I hate whats-his-name

Ben Stiller e un maimutoi oparit, mai urit chiar si decit Patrick Andre de Hillerin daca va puteti inchipui asa ceva, paros riios si ofticos, complet neted intelectual, de-o autosuficienta rabolita-n rinjet, controlind toata paleta sentimental-afectiva a unei castane fierte. Ben Stiller este piatra de la rinichiul cinematografiei, asteptind dureros si obositor momentul cind va fi eliminat in urina. In final, si nu intimplator, Ben Stiller inseamna diaree-n farsi.

Keeping the faith, caci despre asta-i vorba, e un film foarte bizar. In primul rind ca nu pot pricepe de ce un om inteligent si-un actor excelent precum Edward Norton s-ar apuca de regie. E nul ca regizor, si asta in momentele lui bune. Nu inteleg nici de ce ar accepta sa joace alaturi de excrementul din primul paragraf (sau ma rog, inteleg, pasiunea tinereasca de a-si impinge limitele, vrea sa incerce orice, sa joace orice, handicapat, fundamentalist, luzer, probabil urmeaza sa joace si-o femeie in scurta vreme...) dar in fine.

Scenariul filmului, scris de-un anonim autentic, pare mai degraba o incercare extemporala de seminar la Scenaristica, anul 2. In cel mai bun caz e fructul unui pariu pierdut, ceva inspiratie la betie, "ce idee buna ar fi sa facem ceva cu un preot si un rabin ca in glumele alea hahaha". Nici nu merita criticat, e prea dezmembrat si in general ratat. Nota zero.

Edward Norton joaca neasteptat de prost, in general sunt fan dar asta mi se pare fara discutii cel mai prost film al lui. Milos Forman este exceptional, are o voce, vai, Doamne, ce voce! Ce cadenta, ce alifie, cit noroc are Cohen ca Forman era ocupat cu chestii mai serioase decit recitatii de poezie pentru pasarici care nu-si rad subsiorile si nu-si poata chilotii ca le-or dat foc (sau era cu sutienele ? nu mai retin...).

Eli Wallach e convingator, mi-a facut buna impresie. De fapt el e convingator si face buna impresie de vreo 60 de ani incoace daca va vine-a crede, cel mai recent in Wall Street, dar a jucat cu Clark Gable prin anii '50. Jenna Elfman e acceptabila, ii iese prosteala de yuppie intr-un mod foarte credibil, chit ca-i probabil din cauza ca asta chiar si este ea, nu necesita cine stie ce mare consum actoricesc. Anne Bancroft nu prea are cu cine sa joace, ea incearca dar tureaza cam in gol. Rena Sofer e distribuita strict pe post de indulcitor, ceea ce ea si este, de fapt.

Per total se ride ocazional, si-n rest e un film timpit care-a pierdut aiurea o groaza de timp al unor actori altfel notabili (minus Ben Stiller care nu-i nici actor nici notabil). Sa mai notam ca totusi, pentru o comedie usurica din 2000 sexul este ingrozitor de mormon tratat, mie-mi cam provoaca greata scenele de mare amor cu fata-mpachetata-n plapuma de zici ca plapuma ei are mineci si se incheie cu nasturi. Nu-mi dau seama cine iubeste asa, dar probabil ca fanele lui Ben Stiller. (Sunteti tute, fah!)

In incheiere doresc sa precizez ca m-as uita cu infinit mai multa placere la o preparatie pentru microscop realizata din hipotalamusul lui Ben Stiller (de preferinta prin impact cranian) decit la porcariile de filme pe care le tot scoate ca o moara stricata, si ca simpla lui existenta este o mai mare umilinta pentru cel de-al treilea Reich decit diversele infringeri militare.

Lovi-l-ar tramvaiul.