Ideatie bizara

Motto : Bizara e putin spus, da-n fine.
Eu.

N-am nimic impotriva sa considere cetatenii incompetent guvernul. Dimpotriva, mi se pare chiar o preconditie necesara a libertatii. E limpede ca-n relatia cetatean-stat o parte urmeaza s-o domine pe cealalta. Aceasta dominare se manifesta intotdeauna si printr-o atitudine de vesnica nemultumire, indiferent de realizarile concrete ale supusului. Daca pe vremea lui Ceausescu refrenul etern era acel "se poate mai mult, tovarasi!" si partidul era mereu nesatisfacut, ca orice grasana proasta cu parul pe moate iata ca astazi cetatenii sunt mereu nesatisfacuti. Tot ca niste grasane proaste cu parul pe moate.

Poate guvernul sa faca ce pofteste el, nu, stati, aia cu facutul nici macar nu-i prima la rind. Poate guvernul sa fie cine pofteste el, ca-i cel mai prost guvern din toate timpurile. Nu conteaza partidul. Care-a fost cel mai prost prim ministru din toate timpurile in 1990 ? Petre Roman. In 1996 ? Victor Ciorbea. In 1999 ? Radu Vasile. In 2000 ? Mugur Isarescu. In 2010 ? Emil Boc. Chestia haioasa este ca privind retrospectiv, cei care-ati chiar apucat sa traiti vremurile alea, ca adulti vreau sa zic, chiar va puteti reprezenta de ce toate afirmatiile de mai sus sunt absolut adevarate, profund adevarate, e un festival al adevarurilor dureroase, ce mai.

Poate guvernul sa faca ce pofteste dinsul, daca nu face autostrazi pai de ce nu face, daca face o suta de kilometri pai de ce nu face o mie, daca face o mie pai de ce nu sunt spatii verzi cu tot traficul asta, daca planteaza pomi pai ce nu face locuri de parcare, daca face locuri de parcare pfoai poftim la ce le sta capu' astora, tara arde si baba se piaptana-n parcare. De ce nu fac semafoare ? Sensuri unice ? Vaci cu coarnele puse invers ? Ciini cu coada intre ochi ? Avioane care zboara cu capu-n jos ?

In limba engleza consemnul este ca nu-i permis sa discuti politica intr-o societate civilizata. Romanii n-au regula asta, pentru ca n-au nici problema subiacenta ei. Oricind si oriunde se intilnesc doi romani ei pot sta linistiti ca vor fi numaidecit de acord pe acest mare si adinc adevar politic, cum ca guvernul curent este cel mai prost guvern din toate timpurile, asa cum sunt si membrii sai, asa cum sunt si partidele pe care le reprezinta, asa cum este si intreaga administratie (privita, din motive inca misterioase drept o prelungire a politicii si nu ca o contrapondere a ei, chit ca din toate timpurile si-n toate locurile principalul rol si efect al administratiei a fost tocmai de frictiune in contra actului de guvernare, si nici intr-un caz de sustinere a lui).

Sigur ca pot aparea divergente locale si imediat localizabile fie in ce priveste persoane anumite fie ierarhii locale fie alte asemenea, dar ele sunt in principiu rezolvabile prin negociere, lansata de pe solidul suport al acelui fundamental si indisputabil adevar, monolitica temelie a bunei intelegeri intre vecinii intimplatori de compartiment in tren, de coada la administratia financiara sau la platit curentu'.

E bine, si chiar n-am nimic impotriva, dar totusi nu pot sa nu mentionez asa in trecere ca nu-s adevaruri. Sunt simple artefacte de perspectiva, nitica ideologie secretata de o societate mult prea invatata cu osatura unei ideologii care s-o sustina in toate partile moi, in fata oricaror intrebari grele, in orice situatii dificile, periculoase sau indoielnice.

In fapt si-n realitate guvernul, asta precum si toate celelalte, se aseaza pe un continuum, intre relativ proaste si relativ bune, fata de-o medie care e oarecum, dar nu foarte mult, inferioara mediei celorlalte state din sudul Europei, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, care sunt si ele oarecum, intrucitva, nu foarte mult dar nici intr-un caz deloc inferioare mediei lumii civilizate. Variatiile nu sunt foarte mari, chiar daca in general guvernele PSD tind sa se aseze sub medie, iar guvernele PNL sau PD nitel peste.

