De unde vine...

Sunt intr-o mare forma in seara asta, am trimis toate fetele in misiune, mi-am golit votca-n suc, mi-am pus chilotii-n cap pentru inspiratie si am sa va torn articole pe teme de internet pana cereti apa rece. Asta-i al doilea si mai urmeaza cel putin inca unul, ca sa fim intelesi.

Deci, ma intrebam eu asa de unde vine oare ideea pustimii ca e cel mai tut sa intrii pe "o nisa care nu a mai fost incercata" ? Si daca tot ma intrebam, am dat si pe twitter, unde am primit raspunsuri. Precum urmeaza :

@georgegin:	@Mircea_Popescu "deci, cum sa zic... aaa, daca ti-e frica de lup, nu calca-n padure... cum sa zic... aaa, deci a fost bine ca n-a fost rau" Gica Hagi :D
@fcbl:	@Mircea_Popescu nu ai concurenta. oricat ai fi de prost... intri pe-o nisa unde esti singur si esti pe primul loc orice-ai face. o vreme.
@spuse:	@Mircea_Popescu este efectul meet-urilor la care tot participa si unde li se baga in cap "nu face ca mine, gaseste-ti si tu alta nisa"

Interesante raspunsuri, zic eu. Si avem cu aceasta ocazie raspuns prin ricoseu si la intrebarea din veac "la ce serveste twitter ala". E, iata la ce serveste, pui o intrebare si primesti, da-n cinci minute maximum, raspunsuri. Trei, sa ai de unde alege. Si interesante, dupa propria ta opinie.

A, ca nu-i universal, uite ca tu de exemplu nu ai obtinut in cazul X, sigur ca da. Cred. Din orice cutie scoti ce bagi intr-insa, nici mai mult, nici mai putin, si nu-i internetul exceptia. Twitter este o bursa a atentiei, daca spui suficiente chestii interesante inspre altii, destui altii vor spune suficiente chestii interesante inspre tine cat sa-ti renteze. Daca spui prostii si tampenii, in cel mai bun caz nu te va baga nimeni in seama. In cel mai rau caz nu va spun eu, ca nu stiu, da' intrebati-l de-un exemplu pe Pintica. Ori cu @, da' mai bine cu #.

Sa revenim la ce ne interesa. Intai, frica. Clar, frica, am mai vorbit de dansa chiar mai inainte. Daca sari in piscina s-ar putea sa te muste de cur Balena Ucigasa de Piscina. Daca iei fata de mana s-ar putea sa te imbolnavesti de cooties. Pe langa asta, daca te apuci de un proiect de care s-au mai apucat si altii, s-ar putea sa-ti mearga la fel de prost ca si lor. Sau chiar mai prost. Inca mai grav de-atat, s-ar putea sa existe niste oameni care sa stie mai multe decat tine, in domeniul viselor tale. S-ar putea sa existe niste oameni de la care sa poti sa inveti ceva. Doamne fereste, piei Satana, lucru mai anatemnic pustanului decat asa situatie nu exista.

Si pe buna dreptate nu exista, prin saturatie mentala. Vrea, nu vrea, tre' sa mearga la scoala. In fiecare dimineata. Unde tre' sa invete. Dupa care vine-acasa, si bunicu' il mai invata una, tata alta, mama alta, daca mai are si frati ori surori mai mari, pai fir-ar a dracului de lume, tot inveti inveti inveti ?! Nu se poate. S-ajungi sa-nveti si-n vis, sa nu mai poti fantaza tu linistit la cum va fi cand vei fi mare ? Da-o dracu'. Asa ca mai bun e un domeniu unde n-a fost nimeni, ca aia inseamna ca nu tre' sa interactionezi cu nimeni, mai ales nu cu unii mai priceputi ca tine, si poti visa linistit. Sigur, un proiect astfel administrat nu poate avea succes, din acelasi motiv din care curvele ce nu vor sa fie curve nu pot scoate bani. Da' asta conteaza pana la urma mai putin, in economia visului succesul se rezolva cel mai simplu, il visezi si gata.

