De-acum avem blogosfera.

Thursday, 08 July, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Nu, pana acum n-am avut. Da, de-acum incolo avem. Pentru ca asa zic eu.

Dintre cei care au impresia ca sunt blogeri, ca tin un blog, ca fac parte din blogosfera, precum si dintre cei ce declara de-astea, unii fac si altii nu fac parte din blogosfera. Nu, nu pentru ca asa zic eu. Ci pentru ca asa este.

Pentru a face parte din blogosfera primul si cel mai important criteriu (si de asemenea, singurul) este sa scrii adevarul. Numai adevarul, si tot adevarul. In cazurile (se intampla!) in care tot adevarul nu poate fi scris pentru ca nu se cunoaste e acceptabil sa scrii tot adevarul pe care-l cunosti, cu mentiunea ca-ti revine apoi responsabilitatea de-a adauga pe masura ce afli. In cazurile in care tot adevarul nu poate fi scris pentru ca-i prea mult, e acceptabil sa oferi un sumar. Exceptiile se refera la imposibilitati obiective, rationamente precum "nu pot scrie X ca se supara Y" nu intra. Scrie X, lasa-l pe Y sa se supere, e foarte bine asa.

O alta exceptie - intru totul discutabila, si care, functie de cursul discutiei, m-ar putea descalifica foarte bine si pe mine de la apartenenta la blogosfera - este omisiunea pentru dezbatere. Ea propune ca-i acceptabil sa nu spui tot adevarul, ci doar o parte din el, eventual mestesugit aleasa, pentru a crea o tensiune care sa-i ingaduie cititorului sa parcurga, mental, un drum.

Fundamental aceasta abordare nu este diferita de cea a hotiei numita publicitate, care de asemenea spune doar o parte din adevar, pentru a-l ajuta pe cititor sa parcurga drumul pana la magazin. Pentru a evita caderea in minciuna, exceptia "omisiunii pentru dezbatere" cere ca adevarul lipsa sa fie intotdeauna recunoscut, net si fara rezerve, de indata ce un cititor il mentioneaza, si temele sa se limiteze la chestiuni teoretice, si niciodata practice. Cu aceste doua masuri de siguranta omisiunea pentru dezbatere n-ar trebui sa produca victime. E un risc pe care si-l asuma fiecare cum pofteste. Riscurile fac, pana la urma, viata interesanta. Si scurta.

Dincolo de aceste exceptii nu e nici intr-un caz acceptabil sa ascunzi parti din adevarul pe care il cunosti. A omite cu buna stiinta parti din adevar te descalifica de la a face parte din blogosfera. Chiar daca nu stie nimeni micul tau secret, tu in fapt nu mai esti parte a blogosferei. Mai devreme sau mai tarziu se va si afla, si in general e mult mai devreme decat ti-ai dori. Ce sa mai vorbim de-a scrie chestii neadevarate.

Tinand acest principiu limpede in minte nu-i deloc dificil de-a face parte din blogosfera. Nu ti se cere mare lucru, asa cum a te urca intr-un copac nu pare, la prima vedere, mare lucru. Totusi, un paralitic nu se poate urca-n copac. Exact la fel, diversi defecti nu pot spune adevarul. E trist, dar asta este. Ei nu vor putea face parte - niciodata - din blogosfera.

Odata ce ne-am lamurit asupra apartenentei, sa discutam ierarhia. In primul rand, blogosfera se clasifica dupa cantitate. Ca bloger, cel mai inteligent e sa-ti alegi de-acolo o categorie care te reprezinta, si sa te tii de ea. Nu conteaza ca esti A-lister sau C-lister asa cum nu conteaza daca participi la maraton sau la 100 de metri garduri. Toate sunt probe olimpice, e o naivitate grobiana sa-ti inchipui ca trombonul e mai instrument muzical decat vioara, pentru ca suna mai tare.

In al doilea rand blogosfera se clasifica dupa calitate. Jaloanele au fost trasate acum un an de zile si nu s-au mutat de-atunci nici cu o iota. Nici n-au sa se mute, niciodata.

Inteleg ca a pune cantitatea pe primul loc si calitatea pe-al doilea tinde sa irite sensibilitati. Aceste sensibilitati sunt semnul naivitatii. Scapati-va de ea, e contra-productiva. A crede ca vei putea face ceva cu adevarat bun fara a fi facut o mare cantitate de rebuturi intai e motivul principal pentru care cei mai multi studenti la teatru nu ajung actori, si cei mai multi studenti la litere nu ajung scriitori, si cei mai multi orice nu ajung nimic. Lenea vorbeste in voi cand o dati cu iritatii pe tema asta, lasati-o frumusel deoparte.

Aceste doua norme - cantitatea, in primul rand, si calitatea, in al doilea rand - va masoara integral activitatea in blogosfera. Restul criteriilor care sunt sau ar putea fi aduse in discutie sunt false probleme. In particular notiuni precum "nisa", "unici", "relevanta", "autoritate" scl sunt pure tampenii, a caror singura, dubioasa utilitate este sa-i impiedice pe noii veniti de la performanta in blogosfera. Ignorati-le intru totul.

