Dusmania politica romaneasca

Saturday, 24 July, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Una dintre cele mai triste, ba nu, nu una ci de-a dreptul cea mai trista sminteala a neamului astuia chinuit este dusmania politica romaneasca. Acolo unde alte popoare, mai sarace au mai bogate, mai curajoase ori mai fricoase, mai cultivate sau mai talambe gasesc cu cale sa-si manifeste, uniform si fara exceptie, bunele oficii, bunavointa si increderea, romanii singuri se gasesc sa-si expuna vrasmasia si suspiciunea.

Toata lumea isi crediteaza conducatorii proprii, si suspecteaza conducatorii altora. Romanii nu, romanii dimpotriva, romanii asteapta sa vina alesii Europei sa-i mantuie de alesii lor proprii. Toti oamenii lucreaza impreuna cu colegii lor de partid, si impotriva celor din alte partide. Romanii nu, romanii dimpotriva, romanii se lupta, se sapa, se bat cu dintii si cu ghearele, si la nevoie chiar cu ajutorul dusmanilor lor din alte partide, impotriva tocmai a colegilor lor de partid, si cu atat mai mare ardoare cu cat colegialitatea respectiva ar trebui sa fie mai marcata.

De fapt, nu exista furie comparabila cu cea ce-i desparte pe doi tipi aflati pe acelasi palier in acelasi partid, doi tipi care candideaza pe aceeasi functie, care se afla cam la acelasi nivel si poseda cam aceleasi abilitati si sfere de influenta nicaieri in lume - cu exceptia posibila a inamicitiei care desparte in mod traditional sotiile de amante in societatile care impun completa dependenta economica a femeii de barbat.

Cum se explica aceasta netoata stare de fapt ? Daca vroiai de fapt sa lucrezi alaturi de aia si impotriva astora, de ce nu te-ai dus de la inceput intre aia, de ce te-ai angajat in lupta politica alturi de astia ? Si adeseori romanul chiar face pasul, paraseste vechiul partid si intra in cel nou. Stupoare! Dupa cateva zile, dupa cateva clipe romanul care pana mai ieri se simtea trup si suflet alaturi, aliatul natural al acestor oameni in lupta cu scorpiile hade din propriu-i partid se simte azi dimpotriva, tot la fel : aliatul natural, trup si suflet alaturi de scorpiile de ieri impotriva fostilor aliati, deveniti brusc scorpii, prin lucrarea vicioasa a... aliantei.

Cum e posibil asa ceva ?!

Ei, uite ca este. Daca ati urmarit pana aici descrierea smintelii n-ar fi lucru de mirare sa-i intelegeti deja si cauza. Daca partidele ar fi, asa cum ar trebui sa fie, construite pe baza unor alegeri impartasite, pe baza unor principii comune, la care toti membrii sa subscrie, atunci intr-adevar, lucrurile ar evolua asa cum va asteptati dumneavoastra. Un esicher politic impartit dupa criteriul daca se pune smantana in dulceata sau ba ar da bineinteles doua partide, Partidul Smantanii Democrate si respectiv Partidul Dulcetii Libere.

Toti cei ce cu placere mananca smantana in dulceata ar fi atunci membri sau simpatizanti PSD, dupa cat timp au la dispozitie, cata pasiune pentru chestiunile smantanice si cat interes pentru trebile politice, in timp ce tot la fel cei ce mananca dulceata fara smantana s-ar gasi reprezentati in PDL. Pentru un PDL-ist, notiunea de-a manca smantana cu dulceata ar fi ea de una singura atat de respingatoare incat oricate alte afinitati ar putea gasi cu un PSD-ist, totusi n-ar putea trece peste aceasta mare, fundamentala deosebire, si de asemenea oricate dificultati si disensiuni ar avea cu un alt PDL-ist, totusi s-ar putea consola, in forul lui interior, ca "ei, o fi el asa si pe dincolo, dar macar nu mananca smantana in dulceata".

Dar daca partidele s-ar alcatui absolut aleatoriu, fara nici un fel de criteriu definit care sa ingaduie membrilor sa spuna clar si lamurit da, eu sunt in PSD pentru ca, si dimpotriva nu sunt in PDL tocmai de-asta ? Daca toti membrii de partid s-ar afla intr-un partid anumit pentru ca acolo s-ar nimeri sa se afle ei, si intrebati de ce se afla taman acolo si nu in alta parte ar produce fiecare o justificare disjuncta, asa incat daca intrebi 360 de oameni obtii 360 de justificari dispuse de jur imprejurul unui cerc, si chiar daca doua cate doua sunt asemanatoare in proportie de 99% totusi luate cate trei sunt asemanatoare in proportie de doar 97% si luate catestoate nu sunt asemanatoare prin nimic ?

Ei, atunci ai avea intr-adevar situatia politica din Romania, in care nici un partid nu are o doctrina (ce este o doctrina ?!) si nici o filosofie politica, si nici o istorie practica a implementarii lor (istorie ? cum adica istorie ?!) nici la nivel de grup cat nici macar la nivel de indivizi considerati reprezentativi (cum adica, sa alegem parlamentari functie de felul in care au votat cu ocazia legilor care ne intereseaza pe noi ?!). Membrii si simpatizantii se gasesc atrasi catre partide pe criterii tenebroase si absolut ireductibile in totalitatea lor la un ce actionabil, asa incat miscarea partidelor insele si a membrilor lor prin viata politica e pur browniana : o entitate asupra careia actioneaza 360 de forte in toate directiile se comporta cam ca un obiect in repaos.

