Cum sa ramii cu gura cascata

Monday, 22 November, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Indeobste nu-i ceva prea dificil, chit ca devine tot mai dificil pe masura ce inaintezi in virsta (ca si alta functie fiziologica, da' sa nu ne abatem in jos). Fiecare are metodele proprii, functie si de personalitate si inclinatii, umori si dispozitii, unii nu pot nici la dentist (asa cum altii nu pot nici la curve), altii (mai ales cei mai blonzii dintre noi) reusesc zilnic... in fine, o intreaga poliloghie.

Cit despre mine, eu ramin cu gura cascata citindu-mi prin hirtiile vechi. C-or fi notite, schite, planuri, proiecte, romane, idei sau ca si in cazul de fata, CV-uri. Uite asta, de exemplu, care incepe promitator cu

Ma numesc Popescu Mircea si sunt elev in clasa a XII-a la Liceul Teoretic Avram Iancu din Cluj-Napoca.

Ei, trecut-au anii, ca nori lungi pe sesuri si niciodata n-au sa vina iara Doamne-ti multam ca nu cred c-as rezista nervos inca o tura de liceu facut in paralel cu... da-n fine, sa nu ne abatem, cum ziceam. Si eu ca eu, da' mama sarmana n-ar rezista sigur, chiar daca ea se crede nostalgica. Si mama ca mama, da' profesorii sarmanii, vai de capul nostru, si anume mai ales al lor.

Bine c-am scapat, intregi, cu totii, mare minune, retrospectiv privind. Stiti cum uneori priviti inapoi si va vine sa va dati palme ca n-ati facut lucrurile altfel, ca trebuia sa ziceti altceva, ca trebuia sa faceti altcumva, ca daca ati fi cu mintea de-acum in situatia de-atunci ce bine v-ar merge si ce elegant v-ati descurca ? Mnoa, la mine e fix si exact invers : nu-mi explic cum de mi-a iesit si n-as indrazni sa mai incerc inca o data, dansul elefantului prin sufrageria cu portelanuri, detonari de focoase nucleare-n mijlocul orasului care cumva reusesc sa nu sparga nici un geam si nici un bec, si sa afecteze numa' raii, chestii de-astea pe care nici Hollywood-ul nu le indrazneste. Ei, dar a fost, s-a mintuit, bine c-am scapat. Cu totii.

Si continua, CV-ul, zic, ala din care citeam eu, continua ceva mai dinjos asa :

Revista Capital mi-a publicat fragmentar o interventie referitoare la politici economice in numarul 40 (250) din 9 octombrie 1997.

Asta dupa diverse simpozioane de matematici aplicate si ecuatii functionale, conferinte despre burse si alte traznai, de care probabil stiti ca-s si-n CV-ul asta curent.

Jbeng. Deci eu eram prin Capital in '97 ? 13 ani de experienta ? Ca sa vezi minune. Da' totusi, oare ce-am scris acolo ? Moment in care ma loveste, rece, desteptarea : cine site ce grozavii, ce minuni (mjiinuni, cu i de-ala ardelenescu', daca-l stiti) oi fi scris eu pe-acolo, fraged ficior inca nici macar major ?! Putoi de liceu ?

Doamne apara si pazeste, mai ales avind in vedere ca n-am mai mentionat ulterior chestiunea, prin doua mii si ceva cind m-am obosit sa-mi revad CV-ul, tulai, ce-o fi fiind acolo ?!

Are cineva un numar de Capital din 9 octombrie 1997 ? Saru'mina.

Category: Oda Superbiei
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

5 Responses

  1. Mircea Popescu`s avatar
    1
    Mircea Popescu 
    Friday, 24 June 2011

    Deci nimeni ?

    Buei cum va ratati voi ocaziile sa rideti de mine, sa mor io. Dupa care probabil ca tot io-s de vina.

  2. haha ahaah ha punct

    liceu teoretic pai parca o ardeai cum ca erai tare la fizica.

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Friday, 24 June 2011

    Cind eram io tinar liceele erau de doo feluri, cele teoretice si cele "cu profil uman". Ca adica noi aveam niste profile asa... inumane, cumva. Metalice. Si ma rog, mai existau scolile vocationale (de exemplu, aveam in urbe liceu de coregrafie, care avea si internat, unde faceau puntea fete de 17 ani vai, vai... ), de meserii si respectiv de handicapati.

    Vremuri.

  4. a lol adica teoretic e defapt real. lulz.

    mda http://www.avramiancucluj.ro/educatie.php

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Friday, 24 June 2011

    Pfoai ce chestie, deci nu mai recunosc nici un nume pe-acolo... Parca era o invatatoare Copaciu, Daniel o fi fi-su ?

    In fine, asa-i zicea, Liceul Teoretic Avram Iancu.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.