Dileme morale

Uite de exemplu sa zicem ca suntem Culita Tarata si avem in administrare Balta Mare a Brailei. Nu conteaza exact cum a ajuns acolo, sa nu ne pierdem, vorba e ca noua ne revine sa avem grija de ea. La o viitura se pune problema ca Braila ar putea fi inundata, s-ar putea sa moara oameni... daca s-ar face o spartura in dig apa s-ar duce peste culturi, pe care sigur le-ar distruge, dar probabil ca n-ar mai avea cu ce sa inunde orasul. Noa, ce facem, pierdem graul ? Riscam viata oamenilor ?

Sigur, incepatorii, visatorii, aia pe care nu i-ar pune nimeni sanatos la cap administratori peste un lant ruginit au deja solutia gata : nimic nu-i mai de pret decat o viata omeneasca!!!!11 Bravo lor, va dati seama cate infinitati valoreaza globul pamantesc deja, la cate vieti omenesti zac ingropate in el ?

Scopul societatii in general si al organizarii statului in particular nu poate fi evitarea suferintei oamenilor, pentru ca solutia simpla si definitiva la aceasta problema este macelarirea imediata a tuturor, actiune care nu poate constitui decat o atrocitate in orice sistem moral coerent.

Pe de cealalta parte si grobienii, primitivii, aia pe care nu i-ar putea iubi nimeni sanatos niciodata au deja solutia gata : nimic nu-i mai valoros decat banii. Doara banii sunt insasi valoarea lumii. Bravo lor, va dati seama ce gustoasa ar iesi o supa cu galuste de aur ?

Restul lumii are dileme morale, si daca pretind ca as fi in locul personajului in momentul respectiv nu imi pot reprezenta asta in afara unei dileme. Dilema de care am nevoie cum am nevoie de niste rame in urechi, si ca rezultat uite ca sunt multumit si fericit ca nu-mi revine mie responsabilitatea Baltii.

Exemple mai gasim daca mai cautam. Berceanu e un ministru al transporturilor atat de iubit incat lumea ii cere pur si simplu sangele. Dar el insusi, conducand peste Transfagarasan si vazand ca-si rupe pur si simplu masina are o dilema morala. Se injura sau nu se injura ? Pai cum sa se injure el pe el hahaha. Nu se injura. Dar s-ar injura.

Eu de exemplu m-as injura, si nu doar ca m-as injura dar mi-as trage si-o pereche de palme, si mi-as depune si demisia. Sa consideram deci episodul finalizat, daca stim deja cum s-ar desfasura el : Boc m-a numit pe mine Ministrul Transporturilor, eu m-am dus in baie injurandu-ma, mi-am tras un numar de palme, am revenit cu demisia, iar Boc cu regret fata de pierderea unui om atat de competent a dat portofoliul unui tip care era dispus sa-l ia si capabil s-o faca fara sa se injure si sa se ia la palme. Ca nu poti conduce un minister in timp ce-ti spargi singur fata.

Deci iata minunea minunilor cum se face ca oamenii competenti nu prea se regasesc in functii de conducere : n-au suficiente dileme, sau mai exact n-au suficiente resurse sufletesti pentru a face fata vastei abundente de dileme cu care o societate dezorganizata si primitiva ii confrunta in cel mai crud fel cu putinta. Vi se pare ca tratarea sexualitatii in Povestea Elizei si-n O suta de cuvinte e prea din cale-afara ? N-ati vazut nimic, stati sa vedeti cam ce sufera ratiunea, cunoasterea, experienta intr-o incercare de-a administra o bucata oarecare din Romania. Aceeasi cruzime absolut infantila, aculturala, de-a expune carnea rindelei lucrurilor, doar ca mintea doare mai tare decat carnea.

Ei, sa venim totusi la subiect, ca am si eu o dilema morala proprie. Ce-i drept, poate ca nu de respiratia administrativa a celor discutate pana acum, dar asta-i frumusetea problemelor morale : nu conteaza respiratia, ca nu exista probleme morale mici si probleme morale mari.

Un cititor mi-a reamintit o chestie, apropo de grafia limbii romane. O chestie pe care o stiam, si anume, ca a din paine e unul dintre putinele cazuri in limba romana in care notatia respectiva chiar urmeaza o filiera etimologic corecta. In rest avem mai ales cuvinte slave (care n-are a) si turcesti (care idem). In unele cazuri avem cuvinte latinesti care nu contineau nici un a de la mamicuta lor. Pe scurt, miscarea e o barbarie in cel mai pur si cel mai simplu sens al termenului, ne-am lipit o insigna de controlor RATT cu scuipinol pe piept si ne simtim acum membrii importanti ai societatii, ce mai conteaza ca de fapt suntem un tribi de canibali si tocmai l-am mancat de viu pe nenorocitul de controlor adevarat ?

E o barbarie, dar am achiesat la ea cu toata inima, ma-ntelegeti ? Atunci cand se aruncau portrete cu ceausescu sa le calce caii, atunci cand orice chestie rosie trebuia de indata pusa pe foc, atunci cand numai sinucigasii ar fi indraznit sa pronunte "socialism", lasa "comunism" a fost o miscare la fel de placuta precum o mangaiere-n inchisoare. Apa in desert, mi-a placut la nebunie sa nu mai scriu ca pe vremea comunismului. Chiar daca noua grafie nu avea neaparat treaba cu comunismul per se. Daca s-ar fi putut umbla in maini de-atunci incolo as fi umblat in maini de bucurie ca nu mai umblu ca pe vremea comunismului. Si va garantez ca in vremea aceea nici n-as fi fost singurul.

Iata ca timpul a trecut, si iata ca am acum o problema morala. Continuu cum am inceput, chiar daca stiu ca-i gresit ? Sau schimb ceea ce stiu ca-i gresit, chiar daca-i ingrozitor de incomod ?

Pentru ca este incomod, m-am invatat in douazeci de ani sa scriu asa, oricat de gresit o fi fiind. Este incomod, pentru ca iarasi si din nou ia societatea si normele ei in raspar. Nu putem totusi sa lasam lucrurile asa cum sunt ?

Ei bine, spre deosebire de dilemele morale ale altora, pe care nu pot sa le rezolv, asta a mea pot, fir-ar a dracului sa fie. M-am gandit mult la chestia asta, si nu, nu cred ca pot continua sa fac ceva gresit odata ce stiu ca-i gresit. Da, am stiut si pana acuma, dar uite ca de la nesomn sau de la dieta sau de la fluxurile energetice m-a palit comentariul lui Marius cu toata forta Minervei Victrix, si nu pot sa-l ignor si nu vrea sa ma lase in pace cum am putut pana acuma.

Voi reveni deci (si nu pentru ca vreau, ci pentru ca trebuie, si nu pentru ca prefer, ci pentru ca n-am incotro, bine ?) la grafia veche. N-am sa modific textul scris pana acum, e si imposibil si stupid, istoria este ceea ce este ea, si asa va si ramane.

Dar de-acum inainte m-oi chinui cu uite inca un pietroi agatat de mana, vreau sa zic mina, si dumneavoastra va veti hlizi probabil cu gura pina la urechi incercind sa ghiciti ce se ascunde totusi in spatele laterelor, vreau sa zic literelor. Sunt curios cat cit de dificila va fi schimbarea.

Vale!