Haremul inevitabil

Radonul este un gaz despre care am mai discutat in trecere. El nu exista de la nasterea Pamantului, precum majoritatea mineralelor mai usoare decat cuprul sau zincul, ci se formeaza, mai ales prin descompunerea radiului. Si despre ala am ami discutat, tot acolo. Nici radiul nu exista de la inceput, si el se formeaza, prin descompunerea uraniului. Pe scurt, in fiecare minut, o cantitate de uraniu se descompune, formand o cantitate de radiu, si o cantitate de radiu se descompune, formand o cantitate de radon.

Gazul nou format se infiltreaza, incet-incet, prin straturile superficiale ale scoartei. Fiind mai greu decat aerul, se aduna in cavitati, cum sunt de exemplu pivnitele. In case mai vechi, care nu-s asa de bine izolate termic, se si raspandeste, si nu atinge niciodata o concentratie periculoasa. In casele izolate modern, cu silicoane, plastice scl, nu reuseste sa scape, si asa se acumuleaza.

Efectele acumularii lui sunt dintre cele mai nocive, o pivnita plina cu radon pana la genunchi oferind curiosilor (sau copiilor) in cateva minute radiatie cat sa le-ajunga pe-un an intreg. Pe langa asta, poate ucide si prin asfixie, daca se aduna suficient si elimina oxigenul. Pe de alta parte, masurile de protectie contra acumularii de radiu sunt dintre cele mai simple : e nevoie de-un contor Geiger-Muller, cinci minute. Ventilatia corecta rezolva oricum problema. Pe scurt, acumularea de radon e genul ala de problema care te nenoroceste daca nu stii de ea. Iara daca stii, n-are ce-ti face.

Totusi, cata lume stie ? Dumneavoastra stiati ? Cam care-s zonele tarii cu zacaminte de uraniu stiti ? Mnoa. S-ar putea sa fie o problema aici, mai ales daca tocmai v-ati izolat artizanal casa.

Bine, hai sa vedem altceva. Codul Fiscal al Statelor Unite are 25 de volume, si costa, daca vrei sa-l cumperi, asa, de curios, sa-l ai si tu, 950$. 10-20,000 de pagini. Nu-i asa mult, daca stai sa te gandesti, Coelho scrie cartulii ca de 200 de pagini, Milan Kundera la fel, chestia aia, Parfumul, cat avea, fo' suta sau nici atatea, la format de carte nu de ghid de conversatie de buzunar. Deci practic o suta de Coelhi si Kunderi. Daca renunti la toata beletristica pe care-o consumi intr-o viata poti citi Codul Fiscal in loc. Lucru pe care de fapt esti obligat, sau inca mai grav, admiti ca e de datoria ta sa-l faci. Si semnezi jurand ca l-ai facut, si inca mai mult, c-ai inteles ce scria acolo.

Ca si la noi, de altfel. Ati semnat ca "pe propria raspundere" ? Ori la firma, ori pe declaratia personala. Bine. Pe propria raspundere, sa-mi spuneti cate pagini are Codul Fiscal romanesc ? Da' din cap va rog, ca daca nu stiti nici macar cate pagini are, cam greu imi vine sa cred ca l-ati citit si l-ati mai si inteles.

Bun. Adaugam la asta smecheriile comerciale, de la contracte de x pagini pe care le semnati, la banca, la furnizorul de internet, impreuna cu vanzatorul masinii de-o cumparati si asa mai departe, si ajungem la o concluzie simpla. E prea complicat.

Acum o suta, sau o mie de ani, doi oameni de abilitate medie, un barbat si-o femeie, asociindu-se dansii pe viata, si la bine, si la greu, aveau impreuna suficiente resurse cat sa se descurce cu toate celea. Cu toate celea, orice era de facut, vanatoare, pescuit, muls vaca, cosit fanul, arat, treierat, crescut copii, toate sarcinile ce-i reveneau de la societate celului de baza puteau fi cu succes indeplinite de doua persoane.

Fiind pe-atunci lumea bazata mai mult pe forta si mai putin pe inteligenta, doi indivizi normal dezvoltati fizic (lucru usor de constatat la o inspectie sumara in chelea goala, de altfel) erau perfect capabili sa traiasca o viata independenta si eventual chiar satisfacuta.

Lucrurile s-au schimbat. In 1200 nici un taran si nici o tarancuta nu semnau nimic pe proprie raspundere. Pur si simplu pentru ca nu stiau scrie. Orice atenian serios iti putea recita legile cetatii. Si aproape orice latin, la inceputuri. Iata ca astazi nu mai merge chiar asa.

Astazi forta fizica conteaza mult mai putin, si capacitatile intelectuale sunt baza in toate celea. Viata devine tot mai complicata, si ca atare nivelul minim necesar, de cunostiinte combinate cu abilitati intelectuale se ridica tot mai sus. Acum 100 si chiar 50 de ani orice individ cu 100 IQ avea suficienta inteligenta asa incat, combinand-o cu o cultura minima (precum cea atestata de examenul de bacalaureat, adica de maturitate sociala) sa-i ingaduie sa fie un cetatean complet.

Ma indoiesc ca astazi 120 IQ e suficient, mie imi pare ca limita minima e mai aproape de 125-130, si ma indoieiesc ca pana la varsta de 30 de ani cetateanul mediu poate acumula cunostiintele si informatiile necesare, din nou, vietii ca cetatean. Minimul necesar. Chiar daca studiaza in cel mai bun sistem posibil, care nu-i, adica, sistemul public, nici intr-un caz, nici pe departe.

Rezultatul net, logic si inevitabil, este ca tot mai putini indivizi sunt capabili sa tina o casa. Ca atare, rezultatul practic va fi ca societatea va trece de la modelul familiei, adica a unui parteneriat intre doi indivizi apti, inspre un alt model, mai adecvat.

Tendinta e deja perfect vizibila in concreto, cel putin in doua locuri. Homosexualii din zonele cu presiune sociala mare (New York, de exemplu) traiesc de cel putin 30 de ani in asa numitele case (House), sub indrumarea si autoritatea unei mame (in general, mama, indiferent de sex, desi uneori i se spune tata, tot independent de sex), in grupuri de jumatate de duzina pana la o duzina intreaga, sau chiar mai multi. Tinerii de varsta adolescentei traiesc, cam de zece sau douazeci de ani, in grupuri tot de patru, sase pana pe la opt, sub conducerea unuia, sau unui grup mai restrans de doi-trei tipi mai destupati, care hotarasc si decid pentru grup, ce haine se poarta, ce muzica se asculta, ce idei se accepta, ce fete se fut si asa mai departe.

Ambele aceste tendinte sunt, cred eu, raspuns unei presiuni reale : daca doar un om din sase, in medie, are abilitatile si cunostiintele necesare vietii independente, atunci restul de cinci indivizi pana la sase vor trai impreuna cu el, intr-un fel de relatie de dependenta. Cum anume e ea codificata e o problema de negociere in grupul social, dar partea fundamentala, adica dependenta lor, nu. Aia-i un dat, si se datoreste complexitatii mediului si capacitatii fundamental finite a fintei umane.

Asa incat pregatiti-va sufleteste, zic eu, pentru a citi cuvintele "Haremul, celula de baza a societatii" in textele social-normative ale viitorului.