Februarie 27, 2009 | Autor: Mircea Popescu

Andrei Plesu ne ofera, in ultima Dilema (263) un articol bine intentionat si prost scris. Ignora, pe de o parte, istoria, cu o prospetime a naivitatii demna de un om de televiziune.

Sa luam cateva exemple. Calul de bataie al nazismului a fost, de la bun inceput, amenintarea bolsevica. Mapamondul trebuia protejat de spectrul sinistru al ideologiei comuniste, impotriva careia orice derapaj trecea drept scuzabil. O ideologie criminala se justifica, astfel, prin combaterea unei alte ideologii, calificate drept si mai criminala inca.

Andrei Plesu, Cercul vicios al ideologiilor.

Patruzeci si sase de milioane de Britanici domina si guverneaza aproximativ 41 milioane de kilometri patrati din suprafata Pamantului. Treizeci si sapte de milioane de Francezi domina si guverneaza o arie totala de aproximativ 10 milioane de kilometri patrati. Patruzeci si cinci de milioane de Italieni poseda, luand in consideratie doar acele teritorii cat de cat utilizabile, o suprafata de aproape jumatate de milion de kilometri patrati. Optzeci si cinci de milioane de Germani poseda, ca spatiul vietii lor, de-abia 600,000 de kilometri patrati. Carevasazica, 85 milioane de Germani poseda doar 600,000 de kilometri patrati, pe care trebuie sa traiasca si 46 milioane de Britanici poseda 16 milioane de kilometri patrati.

Adolf Hitler,  Uzinele Rheinmetall-Borsig, Dec 10 1940.

A reduce rationamentele si justificarile politice ale nazismului, “de la bun inceput” la o lupta cu bolsevismul, si inca, a discuta despre o lupta a nazismului cu bolsevismul in afara chestiunii de rasa, un bolsevism pur, teoretic, rupt de evrei si antisemitism, nu-mi pare o fapta ce s-ar ingadui comisa de un tanar bacalaureat, lasa la o parte de un scriitor la ziar.

Asta eroare, absolut in forma cat si-n spiritul erorilor despre care cu aplomb ni se vorbeste in principiu este usor de surprins nuda si aratat cu degetul. Ca si ea mai exista altele, pe de alta parte, inghesuite siderant in aceleasi 3 treimi de coloana de ziar, ca de exemplu :

Pentru ca o idee sa intemeieze o ideologie, ea trebuie sa fie schematica (si deci accesibila celor multi, fara efort), si usor convertibila in strategie de strada. Numai ideologiile sunt rezumabile intr-un “curs scurt”.

Andrei Plesu, ibidem.

Ca-i falsa confundarea ideii simple cu ideea schematica, lasam la o parte (ce-i “oamenii se nasc liberi”, simpla sau schematica ?). Ca-i o prostie sa pretinzi ca schemele sunt cumva prin natura lor accesibile “celor multi”, si fara efort, chit ca cei multi nu par sa priceapa o groaza de scheme care mai de care mai schematice, lasam la o parte. Ca “cei multi” par ades foarte capabili sa inteleaga, fara efort, idei ce altfel nu se pot expune nici pe scurt, nici pe larg, nici schematic nici muzical, nici altminteri, desi lumea tot incearca, dinaintea onorabilului, lasam si asta.

Dar mi se pare o palma incasata de mine personal, sa afirmi ca “Numai ideologiile se preteaza unui curs scurt.” Eu cred, si insist sa cred, ca orice poate fi explicat pe scurt, de catre cineva care l-a inteles. Cineva care n-a inteles nu va putea explica, nici pe scurt, nici pe lung, si atunci va scrie ceva cat de lung, ca acolo e mai greu de observat neintelegerea-i. Masura intelegerii, dupa mintea mea, este capacitatea de a reda la orice scara ceruta. Cand o persoana poate sa-ti explice un subiect in cate cuvinte vrei tu, acea persoana cunoaste subiectul. Asta-i criteriul, dupa mine, si-mi pare ca-i singurul ce poate fi.

Si mi se pare peste masura sa primesc palme asa, in public si fara vina, de la persoane ce nu par sa fi priceput chiar exemplele pe care-si intemeiaza argumentatia.

Rubrica : Trilema Presei  | 14 comentarii