Si iata cum am ajuns la chestia de-a doua. Lipsa concurentei. Orice angel si orice venture capitalist stie sa nu investeasca in proiecte care n-au concurenta. De ce ? Pentru ca daca n-au concurenta nu exista piata. Daca nu exista piata, nu se pot face bani. Punct si-adio.

E draga mintii adolescentine abordarea asta de gasit pepite in Alaska asupra internetului. Va descoperi el ceva imens si valoros, da' valoros in mod obiectiv. Nu in mod subiectiv. Uite google, de exemplu, ce valoros e. Sau twitter. Pai ce, el nu poate descoperi ceva precum google sau twitter ? Sa fim seriosi, mai ales la google, pai prapadeala aia de pagina, un form cu un singur input si-un submit, pai aia o stie face si Sandel dintr-a noua C.

Problema cu internetul este ca spre deosebire de Alaska, nu ascunde valori obiective. O pepita de saispce kile e o pepita de saispce kile, exista in si prin sine, si se vinde, la kilogram. Un teren aurifer e aurifer ontologic, nu pentru ca asa il vad oamenii. Dar aur de-ala nu exista pe internet. Toata valoarea internetului vine din subiectivitate, faptul ca oamenii crediteaza pagina google e valoarea google, nu faptul ca nimeni altul n-ar mai fi putut gandi un form si n-ar fi putut scrie "Cauta" pe butonul de submit.

A incerca sa creezi valoare singur si-n vid, rupt de oameni si interactiunile lor, a nu pricepe ca nu se poate asa ceva, ca toata valoarea vine din subiectivul omenirii, a cauta de nebun aur obiectiv intr-un mediu virtual e semn clar ca mai ai una-alta de invatat, atat despre lumea online cat si chiar despre lumea reala, si orice om cu bani ar prefera, cel putin in principiu, sa inveti pe banii tai.

Si cu asta trecem la ultima copilarie, "nu face ca mine, gaseste-ti tu alta nisa". Principala plangere a oricarui incepator intr-ale blogingului e ca vai, dar n-a avut el norocul sa inceapa inca de la inceput. Ca doara asta-i internetul, un fel de joc piramidal, un mare Caritas, si aia care incep primii ajung cel mai departe. Nu-i vorba de competenta, nu-i o lupta a inteligentelor, e pur si simplu un concurs de istorie. Cine-o fost acolo primu'. Uite de exemplu, Lycos/Infoseek au fost primii la motoare de cautare. Microsoft, si nu Firefox, nici Opera, nici Chrome au facut primul browser. La concurenta cu Netscape. Si astazi asa se si imparte piata, intre Internet Explorer si Netscape Navigator. Pai nu ? (Sa trecem peste Lynx, ok ?)

Iote ce chestie, si eu care m-am apucat de blogging anul trecut... Cand deja existau si "experti" si "blogeri de top" si-un intreg ecosistem de tuteri format in jurul unui status quo. Bon, si cu ce m-a incurcat asta ? Si de fapt, de ce m-am apucat de bloging anul trecut ? O, pentru ca in 2006 nu stiam ce-i aia ? Pentru ca in 2007 am descoperit html ? Poate. Sau poate pentru ca in 2006 am judecat ca-i prea devreme, si ca piata nu-i inca matura. Ca nu merita, inca, efortul.

Pentru ca nu merita. Daca faceam Trilema in 2005, ori in 2001, ea nu ajungea in pozitia asta. Daca-mi faceam cont pe twitter in aprilie 2004, in loc de aprile 2009, el nu ajungea niciodata sa produca ideea articolului astuia. Ma rog, niciodata, mult spus, poate totusi ajungea. Prin 2009.

Pe scurt, se tem de concurenta doar nepriceputii, cei care stiu dinainte ca vor pierde. Restul lumii urmareste, deliberat si intentionat concurenta, identifica salientii de ineficienta, construieste o strategie pentru a-i sugruma si trece la treaba. Aia inseamna afaceri, nu doar pe internet ci peste tot, iara nu cautarea de pepite imaginare. Cautarea de pepite imaginare se numeste loz in plic, si cautatorii de pepite imaginare se numesc saraci, sau prosti, dar nici intr-un caz oameni de afaceri, si cu atat mai putin intreprinzatori.