Critica economica a societatii

Motto : La ce ne este noua folositor Soarele, Georgel ?

Daca tot s-au gasit destepti care sa construiasca critici ale economiei dintr-o perspectiva sociala, de parca asa ceva ar fi notional posibil (ce urmeaza, critica orbitelor corpurilor ceresti dintr-o perspectiva utilitarista ?), hai sa vedem putin critica societatii dintr-o perspectiva economica. Macar aceasta abordare are sens.

Sa incepem cu pretul. Ce este pretul unui obiect ? Luati un moment pentru a va construi propria definitie, e un exercitiu util.

Gata ? Bine. Dintr-o perspectiva economica, pretul este valoarea agregata a obiectului in discutie. Dintr-o perspectiva filosofica (sa nu-i zicem gnoseologica ca om speria lumea) pretul este agregatul ideilor despre valoarea obiectului in discutie.

Aceste doua definitii nu sunt date la intimplare, ci sunt forme perfecte ale unor idei complete, de aceeasi tarie in perfectiunea lor cu liniile Bibliei, Coranului sau ce preferati dumneavoastra. Sunt copiate direct din Cartea Adevarului Veacurilor, chiar daca pentru limba romana eu sunt "autorul" lor. Nu aveti nici o sansa sa intelegeti mare lucru despre lumea asta daca nu le patrundeti intelesul, oricit de intolerabila vi s-ar putea parea circumstanta ca trasez eu formele pe care aveti a va stradui, si cine stie poate chiar reusi, sa le umpleti cu mintea. Da, stiu, am inteles, cum imi permit, cine-s io, Dumnezeu ?!?! Ei, uite ca atita timp cit tin cartea-n mina sunt.

Sa le analizam putin, ca sa le intelegem mai usor. Avem doua pentru ca avem doua perspective perfect ireconciliabile. In perspectiva economica nu exista notiunea "idee". Banul, ca unitate de masura a numarului unic este singura idee, si tot restul decurge din ea. Neexistind decit una notiunea nu isi are rostul, ca nu poti numi unicul in cadrul nici unui sistem. In perspectiva filosofica nu exista notiunea de valoare. Exista valori, corespunzatoare unor sisteme de valorizare, care valori se nasc din lucrarea sistemelor si mor odata cu ele. Din punct de vedere filosofic, valoarea a orice este 0.

Ca atare, economic vorbind pretul este valoarea agregata, agregare care este posibila ca actiune, si da un rezultat unic din obiecte cosubstantiale (pentru ca toate valorile sunt acelasi lucru, precum si toate numerele sunt acelasi lucru), in timp ce filosofic vorbind pretul este agregatul ideilor despre valoare, nu o actiune ci un obiect, construit dupa niste criterii de-a caror explicitare depinde si existenta lui in practica (dar a carui existenta in principiu se poate prezuma).

Atunci cind interactionati cu un pret interactionati neaparat atit cu valorile, cit si cu ideile despre valoare ale unui grup oarecare, si anume, grupul celor care-au format pretul. Ca atare, nu puteti strict si exclusiv opera pe baza valorii subiective pe care-o alocati obiectului respectiv, ci aveti a intelege si lua in considerare si mecanismele dupa care se aloca valori si se formeaza ideile despre valoare in cadrul grupului respectiv.

Conditia absolut necesara pentru ca sa puteti, prin actiune subiectiva, sa disputati un pret este sa aveti acces la un alt grup, cu alte valori si idei despre valoare. Daca spre exemplu toata lumea are opinia ca fiecare simbure de cireasa valoreaza un leu, dumneavoastra nu puteti disputa acest fapt. Daca in schimb toata lumea A are opinia ca fiecare simbure de cireasa valoreaza un leu, si toata lumea B are opinia ca fiecare leu valoreaza o mie de simburi de cireasa, si dumneavoastra aveti acces la ambele grupuri atunci puteti disputa valorile si ideile de valoare ale grupului A, demonstrind ca un simbure de cireasa nu valoreaza un leu. Insa cu necesitate disputati si opiniile grupului B, in aceeasi masura, doar cu sens schimbat.

Istoric principalii aducatori de progres tehnologic si mental, precum si de bunastare au fost negustorii, adica acele persoane care se indeletniceau cu disputarea opiniilor unui grup, prin accesul la alt grup. Aceasta este caracteristica fundamentala a unui vinzator, si ca atare nevoia si placerea lui de-a calatori survine necesar si natural situatiei concrete : izolarea geografica ii ingaduie sa gaseasca grupuri intre care sa implementeze in practica disputa teoretica, reusind s-o inchida. In termeni filosofici a inchide o disputa inseamna a crea niste sens, iar in termeni economici inseamna a crea niste bani, adica un profit.

In acest sens lipsa profitului este un semn de prostie (cu sensul de inadecvare la mediu, inteligenta fiind masura capacitatii individului de adaptare), de incapacitate de-a crea sens semnificativ.

Principalul motiv pentru care filosofii amatori si alte persoane preocupate de filosofie ajung sa faca impresie de trazniti in grupurile sociale din care fac parte este tocmai o intelegere fragmentata a functionarii disciplinei care-i pasioneaza. E adevarat ca intr-o perspectiva filosofica nu conteaza decit coerenta unui sistem de idei, incoerenta fiind singura care-l poate invalida. In rest, toate sistemele au exact aceeasi valoare, si anume zero. Totusi, aceasta perspectiva este doar jumatate din descrierea naturii si interactiunii reale, si ca rezultat ei creeaza sensuri nesemnificative, sau care sunt semnificative doar in anumite conditii neactualizate.

Putem sublinia echivalenta intre fluxul banilor si fluxul ideilor insistind pe exemplul cu ciresele. De fiecare data cind negustorul cumpara un simbure de cireasa din B si il vinde in A el realizeaza un profit economic, inchizind circuitul valoric B-A, dar in acelasi timp el realizeaza si un profit gnoseologic, inchizind circuitul ideilor de valorizare A-B. Toate fluxurile economice corespund unor fluxuri ideatice de semn contrar, exact asa cum orice "curent electric" inteles in sensul miscarii golurilor (electronilor) prin retea este echivalent cu acelasi inteles in sensul miscarii plinurilor (protonilor) prin aceeasi. Modul concret in care [se poate arata ca] are loc fenomenul nu schimba in nici un fel dualitatea lui teoretica.

Sa observam pe final ca diversitatea este deci principala valoare a negustorului, conditia necesara posibilitatii existentei lui. Sa ne uimim oare ca diversitatea este si principala valoare proclamata drept centrala, fundamentala si universala de o societate construita de negustori pentru negustori ? Fara diversitate nu exista profit, si fara profit nu exista nimic din lumea cu care negustorii ne-au obisnuit.

Totusi, pretentiile la universalitate sunt exagerate, diversitatea e pur si simplu conditia necesara unui tip uman ridicata la rang de lege a lumii. Pentru credinciosii in Allah, de exemplu, diversitatea e un semn al imperfectiunii lumii, si deci a imperfectiunii divinitatii, care ii ingrijoreaza. In gindirea araba riscul imperfectiunii este haosul, si asta poate sa va explice de ce un miliard de chinezi sunt mai degraba dispusi "sa fie umiliti" de partidul-stat decit "sa-si afirme drepturile". Ei nu sunt o civilizatie construita de negustori pentru negustori, ei sunt o civilizatie construita de agricultori pentru agricultori, si ca atare au alte nevoi si alte asteptari ideale.

In speranta ca sunteti mai intelepti dupa o mie de cuvinte decit erati inainte de ele, va urez hmmm... ce-as putea eu sa va urez ? O noapte placuta.