In fine, merita mentionata chestiunea strategica a relatiei cu presa. Presa este un grup lipsit de credibilitate compus din indivizi lipsiti de abilitate. Asocierea cu ei este daunatoare atat blogosferei cat si blogerilor individuali. Este falsa ideea ca "expunerea" sau "notorietatea" pe care asa o asociere ar putea-o crea e o valoare in si prin sine. Nu este.

Singura valoare care conteaza pentru bloger este credibilitatea sa, care se castiga si se mentine prin urmarirea adevarului. Asocierea cu presa este intotdeauna de natura sa eludeze adevarul - pentru ca asta este chiar motorul de functionare al presei, ea castiga bani din diferenta pe care-o creeaza intre realitate si imagine - si ca atare orice expunere castigata cu pretul asocierii cu presa este mai degraba un cal troian decat o afacere reusita.

Odata intelese aceste riscuri majore, nu e, bineinteles, interzis pentru bloger sa foloseasca, dupa cum stie si poate, presa, asa cum nu este interzis nimanui sa foloseasca, dupa cum stie si poate, focul. Atentie la degete.

Ultimul cuvant il are aici, ca peste tot si oriunde altundeva, timpul. Scrieti in asa fel incat timpul sa fie aliatul, nu inamicul vostru. Cinci-zece mazgaleli publicate in fiecare zi, doua trei randuri insailate in graba, fara valoare si fara continut se vor aduna, incet-incet, in zeci de mii de "articole" dupa cinci ani de zile de eforturi sustinute. Ce valoare au ele ? La cateva zile de la publicare lumea le-a uitat, uitarea le-a ingropat cum acopera apa lacului orice piatra. Nu mai conteaza.

Ce-a ramas dupa cinci ani de munca ? Zeci de mii de bucati de balast, care ingreuiaza serverul degeaba, si cateva postari mai recente, care sunt inca citite. Comparatia cu un bloger adevarat, din ale carui o mie si ceva de articole ceva peste o mie prezinta azi cel putin acelasi interes ca si atunci cand au fost scrise ar iesi prost. Cele 10-15 articole sunt cam 1%. Cam nimic.

Acestea fiind spuse, imi face placere sa va urez bun venit intr-o noua lume. Cresteti, inmultiti-va si stapaniti blogosfera!

Category: Meta psihoza
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

16 Responses

  1. ăsta o fi vreun fel de rămas bun?

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 8 July 2010

    Haha, nu crez sa scape lumea de mine prea curand.

  3. În acea poză ai ucis un calculator? Sau ai încercat să-l repari şi acum ai piese pentru două?

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Thursday, 8 July 2010

    Montam reteaua locala in noua resedinta. Ala ambuteiat in fata va fi desktop, alalat din spate gateway.

  5. "Numai adevarul, si tot adevarul." Interesanta reglementare! Este oare posibil si, mai ales, este bine? Sa nu uitam ca noi oamenii suntem o rasa careia-i place sa fie mintita, sa fie mintita mult si, daca se poate, mintita frumos. Cu literatura cum ramane? Cu aparentele cum ramane? Pot fi ele supuse acestei reguli? Intra ele la "omisiunea pentru dezbatere"? Ce este adevarul? Te referi poate la relatarea faptelor. Eu sunt de parere ca nu cei care mint sunt principalii vinovati, ci acei care nu recunosc minciuna.
    "Riscurile fac, pana la urma, viata interesanta. Si scurta." Nu cumva minciuna o face condimentata si mai usor digerabila?
    Iata de ce, trebuie sa constat, ca acest criteriu, fie ca ne place, fie ca nu, are drept rezultat o promovare si nu o selectie.
    Poate vei fi mirat sa afli ca pseudonimul meu este Mircea Popescu. Ramane sa mai stabilim daca pseudonimul este minciuna sau nu si cine al carui tiz este :D

  6. Iulia Mihai`s avatar
    6
    Iulia Mihai 
    Thursday, 8 July 2010

    Culmea. In urma cu 5 minute ma confruntam cu una din problemele prezentate de tine: nu scrie x ca se supara y :))

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Thursday, 8 July 2010

    Pai depinde. Din punct de vedere teoretic, sigur ca este posibil, ca-i mai simplu. Din punct de vedere practic poate sa fie sau sa nu fie. Eu cred insa ca gradul de posibilitate practica e cea mai buna masura a civilizatiei. Intre salbateci, nu e posibil. Intre oameni civilizati nu-i doar posibil, ci chiar probabil. Simpla incercare are un efect civilizator, indiferent de reactii.

    Chestia cu aparentele merita aprofundata, poate chiar printr-un exemplu sa ne fie mai usor. Literatura n-are cum fi minciuna in sensul ala pedestru, "O zis ca in Irlanda era intr-un sat un barbat, da-n Irlanda n-o fost niciodata intr-un sat un barbat". Totusi, "literatura" care este minciuna in sensul propriu, ca de exemplu falsele constructii de dragul variilor tezisme, kitchurile de tot felul scl este minciuna, si cade sub incidenta interdictiei. Blogerii sunt, cu alte cuvinte, obligati la literatura buna.

