Grecii - I

Prin urmare si-asa deci, este vorba despre greci.
Asa deci si prin urmare, ei faceau comert pe mare.

Iata ca-ntr-o zi frumoasa ca si toate celelalte (Creatorul Divin neavind bani de simulator climaterico-meteorologic), pe frumoasele plaiuri ale Lumii Plane isi facura aparitia grecii. Nu au venit, asa cum v-ati putea astepta, in suple trireme, si nici n-au asediat Fortul dinspre lac.

Invazia lor fu mult mai subtila, si tocmai de aceea mult mai adinca, pentru ca nu arde focul cum arde focul grecesc. Tineti minte ca in cadrul mai larg al discutiei despre hirtiile de valoare introduse prin reforma simplificativ-complicativa a finantelor Fortului am vorbit si despre optiuni.

Ei bine, sa vedem cazul unui fierar oarecare. El foloseste lingouri de fier pe care le incalzeste in foc (pe care-l face cu carbune, ca arde mai fierbinte decit lemnul) si din ele impreuna, cu sudoarea fruntii sale, face diverse produse precum furci, halebarde si ace de pescuit. Carbunele se extrage din pamint de mineri, si se vinde cu vagonetul, in timp ce lingourile de fier se produc la topitorie, unde pirita (scoasa din pamint tot de mineri) este fiarta-n cazane pina se separa, si se vind cu bucata, de cite zece kile una.

Daca i se strica foalele le mai repara el cumva, sau le duce la mester, daca i se crapa vasul cel mare e nenorocire, dar nu se intimpla asa minune prea des, daca furnalul incepe sa scape aer nevasta face lut si i-l lipeste, daca se imbolnaveste zace cit zace dar nevasta-i face ciorba de pui care vindeca orice si dupa o vreme se intremeaza. Nici una din aceste probleme nu-s suficiente pentru a-l scoate pe fierar din productie. In schimb, daca ramine fara carbune, sau daca ramine fara fier degeaba are cuptor si foale si sanatate si chef de munca.

Fiind un cetatean responsabil, si gindindu-se la viitorul lui si-al femeii si-al copiilor si asa mai departe, fierarul se asigura cit de mult poate contra oricaror pericole ce i-ar putea lua dumicatul de la gura. Asa incit, stiind ca el arde intr-o zi de lucru intre doi si trei vagoneti de carbune, si topeste si bate intre unul si doua lingouri, isi face el drum intr-o zi pina la Bursa unde cumpara niste contracte futures, ca sa fie sigur, si anume, dreptul (dar nu si obligatia) de-a cumpara cincizeci de vagoneti de carbune la pretul pietei de azi, care-i convine oarecum, dar peste o luna de zile, si de asemenea dreptul (dar nu si obligatia) de-a cumpara cincizeci de lingouri de fier la pretul pietei de azi (care-i convine foarte mult), tot peste o luna de zile.

Astfel asigurat, chiar daca a platit din buzunar niste bani, fierarul stie sigur ca luna urmatoare, indiferent ce se intimpla el are la dispozitie niste carbune la un pret acceptabil si inca si mai mult fier la un pret foarte bun. Daca se descopera un nou zacamint de fier si pretul fierului scade, fierarul a pierdut niste bani, dar va putea sa cumpere fier mai ieftin pe piata, asa ca nu-i pasa. Daca in schimb cineva pune un ordin pentru o mie de halebarde si pretul fierului creste el va avea rezerva lui pe care se poate baza.

Nevasta fierarului, care pe linga facut ciorbe si lipit cuptorul cu lut mai tine si gospodaria, freaca, spala, ingrijeste de copii ba chiar cultiva o mica gradinita de legume in spatele casei, fiind ea o femeie isteata cu ochii sclipitori iata ca-i revine si sa tina socotelile muncii fierarului, un barbat mare si solid, omenos si de cuvint dar complet opac la problemele aritmeticii. Asa incit in fiecare simbata ea aduna banii cheltuiti pentru carbune si banii primiti pentru fiare de plug de-a lungul saptaminii, numara banii din casa, socoteste citi au la banca, ce nevoi ar mai fi de cumparaturi si tot restul de socoteli necesare bunului mers al gospodariei fieraresti.

Iat-o in simbata urmatoare, adunind deci banii primiti si scazind banii dati, socotind cit au in cont in banca si cit au primit sub forma de hirtii, si sub forma de promisiuni, ce credite s-au angajat catre furnizori si tot restul, cind da peste hirtiile aduse de fierar de la Bursa. Ce-s astea, se gindeste ea ? Pai, sunt niste certificate. Bun, certifica o paguba sau un cistig ? Unde le trecem in contabilitate, la cheltuieli sau la active ?

Spinoasa problema... pina la urma, e cert ca pe ele s-au cheltuit niste bani. Deci bani au iesit din casa. Partea asta e simpla. Dar banii n-au iesit ducindu-se pe apa Simbetei, n-au fost aruncati in riu, ci s-au dus in schimbul a ceva. Daca omul ei cumpara niste carbune, atunci nevasta scrie banii la iesiri dar carbunele la stocuri, si cele doua trebuie sa se echilibreze. Daca merge si depune bani la banca, pentru zile negre, atunci banii se scriu la iesiri, dar contul din banca se scrie la active, si cele doua trebuie sa se echilibreze.

Ce se face cu optiunile lui peste ?!