Martie 08, 2012 | Autor: Mircea Popescu

Filmul astai m-a fascinat pur si simplu prin rolul lui Edmund Gwenn.

Deci tipul joaca un agent de la oficiul pentru adoptii, un cetatean in virsta care are un birou, un dictafon si-o femeie de servici (pe socoteala statului, presupunem), resurse cu care sa se plimbe prin Los Angeles ca sa “investigheze” cetatenii ce doresc sa adopte, vreme de sezut ore (literalmente, pina seara) la aia la birou acolo (de unde nu-l da nimeni afara, desi e totusi un birou, unde poate ca se lucreaza totusi ceva anume), rabdare sa ia la intrebari necunoscuti pe diverse teme absurde care azi te-ar scoate in suturi de oriunde in cazul fericit in care interpelatii nu te-ar da pe mina politiei de proximitate… e ceva incredibil. In-cre-di-bil!ii

E de asemenea remarcabil cit de aproape de Hitchcock se plaseaza Ida Lupino in ce priveste priceperea si maniera regizorala. Nu-mi pare posibil sa cred ca astia doi nu s-au iubit in cel mai carnal sens cu putinta. Nu se cunoaste asa ceva, sa se fi iubit ei, da’ nu are cum! N-are cum.

Scenele de “amor” se petrec in scara blocului (literalmente). Doi adulti se pupa (de la a 3-a intilnire ?). Sotul nu-i capabil sa se strecoare (infiga ?) intre labiile sotiei adormite, probabil ca “nu se face”. Pe scurt o plictiseala trista demna cel mult sa reprezinte plictiseala trista care erau relatiile intre barbati si femei in epoca. Fita se intoarce de cite douazeci de ori per cadru, asta-i spiel-ul ei : pleaca, se intoarce, pleaca, se intoarce… e la fel de enervant ca si data trecuta, da’ macar in autobuz se fumeaza.

In aceeasi ordine de idei, tema SOCANTA a filmului este faptu’ ca un barbat adult tine doua femei. Vai fantastic, extraordinar, sunt palit de uimire tatatat ce sa va mai povestesc. Nu-i ca si cum o treime spre jumatate din barbatii lumii au tinut cite doua femei de pe cind era strabunica lu’ Mahomed amanta la unu’ precum tin si astazi exact la fel.

Daca nu sunteti cinefili de-aia sistematici si critici de arta va va plictisi ceva macabru. Si pe mine m-a plictisit, da’ eu eram in misiune.

———
  1. The Bigamist, 1953, de Ida Lupino cu Ida Lupino, Edmund Gwenn si Joan Fontaine (caprita din Rebecca). []
  2. Si-n mare masura putem spune ca-i un precursor al diversilor detectivi de televiziune pe filiera “natingilor”, Colombo-Maple. []
Rubrica : Trilematograf  | Un comentariu