    Ce este adevarul e o problema majora, problema pe care tocmai blogosfera e chemata s-o rezolve, exact asa cum piata stabileste preturile. Dar nu prin efort direct, de tipul "azi la servici am proiect sa definesc adevarul", ci indirect, ca rezultat al corectei functionari. De-asta e asa de valoroasa inventia asta, a internetului.

    Minciuna nu face viata nici mai interesanta, nici mai condimentata, nici mai digerabila. O face mai trista, mai banala, si-o indeparteaza de noi. "Nu plange bulisor, ca n-ai cap patrat", gen,

    Sa-mi explici cum vezi diferenta intre promovare si selectie, ca-mi pare ca-i pur si simplu o problema de unde pui linia 0.

    Faina chestia cu pseudonimul, sa-ti traiasca. Mai sunt destui Mircea Popescu pe lume, si nici daca ma chema Ion Ionescu nu cred ca aveam mari probleme identitare pornind de-aici. Numele e doar un semn, nu-i o identitate in sine.

    @Iulia Mihai E vesnica problema aia. Si impiedica multi tipi care s-ar vrea blogeri sa scrie bine.

  8. maria postu`s avatar
    8
    maria postu 
    Thursday, 8 July 2010

    Eu am parasit blogosfera, presupunand, poate gresit, ca am facut vreodata parte din ea...Cu parere de rau, desi in afara de participarea la concursurile tale (si premierea, hai sa dam cezarului ce e al cezarului), nu mi-a adus mare lucru...Sa vedem, o sa-mi cumpere mai multi oameni cartea din librarii, ca am avut blog un an si jumatate?(apropos, am scris o carte de eseuri "Arca lui Breban", la editura Contemporanul.Ideea europeana)Nuuuuu!o sa se bata editurile sa-mi publice viitoarea carte de proza scurta din care am facut imprudenta sa public jumatate pe blog?Nuuuuu!O sa-mi simta cineva lipsa?Nici atat!Am fost si eu o bucata de ...blog din blogosfera care nici celebra nici in fruntea zelistului sau a altor clasificari n-am urcat mai sus de 1250,(in general ma invarteam intre 1750-2750)...dar dezgustata ca ieri cand mi-am inchis blogul, cand am presupus...pe baza de probe, ca s-a infruptat cineva (nu spui cine, persoana importanta), din ideile, titlurile si poate si din alte chestii personale de pe blog, nu am fost niciodata...Asa ca...Nu dup spun a mine potopul...ca poate , vorba d-lui Swarteneger, poate ma intorc!Chiar daca nu-mi simte nimeni lipsa, merita sa te intorci sa verifici macar daca nu ai uitat usa sau gazele deschise!Bafta celor ramasi si tie, Mircea!

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Thursday, 8 July 2010

    E, nu intra in depresie Maria draga, ar fi pacat.

  10. Oarecum adevarat si fals in acelasi moment.

    Pentru a fi blogger e de ajuns sa ai minim un om care sa te citeasca cu placere sa interactioneze din cand in cand cu un articol printr-un comentariu. Pentru ca la baza pana la urma e vorba de "social", nu? Ca uni's bloggeri mari sau mici asta are relevanta doar pentru topuri si nicidecum pentru cititor sau scriitor.

    Cat despre adevar. Adevarul este acel lucru in care tu crezi indeajuns pentru a-l sustine, nu? Ca orice lucru si adevarul este relativ.

    Daca ar fi sa scriu acum un blog auto cu tot ceea ce stiu, probabil ar fi cel mai vizitat....dar si eu as fi dat afara de la munca :)) .

    Deci limita adevarului se opreste acolo unde vrea autorul...apoi apar omisiuni...

  11. Mircea Popescu`s avatar
    11
    Mircea Popescu 
    Thursday, 8 July 2010

    La prima : nu. Nu este vorba "de social". Este vorba de text. Pentru alea cu socialul exista hi5, facebook, twitter, Adult Friend Finder, forumuri, se gasesc destule.

    Adevarul nu este relativ.

    Apuca-te si scrie-l, si dupa ce vei fi dat afara de la munca vei descoperi ca acea dare afara a fost cel mai bun lucru care ti s-a intamplat in toata cariera, si oricum ai fi plecat singur. Detalii iti da Stefan Murgeanu, de exemplu.

    Aia cu limite, omisiuni, relativitati, aia e o mlastina in care multi, din pacate, inca stagneaza.

  12. Care-i faza cu Stefan? Link?

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Saturday, 10 July 2010

    concediaza-ti seful punct ro.

  1. De-acum avem blogosfera- pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu-...

    Un moment important : actul de nastere al blogosferei in .ro...

  2. [...] politic. Disciplina, pentru altii si pentru sine, conteaza in politica, asa cum conteaza si-n alte domenii. Inteligenta, mai ales in cantitate excedentara, mai mult incurca. Ajunge inteligentu’ sa se [...]

  3. [...] 2 - de prin 2007 pina in 8 Iulie 2010 : Sistemul complet virtualizat de functionare al economiei si societatii romanesti, replica peste [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.