Evolutie in lumea blogurilor

Iata o tema care nu va disparea curind, din preocuparile mele cel putin. Nici n-ar trebui sa fie lucru de mirare, autoreferentialitatea pura e reperul perpetuu al oricarei activitati.

Sa comitem deci putintica istorie :

Faza 0 - din cele mai vechi timpuri pina pe la sfirsitul lui 2004 : Notiunea de bloger nu exista inca in "mentalul colectiv" sa-i spunem astfel. Diverse persoane faceau chestii asimilabile unui blog, numit indeobste pe atunci pagina personala. Cea mai mare parte a activitatii blogeristice (produs text, discutat text) se consuma pe forumuri. Avem din fericire si astazi activi pe internet citeva persoane care erau active in perioada ceea, si de la care eventual putem invata una-alta (sa includ o lista ?)

Faza 1 - de prin 2004 pina prin 2007 : Un numar de pustani, in general fara abilitati sau performante deosebite, si fara alte calitati care sa-i recomande in mod special (dincolo de un stomac capabil sa digere si pietre si oua stricate cu aceeasi neinfrinta hotarire de-a "avea succes") au simtit nevoia sa se diferentieze cumva de restul, de proto-blogeri. Cum denumirea era la moda in Occident (adica in .com, pentru nevoile acestei discutii), Occident aflat pe alte cicluri si-n care deja blogurile erau in plina maturitate, au preluat-o, fara fasoane sau alte farafasticuri.

Si de asemenea fara definitie. De fapt, principala calitate dupa care am putea deosebi blogerii din faza 1 de protoblogeri n-a fost nici inteligenta, nici experienta, nici cultura, nici o anumita abilitate de a scrie, ci pur si simplu cea mai olteneasca, incapatinata si inflacarata ambitie. Confruntati cu niste oameni care se bazau pe cite treizeci de ani de experienta la fiecare trei ani pe care-i puteau numara ei, oameni care cistigau bani avind slujbe respectabile si ocupatii adulte, oameni care nu-i prea bagau in seama altfel decit ca pe niste copii, blogerii de faza 1 si-au construit micuta lor lume, cu nume conspirative si tot arsenalul subcultural al pubertatii.

Problemele mai largi si evident esentiale precum definitia blogului, teleologia activitatii asteia, rezolvarea relatiei cu banii, cu societatea, cu puterea etc au fost incercate de citeva ori cu rezultate absolut neglijabile, conforme cu puterile analitice ale participantilor, si apoi abandonate conventional si definitiv, cindva prin 2006, urmind sa fie privite pe viitor drept "mistere" inexplicabile si inatacabile. Au trebuit sa treaca inca niste ani pina cind sa apara Trilema si sa puna o oarecare ordine in aceste teme de altfel importante. (sa va dau referinte ?)

Faza 2 - de prin 2007 pina in 8 Iulie 2010 : Sistemul complet virtualizat de functionare al economiei si societatii romanesti, replica peste veac la doctrina formelor fara fond, s-a manifestat din plin si in zona media, unde avem false ziare care vind false tiraje unor virtuali cititori si fac reclama falsa unor false afaceri, in timp ce expun false opinii ale unor false valori. Sigur ca ziaristii ar putea, la prima vedere, sa para ziaristi, asa cum si managerii de presa ar putea sa para, la o prima vedere, manageri, si tirajele tiraje si ziarele ziare si televiziunile televiziuni si vedetele vedete scl. Doara au birouri, poarta haine, zimbesc sub reflectoare, scriu pe hirtie... la nivel de fundal pentru o telenovela sunt chiar autentici.

Prelungirea normala si de asteptat a acestui mare fals din media, si el o prelungire a marelui fals de peste tot era bineinteles o falsa extindere in "mediul online", incununata de false succese aduse de false campanii de publicitate care-ar fi atins cu falsa lor influenta utilizatori cu totul inchipuiti, false site-uri de stiri, fals trafic si asa mai departe.

Si evident a aparut si o falsa blogosfera, compusa din falsi blogeri platiti cu un salariu de mizerie pentru o fisa a postului in continua labartare, pe linga zimbitul frumos la clienti, minijupa si cafeaua pentru director, corectatul de spalturi, descarcatul de camioane cu hirtie, raspunsul la telefoane, compusul de stiri si asa mai departe s-a adaugat si tinutul de blog. In prima faza. Apoi participarea in "social media" si in general vorbind nu cred ca mai poate citi cineva fara sa adoarma fisa postului unui prapadit de-asta "care lucreaza in media", vai de el.

