inspre eficienta. Care eficienta inseamna bineinteles predictibilitate, inseamna reglarea diverselor mecanisme incat sa nu aiba joc. Pentru ca jocul inseamna risipa, jocul inseamna arbitrar, jocul este, fundamental, anarhie.
De la desfintarea sclavagismului (sau ma rog, de la moartea lui Stalin, sau in fine) bataia simpla, sau in general vorbind coercitia nu mai este un mod eficient de-a stimula munca oamenilor. Ramane atunci singura alternativa morcovul. Ca atare, o societate bine organizata va tine majoritatea indivizilor care-o compun pentru intervale cat mai lungi in starea in care le lipsesc 7 bani ca sa faca un leu complet. Daca ai deja 93 de bani, abandonezi leul pentru 7 firfirici ? E, nu, lasa, mai muncesti un pic si scoti si firfiricile alea.
Pe de cealalta parte, de douazeci de ani incoace cetatenii Romaniei se joaca. Am mai spus-o, nu mai insist. Jocul asta inseamna bineinteles multa risipa, multa aiureala, multa impredictibilitate. E de neinteles, pentru un strain, felul in care este tratat cel ce munceste. Lipsa de respect pentru munca, i-ar spune el.
Lucreaza oamenii astia fara scule adecvate, fara plan, fara nici un management, fara protectia muncii, fara rigoare si deci, fara eficienta. E adevarat. Si ca rezultat, nici angajatorul lor, nici nevestele lor, nici societatea mai in larg nu-si poate evalua corect daunele si beneficiile aduse de ei. Just. Fluctueaza, e imprevizibil. Absolut adevarat.
Situatia nu confera doar dezavantaje bietilor tamplari de ocazie. Daca nu stii cat de putin, nu stii nici cat de mult. Acum saptezeci de ani societatea romaneasca era mult mai bine organizata decat este astazi. Nu doar pentru ca locuitorii unei anecdote se aflau perpetuu in situatia de inc-un tol si facem mila, ci si pentru ca munca era mult mai clar normata, si aceeasi datorie revenea, cu precizie calendaristica, in mintile sotului si sotiei, luna de luna.
Astazi, in lipsa normarii, viitorul este mult mai dificil de estimat. Oricare dintre tamplarii aia trogarind cu scanduri in piata astazi poate ajunge, in zece sau douazeci de ani, mare patron de hotel, daca exemplul fostului mic traficant de frontiera ajuns patron de hotel si mare sponsor de cauze nobile si copii prosti ne invata ceva. De fapt nici nu ducem lipsa de exemple, l-am ales pe Cristescu ca-i probabil unul de care stiti toti. In rest fiecare cunoaste macar o duzina daca nu o suta de fosti soferi, muncitori cu ziua, instalatori si sculeri-matriteri ajunsi prin explozie mari patricieni.
Sigur, este improbabil ca oricare unul anumit sa chiar ajunga. Dar poti sa juri ca nu va fi ? Cine stie. Este posibil.
Cam asta-i motivul, cred eu, pentru care in pofida uimirii siderate a strainilor Romania ramane ineficienta si prost organizata. Nu e din cauza hotilor, politicienilor, evreilor sau masonilor. Si probabil (cred) nici din cauza razelor de luna. E pur si simplu pentru ca nu poti sa te organizezi, si nu exista eficienta in lipsa supunerii. Iar romanilor le este prea draga libertatea de curand obtinuta ca sa-i intereseze, inca, jugul. Chiar daca-i "spre binele lor" si-al tarii.
Mai interesant sa te uiti la TeleEuroBingo. Si eventual, sa-ti transformi intreaga viata, de la locul de munca pana la baie intr-un mare joc de ruleta.
Friday, 23 April 2010
nene, patronii vor sa isi puna terase la pretul cel mai scazut. asa ca au angajat profesionistii cu cel mai scazut pret de pe piata. ce e asa de neinteles? asta trebuia sa ii raspunzi, nu filozofia din articol, ca sunt sigur ca l-ai pierdut undeva pe drum. :))
Friday, 23 April 2010
A, ce-am scris dinsus nu era pentru respectivul. Fiind scris in romana.
Friday, 23 April 2010
jugul cel bland... interesant. pot zice ca pana si acum 30+ de ani munca inca mai era mai bine organizata decat in ultimii 20
Friday, 23 April 2010
Am observat si eu munca omilor alora, de vreo 3-4 zile cred ca lucreaza cu drag si spor.