Aceasta medie e la rindul ei aliniata cu media eficientei, eficacitatii, si calitatii muncii in spatiul privat, ca sa vezi minunea minunatiilor minunate, ca aceiasi romani lucreaza si-ntr-o parte si-n cealalta, nu avem de unde aduce nici politicieni de import precum n-avem de unde aduce nici corporatisti de import, problemele noastre nu-s cum sa dam de lucru altora cit sunt cum sa reusim cumva sa prindem totusi din urma trenul civilizatiei, dupa care iata ca tot alergam impleticiti de vreo..hmm... sa tot fie trei sute, trei mii de ani ?

Divergenta profesionalismului guvernamental fata de medie depinde mai mult cu pozititia in ierarhie decit cu orice alt considerent : la nivel inalt avem specialisti excelenti, care se afla relativ pe picior de egalitate cu echivalentii lor din alte tari civilizate, chiar daca spre deosebire de aceia ai nostri sunt platiti in absoluta batjocura. Ba chiar in unele domenii (spre norocul nostru importante cu vedere spre cruciale) avem la dispozitie cei mai buni specialisti din lume, fara discutie posibila. La nivelele de baza avem trangalai alcatuiti din aceeasi substanta si plamada prin aceleasi procese ca orice impingator de carucioare prin supermarket-uri, indiferent ca lucreaza pe partea umplerii sau pe partea golirii rafturilor.

Cumva ciudat apare insa o disconexie aici : geme internetul de povesti despre interactiuni nereusite (nici nu mai conteaza, la nivelul la care discutam noi, din vina cui sau a ce) intre cetateni si reprezentanti de baza ai mediului privat, ca-s ei raspunzatori la telefoane, vinzatoare sau ce-or mai fi. Pentru fiecare 3-4 astfel de istorii se gaseste cite una si cu reprezentanti de baza ai mediul public, indeobste aia cu mentinerea ordinii, gardieni, politai, urmati de incasatoare de diverse feluri.

Si totusi, concluzia este ca guvernu-i rau. Guvernul, intelegeti, nu puletii aia la fel de prosti si de-o parte si de cealalta a pulanului, si de-o parte si de cealalta a ghiseului. Nu, nu aia-s defecti in raport cu standardele si insuficienti cerintelor lumii moderne. Intr-o remarcabila explozie de solidaritate in inferioritate (care de fapt si confirma intreaga teza, daca-i pina acolo), puletele solicitant si cu puletele oficiant, puletele sofer si cu puletele politai is de acord ca... guvernu-i de vina.

Chestie pe care pina la urma o inteleg, n-am vazut inca doi prosti care in urma unei interactiuni nereusite sa traga concluzia, impreuna si de comun acord, ca mai au de citit inainte sa se poata prezenta in lume. E si normal sa fie cum este, unde-am ajunge daca educatia ar surveni spontan ?!

Da' ce mi se pare oarecum bizar este de ce totusi guvernul ? N-ar fi nu zic mai logic, sic anathema pe el de logic, da' n-ar fi mai de asteptat sa se puna urgent societatea de acord ca firmele sunt rele ? Incet-incet parca incepe sa miste ceva, mai recent acum cu bancile, mai demult cu supermarket-urile, istoric cu diverse proiecte de interes public gen Rosia Montana.... dar totusi, foarte incet, mai frate.

Sa fie oare pentru ca guvernul e unic si astea-s multe, iar mintea imbibata-n ortodoxie cauta neaparat problemele la divinitate (caz doar n-or fi nebuni sa le caute la ei sub sapca, afurisita fie si numai sugestia asta obraznica inca azi si miine) ? Dar totusi, se poate spune "firmele" tot asa cum se poate spune "guvernul", concepte abstracte s-ar gasi care sa reflecte (strimb) in unicitate orice diversitate concreta. Poate ca romanii sunt incapabili sa creeze si sa foloseasca abstractiuni pentru a-si reprezenta lumea ? Pai atunci de ce-s suparati pe "guvernul", o fi avind ceva reprezentare concreta in mintea lor ?

Poate ca guvernul e Casa Poporului, ca acolo tind sa se duca mai des ? Poate "guvernul" e pur si simplu memoria lor, istoria lor, o tenebra a mintii, o presiune, o frustrare acumulata in decade, un arc intins care n-a sfirsit inca de-a se destinde ?

Cine stie. Fapt este ca e la mare moda printre concetateni o ideatie care mie mi se pare cam bizara.