Idei si inventii

I am looking for someone who can make me a website that generates a revenue of 50$/day within 15 days of start, and starts generating 150-200$/day within 2 months. I will be sharing revenues with the developing team.

- The developing team gets 30% share

Ea : its boggling how many of these there are
Eu : lol. i don get it. why does he get 70% ?

Ea : beacuse he had the Idea.
Eu : wghat idea ?

Ea : to Make a Website.
Eu : ahaha. mkay

Deci bun ? Omul avu o idee, asa in capul lui. Prapaditii care-o implementeaza sa se multumeasca cu 30%, pentru ca ideea conteaza, nu executia.

Cind eram copil la mama am intrebat-o odata, nu crez c-aveam 6 ani, daca atunci cind inventezi ceva trebuie sa spui si cum sa se faca ? Am fost cam dezamagit cind mi-a raspuns ca da, tocmai asta si inseamna sa inventezi, sa spui cum sa se faca. Pentru ca daca n-ar fi trebuit sa spun cum s-ar face, pai tocmai inventasem un ceas spatial cu internet pe el.

Da fratilor, era un fel de iPhone in '85. Intelegeti ? Apple mi-a furat ideea. Eu am avut-o inca din '85, cind ma jucam pe balcon de-a godzila cosmica (cu furnicile). Ar trebui, nu-i asa, sa-mi dea mie 70%, c-am avut ideea.

Totusi, exista o diferenta de ordin practic absolut fundamentala, o diferenta de o concretete absolut contondenta intre ideea mea de-a face un iPhone din '85 si iPhone-ul cel care a dat de altfel numele intregii categorii. Anume, iPhone-ul cel adevarat chiar exista. iPhone-ul cel gindit (sau cvasi-gindit) de mine in '85 nu exista. E o virtualitate, si asta in cel mai bun caz. Nu este un iPhone, tot asa cum o foaie A4 pe care scrie mare BANI nu este o avere.

Cumva eu am reusit sa-mi insusesc rudimentele acestei aparent dificile intelegeri abstracte undeva inainte de a incepe scoala. Alti oameni mai au inca dificultati si probleme pe tema, unii dintre ei chiar ajunsi la varsta maturitatii biologice daca nu neaparat intelectuale. Nenorocirea confuziei intre real si virtual nu se opreste la problemele proiectelor, cu apucati care isi inchipuie ca ei au inventat defapt Myspace, si respectiv ca jocul lor browser-based va scoate doua sute de milioane de euro in urmatorii doi ani. Asta-i doar una dintre manifestari, mai sunt bugat.

Sa zicem ca cineva intalneste o problema oarecare, pe care-o expune intr-un mediu public. O persoana cu experienta in domeniul anumit de care tine problema respectiva raspunde, oferind o parere. Un putoi online scrie si el o parere. Dupa care procedeaza la a polemiza cu expertul la nivelul mediului de exprimare!

Putoiul va cere descalificarea opiniei expertului pentru ca ea contine un defect de forma, ca de exemplu o gresala de scriere. Sau pentru ca include cuvinte trecute la index, ca de exemplu cuvantul "putoi". Eventual se va replia in jurul navei-mama a tuturor putoilor online, de unde se va intoarce inarmat cu citate aproximative, reguli rau intelese, studii de caz irelevante si-o intreaga suita de chestii in general utile si-n particular inutilizabile.

Pentru expert expresia online a experientei lui e doar o fateta, superficiala si pana la urma irelevanta a unei preocupari complexe si de durata. Pentru putoi expresia online e un microcosm, o lume in sine, temporara si plana, fara nici un referent concret in afara de ea insasi. Si, tot asa cum orice pare un cui omului ce tine in mana un ciocan, toate expresiile online ii vor parea putoiului tot microbasme temporare, autoreferentiale si plane.

El isi traieste viata online captiv intr-o bizara lume de oglinzi extrem de subtiri, interactionind cu ele intr-un singur fel si dintr-o singura parte, cam ca un foton pierdut intr-o camera reflectorizanta, pendulind intre pereti intr-un nesfarsit ping-pong cu, pana la urma, sine insusi.

Tipul care a inventat Myspace se vaduveste, prin abordarea lui virtualizanta a realitatii, de gustul acela usor metalic, usor electric pe care ti-l pune in gura o inventie adevarata. L-ati cunoscut ? E posibil sa-l fi cunoscut, pana la varsta asta. E o chestie care te face, ca si durerea mortii, sa simti ca traiesti. E o chestie care te convinge, chiar daca doar temporar, ca merita sa traiesti. E o chestie fara de care ma indoiesc ca s-ar mai obosi sa se ridice din pat o mare majoritate a oamenilor care conteaza pe lume asta.

Putoiul polemic se vaduveste, prin abordarea lui virtualizanta a mediului virtual, de posibilitatea de-a invata ceva, care este in mod cel putin ironic singura utilitate practica a mediului virtual de care vorbim. Cu alte cuvinte isi astupa, fotonul nostru, singura gaurice, singurul por prin care-ar putea scapa din inchisoarea lui de sticla lustruita.

Ciudata poteca spre fericire, retezarea membrelor.