Cuvinte ingrijoratoare

Acu' sa tot fie vreo douazeci de ani mi-a zis bunica-mea un banc, pe care vi-l l-oi repeta dinjos.

Unui tigan ii face piranda, si a doua zi se duce mindru la Sfatul Popular sa anunte nasterea. Ofiterul starii civile il intreaba ca ce-i, baiat 'au fata ? si tiganul raspunde tot mindru ca baiat!
- Si cum sa-l cheme ? intreaba ofiterul.
- Desu.
- Nu se poate asa ceva, mai tigane, asta nu-i nume de cetatean. Trebuie sa-i dai un nume in ton cu noile cuceriri ale socialismului si discursul tovarasului de la ai paispelea congres. Zi, cum sa-l cheme ?
- Desu, dom'sef!
- Ma tigane! Ia aici Scinteia, citeste acolo si mie sa-mi spui nume calumea nu prostii de-ale tale.
Tiganul placid se apuca de silabisit din Scinteia. Dupa o vreme, tot numai un zimbet, fuge la ofiter.
- Noa, te-ai gindit ?
- Da!
- Si cum sa-l cheme ?
- Bangla Desu, sa traiti!

Morala, sau ma rog, poanta daca doriti fiind ca sa vezi, tot Bangladesu-i o mare tiganie, ha-ha. O micuta aroganta rasista a Romaniei comuniste. Nu m-ar fi interesat asa mult chestiunea, cel putin nu cit s-o scriu in articol, daca n-as fi intrat intimplator la XiaXue pe blog, unde potrivirea intre desu al tiganului si desi folosit cam de toata Asia de sud si est pentru a se numi pe sine (cum am zice noi "vestici" sau "albi") mi-a amintit o alta coincidenta similara.

Ce-aveti aici in stinga se numeste papoos, si e un cuvint Algonquian (care-i o mare familie de limbi bastinase din coltul de nord-est al continentului american, zisa si Algonkin ori Anicinabemowin). Cuvintul fu imprumutat si-n limba engleza (papoose) unde denota fie harnasamentul in care-i tinut copilul indian, fie copilul insusi (in original numea doar copilul).

Si-acum sa vedem cum stam : in primul rind, avem papusa, care-nseamna... pai in principiu un model al unui copil, facut din cirpe, dar trebuie notata o chestie importanta : istoric vorbind (adica pe timpurile cind se inventau numele), papusile se realizau invelind un miez cu cirpe. Ca un bonus, pronuntiile "cool" ale termenului, folosit de exemplu ca apelativ pentru tinere nubile e ceva precum papuse (si forma terminata-n e are puternica traditie in limba, dat fiind ca diminutivul - papusele, precum si pluralul - papusi se comporta de parca substantivul la singular ar fi terminat in e).

Sa mai spunem ca numele pentru porumb (care, sa nu uitam, vine din America, da ?) este, in unele parti ale tarii papusoi, care ar putea veni foarte bine de la faptul ca asta-i singura vegetala care-si acopera miezul cam ca o papusa... si pe deasupra frunzele acoperitoare se mai numesc si panusi, in cam toata tara.

Oare ce sanse exista ca taranii moldoveni sa fi stiut dinsii ce-i aia papoos, si cum isi numesc squaw-ele copiii, in conditiile in care cuvintul squaw, mai puios* de felul lui decit papoose, n-a lasat nici un fel de urma in limba romana precit pot eu observa si respectiv ardelenii umblau prin America la facut bani, nu moldovenii ? Oare ce sanse exista ca tiganii migratori, trecuti Bosforul acum sute si sute de ani sa fie la curent cu numele etnic pe care si-l acorda populatii din sud-estul Asiei care nu-s, etnic vorbind, in nici un fel de legatura cu ei ?

Oare limba chiar este o esenta de dincolo ? Sau daca nu, ce explicatii mai aveti ?

---------
* Este atit de puios incit nu doar ca a fost preluat in limba engleza, dar a fost preluat din limba engleza de catre indieni tinuti in rezervatii care n-avusera nici un fel de contacte culturale cu indienii care foloseau termenul in libertate. Acestia din urma fiind deosebit de numerosi, cuvintul exista intr-o groaza de forme (squa, skwa, esqua, sqeh, skwe etc) in foarte multe limbi indigene.