Editurile si piata cartii la noi

Pornind de la o discutie faina de pe un agregator oarecare de chestii romanesti imi vine a face citeva precizari.

Am mai discutat aici despre cum se impart in lumea civilizata veniturile realizate din vinzarea de carte :

Situatia nu-i o problema locala, ea se aplica la fel peste tot unde niste producatori atomizati au nevoie sa ajunga la o piata formata din cumparatori individuali. Pentru fiecare dolar platit de cumparatorii de carti in SUA, autorii castiga cam 1-2 centi. Restul intra in profitul Borders, Barnes&Noble, etc.

Ei bine, asta-i doar jumatate din adevar. Cealalta jumatate este ca majoritatea nu cumpara carti pentru ca sunt bune, sau pentru ca merita cumparate. Majoritatea cumpara carti pentru ca "arata frumos" in biblioteca, sau pentru ca "da bine", sau pentru ca asta fac toti colegii din birou si nu vor sa ramina in afara "conversatiei", sau pentru un milion de motive. Majoritatea cumpara carti pentru a inveli pestii in paginile lor. Majoritatea oamenilor cumpara carti de prosti ce sunt.

Data fiind aceasta situatie, sa luam o populatie imaginara formata din 100 de indivizi cu capul pe umeri si 10,000 de vite ambulante cu pretentii la umanitate nesustenabile prin nimic. Daca un autor scrie o carte buna, el va fi cumparat de citiva dintre cei 100, poate 20, poate 30, poate 40. Daca scrie o carte excelenta va fi cumparat de 50 si mai bine, iar daca scrie o carte exceptionala va fi cumparat de toti. Cate carti vinde un autor bun ? Intre citeva si 100.

Daca un autor scrie o carte pe care se apuca s-o marketeze majoritatii, el poate vinde oricand 100 de exemplare. Le poate vinde noaptea, le poate vinde intr-o ora, le poate vinde cu ochii inchisi, le poate vinde cum vrea el. Aceasta abilitate, de-a vinde massei se coaguleaza incet incet in niste intreprinderi orientate spre profit. Ele se numesc edituri si distribuitori de carti.

Odata situatia astfel stabilizata, intre autor si vinzator are loc urmatoarea negociere : cit % din veniturile generate de cartea mea vrei sa pastrezi ? versus citor oameni din majoritate ai s-o vinzi ?

Asta-i chestiunea. Daca eu am scris o carte care vinde la 55 din aia 100, si editura imi promite ca o va vinde la 6000 din cei 10,000 de dobitoci eu ma gindesc ca intr-adevar, imi mareste vinzarile de 100 de ori, si deci poate linistita sa-si pastreze 90% din venit. Daca pe de cealalta parte o vinde la 50 dintre cei 10,000 de dobitoci, eu ma gindesc ca pentru performanta anemica de a-mi dubla vinzarile ar face bine sa se multumeasca cu un 5% din venitul total, si chiar si aia-i mult : cistiga mai mult de pe urma asocierii cu mine decit cistig eu din capacitatile ei de marketing.

Ca atare, sigur ca pentru proaste precum J. K. Rowling o asociere cu o editura in conditiile in care editura castiga 99% din veniturile aduse de carte e o idee buna. Cu vinzari de miliarde 1% ala inseamna totusi milioane bune, pe care sa fim seriosi, o petarda ca Rowling nu le-ar fi putut produce de una singura niciodata.

Pe de cealalta parte, in Romania situatia se prezinta diferit. Editurile cu figuri si pretentii reusesc rareori "performanta" de-a vinde un cinci mii de volume dintr-un titlu. La o populatie de - sa zicem rotund - 20 de milioane asta vine 0.02%. Din cei 10,000 de dobitoci de la care am pornit Humanitas, Curtea Veche, Paralela 45 sau care mai sunt reusesc sa vinda la 2! Doi, mai frate. Si asta in zilele bune, asta cind au noroc, asta-i performanta. Practic aia doi se impiedica si din gresala cad cu cartea de credit in cititor, cam asta-i modelul. Ka-ching. Vatmanul mediu lucreaza in "industria cartii" din Romania cu aceleasi efecte si-n aceeasi masura ca si orice director sau angajat de editura. Ar trebui sa-si imparta salariile cu el.

Ca raspuns, si cu o neobrazare absolut sfruntata, magarii astia care nu ca nu-si fac treaba, dar n-au nici o treaba cu treaba lor se refugiaza in "calitatea" cartilor pe care le ofera ei. Sa fie clar : calitatea cartilor este intru totul opera, meritul si responsabilitatea autorilor.

Editurile nu au nici un fel de treaba in "calitatea" cartilor. Editurile au treaba in a le vinde. Si faptul ca in Romania se vind carti cam de zece euro pe cap de locuitor, intr-un an, adica vreo 3 centi pe zi este exact opera, meritul si responsabilitatea editurilor. 3 centi pe zi inseamna aproximativ valoarea firmiturilor de paine ramase dupa masa de prinz. Valoarea editurilor romanesti este exact aceeasi.

Valoarea agregata a tuturor editurilor romanesti este exact egala cu valoarea firmiturilor de piine ramase dupa masa de prinz.

Cam asta-i toata chestiunea. In termeni comparativi, smenarii care se ofera sa va schimbe valuta la "un pret bun" aduc servicii de o calitate mai buna decit aduc editurile. Tipii care intermediaza piata imobiliara sunt, in comparatie cu editurile romanesti, competenti, eficienti si isi merita onorariile.

De ce continua autorii sa semneze cu editurile romanesti ? Din exact acelasi motiv pentru care 100 din cei 10,000 vor cumpara orice, oricind, oricum.

---------
PS. V-ar mai putea interesa si partea despre piata cartii din discutia mai veche cu Calin Hera, respectiv discutia macro-problemelor care picteaza fundalul si poate chiar si-o parere personala despre ce mai urmeaza.