Aceasta falsa blogosfera compusa din falsi blogeri s-a cantonat, cum era si de asteptat, in false preocupari, precum de exemplu "campanii" dintre cele mai diverse (y compris false "flashmob"-uri, un alt concept preluat fara definitie), "seminarii" de-o ucigatoare inutilitate, la care aceiasi falsi recita aceleasi falsuri pina in halul in care nimeni nu mai poate rezista in sala jumatate de ora fara sa se simta la Cintarea Romaniei (solutia momentan acceptata este importul de falsi experti de prin strainataturi, care macar sa aduca o nota de prospetime foarte autenticei plictiseli locale cu falsurile proprii) si false masuratori ale unor masuri alese sa fie cit mai falsificabile.

Intreaga agitatie din faza 2 e atit de inutila in absurditatea ei socanta incit va ramine fara indoiala in istorie ca un exemplu de suprarealism implementat la scara industriala. In tot cazul, ea nu se poate mentine cu de la sine putere, ci exista doar ca o functie a banilor aruncati de citeva persoane bizare in aceasta directie, bani din care o mica parte trebuie cheltuita cumva vizibil pentru a se putea baga restul in buzunar. Intrucit criza financiara a redus semnificativ averile aflate la dispozitia incompetentilor, faza 2 a aterizat brusc si, aparent, neasteptat, pentru participanti. Nu-mi dau seama cum cineva poate participa la un fals cu clopotei girofar fara sa se astepte ca totusi, la un moment dat intreaga alcatuire va naufragia pe stincile realitatii, dar asa e omul.

Faza 3 - din 8 Iulie 2010 si in continuare : Exista chiar si in Romania oameni competenti. Exista chiar si in Romania oameni interesati de propria educatie, si de propria dezvoltare. Exista chiar si in Romania oameni capabili sa poarte o discutie, in sensul propriu al acestui termen.

Numarul lor este bineinteles in crestere, si pe internet e in plina explozie. Dezvoltarea lor, ca si grup, este un fenomen auto-stimulat : daca dintr-o suta de astel de indivizi doi tin blog, pe care se deverseaza in mare parte dejectiile ramasitelor din celelalte doua faze, oricare dintre cei 98 ramasi privind la oricare dintre cele doua bloguri ajunge usor la concluzia ca nu prea merita sa-ti pierzi timpul cu un blog. Odata ce exista deja 5 prostiile se impart insa mai subtire, si fenomenul incepe sa decoleze incet-incet.

Ajunsi zece deja identitatea de grup se trezeste, si in virtutea ei apar reguli si metode implicite, care nu trebuie date de catre nimeni, ca poate fiecare sa judece cu capul propriu, tot asa cum nimeni nu impune ori limiteaza temele de cercetare cercetatorilor si totusi iata ca stiinta progreseaza. Dupa care obiectul incepe sa functioneze ca un aspirator, trecerea de la zece la douazeci dintr-o suta dureaza mai mult decit trecerea de la douazeci la doua treimi. Dupa care fenomenul se stabilizeaza acolo, unii vin, altii pleaca, si are si Romania blogosfera in sensul propriu al termenului.

Sigur, toata aceasta discutie cu vedere spre viitor depinde de posibilitatea discriminarii, adica de teoria ca un cititor oarecare poate discerne intre un blog de faza 1, 2 sau 3. Intr-o societate mai civilizata, in care deci mijloacele de control social asupra adevarului si realitatii sunt mai rafinate aceasta presupunere ar merita poate discutata. In Romania nu cred ca e cazul : societatea e perfect incapabila sa secrete ideologie in cantitati insemnate sau macar notabile, si ca rezultat indivizii sunt perfect capabili sa recunoasca (cu ochii, chiar daca nu sunt invatati sa recunoasca si cu gura) cum stau lucrurile.

Pe fondul completei prabusiri a presei (care prabusire ea insasi este o functie a exact aceleiasi abilitati, si ca atare o dovada a ei) si a pierderii de relevanta a actului educativ (care cred eu ca nu-si va reveni in forma lui institutionala niciodata), blogurile urmeaza sa umple imensul vid ce se prefigureaza in piata publica, exact asa cum indivizii talentati, competenti si capabili urmeaza sa umple imensul vid din blogosfera cu blogurile lor.

Doara avem, nu-i asa, douazeci de mii de specialisti.