Efectele practice

Candva prin ianuarie 2009, cand Trilema ajungea inexplicabil si infricosator #36 in zelist (mai tineti minte ?) se formau si liniile de aparare mentala (mai tineti minte ?), linii de care oamenii s-au tinut cu sfintenie o buna bucata de vreme.

Acuzatiile concrete, ca adica nu-mi plac animalele, sau ca "fac spam" (inteles in termenii cei mai televizuali, nu ne place de asta ? zicem ca face spam, cum l-am vazut pe Badea ca zice despre unu' ca fura, cu acelasi ton si afectari, de diferiti ce suntem), ca mi-am permis sa scot un blog din spatiul strict virtual, ducandu-l (primul) direct in strada, ca indraznesc sa am o firma, ca imi permit sa-mi expun opiniile de-a dreptul pe internet si asa mai departe conteaza mai putin. Nu doar pentru ca n-au multa treaba cu realitatea, ci mai ales pentru ca nici macar in mintea autorilor lor nu au alta importanta decat aceea ca ilustreaza si converg spre ideea simpla ca adica eu sunt un om rau. Un fel de trimis al Satanei. Inamicul. Odata ce imbraca ideea asta, nu mai prea conteaza restul, ca asta-i scopul, asta-i nevoia.

As putea sa ma apuc de discutia resorturilor mentale care isi vadesc buna functionare aici, dar exista o bogata literatura deja, si nu simt ca am mare lucru a-i adauga. Pana la urma asta-i cursul normal al lucrurilor, daca un lup da peste o haita de caini, ce pot ei face decat sa-si zburleasca parul spinarii ? Doara lup oricum nu se pot face, nici sa steie in cap.

Dar astea se intamplau cu mult timp in urma, pentru ca pe internet orice se masoara in mai multe luni e practic vorbind o eternitate. Deci, sase luni, opt, zece, douasprezece s-a tinut lumea de teoria asta cu eu=satana ca de Sfantul Pai, sa nu cumva sa cada-n Iad daca-i da drumul.

Sigur, nu toata lumea. Nici poveste. In primul rand ca majoritatea "lumii" nu are internet. Si apoi, pentru ca si din aia care au, majoritatea nu citeste bloguri. Si in fine, pentru ca si din aia care citesc, o buna halca (cum am avut ocazia sa aflam recent) nu scriu bloguri, si chiar pentru aia care scriu, blogurile "celebre" au o relevanta declarata sub 10% (din care, intamplator, s-ar parea ca mai o jumate revine Trilemei si restul si-l impart 10, 20, 50 sau 100 de blogeri a list de top, functie de cum faceti topul). Dar cand zic "toata lumea" nu ma refer la toata lumea. Ma refer la toata lumea celor care cred sincer ca ei si blogul lor sunt lumea. Lamurit zic, da ?

Ei bine, iata ca privind inapoi dinspre mijlocul lui 2010 putem observa alte sase luni, opt, zece, poate chiar douasprezece, animate de-o tendinta diferita.

Ce face astazi un proiect (nu, n-am sa dau nume, n-are rost, ca nu-i despre ei, e despre mine) proaspat lansat ? A, imparte stickere. Daca are bani de ele. Carevasazica un lucru rau, da' bun. Bine.

Ati remarcat cumva marea migratie spre alb ? Ca-n paralel cu vesnica discutie despre cat de rau si ingrozitor si naspa si intolerabil de prost arata root-ul, mai-mai sa crape serverul din cauza lui, "toata lumea" s-a apucat incet-incet si-a trecut pe culori, layout si design cat mai apropiate de Trilema. Tineti minte ca acum un an de zile bataia era pe cine scoate culori mai "personale" si amestecuri mai traznite ? Iata ca s-a spart trendul. Toata lumea vrea acum alb, blended header, mutra-n frontispiciu (ei, da, tin minte ce oribila indrazneala si manifesta dovada de narcisism era in ianuarie 2009... iata ca astazi s-au mai schimbat parerile, numarati cata lume a trecut de partea trintunericului, sa nu numar eu).

Bineinteles ca astea-s evolutii normale, si daca nu-s normale, atunci sunt perfect intamplatoare, si daca nu-s perfect intamplatoare, atunci e o pura coincidenta. Sigur ca da. Si-ati observat cum incet-incet au inceput sa dispara widgeturile si restul de tranganele ? Si-asta, sigur ca da, normala, intamplatoare, coincidenta, nu ma opun. Daca, doamne-ajuta, mai dispare si blogroll-ul tot asa, normal, intamplator si coincident, zic ca nici nu ma supar prea tare. Bine ?

Da' ati remarcat, ca povestile astea despre stil inteles in sensul de vizual sunt fix pix, o fi stilul "omul insusi", dar nu-i vorba de stilul ala, cel putin nu la bloguri. Da' ati remarcat, intreb, cat de mult a influentat stilul meu de-a scrie scriitura "lumii" ? Ca eu sincer va spui c-o citesc tot mai cu placere de sase luni, hai un an incoace (ca-n Kafka, ajungi la un moment in curgerea "normala" a intamplarilor si coincidentelor cand ti-e limpede ca NU-I NORMAL, dar privind inapoi nu ti-e simplu a alege exact momentul cand povestirea a virat dinspre normal).

Ati remarcat cum lumea se apuca sa brodeze povesti laterale pornite dintr-o directie oarecum neasteptata a unui ce concret ? Ati observat ca se straduieste mai nou sa uneasca din lipiciul vorbelor doua bucati dure si aparent disparate ? Ati observat numai atat, faptul simplu ca totusi se pune mult mai mult accent pe scriitura in iunie 2010 fata de 2009 ? A sigur, evolutie normala, situatie intamplatoare, coincidenta, nu contest. Da' ati observat ? Ati observat ca regula cu "nu citeste nimeni" texte peste 300, sau 100 sau 12 cuvinte, care era opinia generala acum un an de zile nu mai are nici un fel de cautare ?

Sincer va spui ca ma uit in jur si-mi rad in barba. Pentru ca asta-i marele secret al paternitatii : nu-i necesar acordul si nu-i necesara recunoasterea copiilor ca sa fii tatal lor.

E suficient acordul Mamei Negura, cea din mintile lor, cea care gestioneaza normalul, intamplatorul si coincidenta. Sa fim fericiti zic, pentru ca-i destul de clar ca suntem prea destepti pentru a putea fi iubiti.