Ca atare, sigur ca dinamicile sociale proprii unei casnicii uzate se manifesta din plin in politica romaneasca. Sigur ca sotii se urasc intre ei, sigur ca orice fasneata da din coada pe la nasul barbatului sastisit de proasta de nevasta-sa ii capteaza atentia, sigur ca orice calfa de tamplar incoarda bicepsul in campul vizual al nevestei dezgustate de mitocanu' de barba-su ii da palpitatii. Sigur ca da. Cam la ce v-ati astepta ? Oamenii care stau impreuna doar in virtutea inertiei, care au ajuns impreuna doar prin jocul hazardului se vor plictisi repejor unii de altii si cu trecerea timpului le va veni tot mai greu sa-si tolereze apucaturile si idiosincraziile, exact ca in mariajele secolului trecut.

Si uite cum ajungem la concluzia previzibila ca sminteala ce parea si structurala spiritului bolnav al romanilor si perfect inexplicabila la un popor capabil, totusi, sa scrie si sa citeasca survine de fapt dintr-o forma careia ii lipseste fondul. Avem chestii pe care le numim partide si ducem abuzul lingvistic pana acolo incat sa numim totalitatea activitatii lor la un moment dat "viata politica", dar in fapt n-avem nici partide, nici viata politica, si mai ales n-avem abilitatea mentala rechizita sustinerii unor partide politice si unei vieti politice. Pur si simplu n-am ajuns inca acolo, ca dezvoltare sociala, si respectiv ca dezvoltare mentala la nivelul individual.

Sa ne dea Uniunea Europeana, zic.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

14 Responses

  1. Ai un "dusman" omolog in TM? B-)

  2. pai la procese le intenteaza la aia de pe acolo, era de asteptat. :))

    f, da-i search la nicolae robu si uita-te ce fata are. :))

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Saturday, 24 July 2010

    @F Bai frate! Ieste posibil sa scrii ceva in general in limba romana si lumea sa se raporteze la generalitate ?

    Crezi tu, dupa ce-ai mai citit pe-aici, ca daca aveam o problema cu x-ulescu comiteam un articol general ? Hm ?

    @Mihai Problema mea cu Robu nu-i ca vreau sa-i iau locul. Inteleg c-ar flata teoria asta, dar nu-i cazul.

    Problema mea cu Robu e ca-i prost, si mai ales ca nu-i dispus sa recunoasca.

  4. Bine, chestia asta nu-i doar in politica, ci in absolut toate straturile publice romanesti acolo unde exista macar posibilitatea vaga de ierarhie. Cand e vorba sa-i iei locul altuia, in Romania se accepta brusc sa-ti improsti adversarul cu noroi si sa-l faci de cacao, sa-i negi cele mai evidente abilitati si competente ş.a.m.d.

    Nu cred ca-i vorba doar de criteriile de formare a gastilor, ci de o foame de putere de-a dreptul fanariota, care se propaga inca. Cuvantul meritocratie implica "munca", si asta nu suna bine.

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Saturday, 24 July 2010

    Pana la urma banui ca-si trage seva tot dintr-un egalitarism prost inteles. Cum, ala ii mai destept ca mine ?! Nu se poate. Ala o fost la plimbare pe patru continente pana eu am coclit prin Bucuresti ? Nu-i posibil sa fi castigat perspective! Ala o fost profesor (nu seminarist, profesor, la curs, cu 200 de studenti) pentru anul 3 pana era in anul 2 la facultate in timp ce eu nu faceam fata, tot in anul 2, la examene ?! Nu conteaza!!!

    De ce nu conteaza ? Pentru ca mnoa, nu-i si ala tot om ?! CA MINE ?!

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Saturday, 21 January 2012

    Sa se consemneze ca Victor Ponta a mintit in Parlamentul European ca sa obtina o cenzura a Romaniei alaturi de Ungaria, chit ca vecinii sarmanii mai au putin si isi refac guvernul din 1940, iar la noi protestele opozitiei nu au reusit sa stringa in total cinci mii de oameni, chiar platiti, chiar numarindu-i si pe cei care dispretuiesc Crinoponta.

    De ce ? Pai... sa vina PE sa-l dea jos pe Basescu!!1

  7. Auzi, s-a lămurit Ponta pentru ce militează: "Oamenii trebuie să-şi recâştige dreptul de a merge la vot".
    Tu ştiai că a fost abrogat dreptul la vot? (sau se zice abolirea dreptului la vot? wtf, mă bate limba română)

    Antonescu şi Ponta, sufragetele USL.

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Saturday, 21 January 2012

    Faza haioasa fiind ca astia parca impiedicau dreptul la vot impartind ulei si colectionind poze de buletin de vot facute cu celularul.

    Sau confund eu partidele ?

  9. Nu le confuzi. Dar, întru dreapta distribuţie a rahatului, şi PDL face/făcea asta.

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Saturday, 21 January 2012

    Deci nu le confund eu cit se confunda ele.

  11. PSD-ul nu se lasă.

    Si dăi, si luptă, neicusorule...

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Saturday, 21 January 2012

    Rovana Plumb. Google her.

  1. [...] se voteaza ? Saturday, July 24th, 2010 | Author: Mircea PopescuM-am referit in treacat intr-un articol precedent la tema, dar n-am aprofundat. Foarte rau, pentru ca mi s-a atras atentia de catre mai multa lume ca [...]

  2. [...] Dusmania politica romaneasca Anunt re: Trilema Premium [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.