Ce as avea de comentat la articol: viata sociala pe analogia ruletei ar trebui sa aiba organizare anarhica. Or in lumea asta larga eu inca nu vad vreo societate care sa functioneze asa. Ce mi se pare este ca orice grup de oameni tinde sa se cristalizeze sub o forma sau alta, fie ca iese un trib, un regat sau un stat democratic. Doar ca in unele organizari viata seamana cu o ruleta, agreed, vezi Italia plina de crime families sau suburbiile americane de acu' vreo 2-3 decade.
Lipsa normarii as spune ca este un simptom si nu o cauza. Daca masinaria sociala are joc nu inseamna mare lucru, doar ca nu exista coeziune puternica. Ma gandesc la revolutii, gen 1789 .. daca nu ma inseala memoria, jocul din societatea lor era presiunea pusa de monarhie prin biruri si alte munci; noa, s-or revoltat ominii, or taiat niste capete la ghilotina si-apoi s-or reorganizat, cum ar veni si-or dorit totusi sa fie in masinarie. Doar or eliminat jocul.
Intrebarea care s-ar pune ar fi daca in Romania jocul este structural in firea oamenilor sau nu. Si daca nu-i, care-i cauza.
Friday, 23 April 2010
@dAImon Depinde ce pretentii ai de la anarhie.
Sa luam un exemplu paralel : fericirea. Esti tu acum fericit ? Pai, daca ai fi avut dureri de sciatica toata viata, si acum n-ai, ai fi fericit. Daca ai fi omorat un copil cu masina ti s-ar parea ca daca cumva te-ai trezi si totul a fost un vis urat, ai fi fericit. Daca fata vietii tale tocmai ti-a declarat ca te iubeste consumptiv si nu spera altceva de la trecerea timpului decat oportunitatea sa te serveasca si slaveasca pe tine, ai fi, ma gandesc fericit.
Si totusi, si daca sezi undeva linistit esti fericit, si daca faci ceva cu mainile tale esti fericit, si daca-ti iese o pasienta si daca mostenesti si daca scapi de urmarire penala si daca tot soiul. Dar cat de fericit ? Poti fi, pana la urma, ceva ce admite grade ?
Nu poti fi fericit intr-un mod total si absolut, tot asa cum nu poti fi sanatos intr-un mod total si absolut : deja esti pe jumatate mort, ce sanatate e aia ? Doar nu esti statuie. Si pana la urma nici statuile...
Cred ca si anarhia functioneaza la fel. Si mi se pare ca prin comparatie Romania sufera de anarhie, dar prin comparatie cu celelalte state ale albilor. Sigur, se pot construi si comparatii istorice sau peste mari si oceane care s-o arate foarte organizata. Chestie de grad.
Zic ca-i gresita interpretarea ca jocul ar fi fost birurile monarhiei. Nu, la vremea respectiva ca si astazi jocul e bunul plac : faptul ca puteau sa se mute la oras, de exemplu, si inca mai vizibil in epoca, faptul ca puteau studia, la universitati autonome. Un oarecare povre petit escollier, qui fust nome Francoys Villon e un bun exemplu. Orisicat, revolutia franceza e o tema complexa si dificil de prins intr-o fraza, totusi, as spune ca-i un proces de nationalizare, si n-are treaba cu problemele noastre. Oamenii si-au dorit pur si simplu sa se puna toti in acelasi pat.
Cred ca-n Romania oamenii sunt mai capabili sa se joace decat in alte parti pentru ca-s mai putin capabili sa execute.
Friday, 23 April 2010
@F Cu siguranta. Mi se pare ca-n termeni comparativi (cu restul lumii) munca n-a fost niciodata mai prost organizata in secolul XX decat este astazi.
Friday, 23 April 2010
Expresia ``je m`en fiche`` este inventata aici. Francezii doar au tradus-o !
Friday, 23 April 2010
@MP
lol. pai ma gandeam si eu ca articolul asta nu era pentru respectivul, mai ales el fiind strain de romana. btw, cum ar fi sa te intalnesti cu omul, sa vina cu o problema, o intrebare si tu sa ii zici: uite domn'le, nu iti raspund acuma, ca problema ridicata de dumneata e foarte interesanta, dar iti voi raspunde pe blog, citeste acolo!?
eu am pus problema in felul urmator: presupun ca in loc sa ii raspunzi direct cam ce am scris eu in raspunsul de mai sus, ai stat sa o arzi cu filozofii despre munca si romani. :))
Friday, 23 April 2010
@Marian S Cred c-au transliterat-o, de la "n-aveti o fisa ?"
@Mihai Neah, am ras de el si-am trecut la alte subiecte.
Tuesday, 21 December 2010
@Marian S - inventata de cine, ma rog?