Chestii cu bun simtul

Simpaticul Dan Stefancu - care de curand a descoperit ca de fapt, da' stati, sa citexz, ca-i dulce :

A fost nevoie să citesc un text scris în 2004 ca să înţeleg cu adevărat Matrix-ul, acum, în 2010. Matrix-ul nu a fost despre efecte speciale, despre super-eroi şi calculatoare. Nu. Matrix-ul a fost despre oameni, despre cultura modernă, despre societate şi despre puterea minţii.

Matrix-ul a fost o metaforă, ca multe alte metafore peste care dăm zilnic. Nu există o cutie cu adevărat în sintagma “think outside of the box”. Există doar idei oprite în nişte limite bine stabilite de alte idei. Matrix-ul a fost o metaforă cu o explicaţie ştiinţifică în spate, nu a fost ficţiune.

Deci, bun ? Student. Freelancer, designer, expert, tip la douaji si ceva de primaveri, bun de intemeiat o familie. S-o prins dupa zece ani. Chestia aia cu "nu-i spune bancuri joia" e inadecvata si insuficienta, dar, pentru ca este un mare dar : omul macar recunoaste.

Sunt destui studenti, freelanceri, designeri, experti, la douaji si chiar treiji de anisori, cu familii cu tot si copii gata facuti care nici de priceput n-or priceput, nici de recunoscut nu-s in stare. Stiu si eu dintre ei, si mai sunt fara indoiala pe care nu-i stiu, ca nu-s nici io Belsnickel. Si, ca bonus, va garantez in scris, chiar daca nu-mi vine un exemplu pe moment, ca m-am aflat si eu cel putin o data in pozitia de-a-mi pica fisa dupa zece ani. De fapt, si dupa o suta. Si teoria super-coardelor nici pana in ziua de azi nu pot zice c-am copciolit-o.

In tot cazul, baiatu' care s-o prins cu intarziere, da' macar s-o prins, si da' macar recunoaste, comite un articol foarte complex si destul de ermetic despre cum e cu bunul simt.

Sincer spui ca n-am priceput eu ce voieste el acolo, ca n-am cheia. Pasamite s-o fi intamplat ceva drama localnica in scena timisoareana, cine stie cine cui ce i-o spus despre ce-o facut unu' care etcetera. Poate ca-i legata de marea distractie cu "feriti-va de nota de plata" sau poate e proaspata, da-n fine, ca nu conteaza, pana la urma, si oricum se va uita la o bere saptamana viitoare sau asa ceva.

Incercand sa ma lamuresc, am picat pe-un articol care incearca sa normeze chestiunea decaderii morale. Tema veche, si bineinteles rescrisa de fiecare generatie pentru uzul propriu. De nelamurit asupra chestiei cu care pornisem tot nelamurit am ramas, dar in schimb a inceput sa mi se involbure partea din organism care secreta cuvinte.

Sa spun atunci in completare ca nu-s de acord. Pai bineinteles, ce va asteptati ? Nu, nici cu unu' nici cu celalalt. Nu minciuna, pur si simplu, e problema. Nici ipocrizia, nici falsitatea, nici lipsa de reciprocitate, sau ce nume o fi purtand chestia de care se plang oamenii. Minciuna simpla e asa, undeva intre eroare si fictiune, rodul unui obicei prost sau al unei imaginatii hiperactive. Duplicitatea, falsitatea, ipocrizia creeaza un mediu propice bolii, dar nu-s boala insasi.

Boala insasi e curvasareala. Aia-i chestia care te degradeaza pe veci in ochii mei (de Dan nu raspund, de Andrei nici atat). Nu faptu' ca te trezesti vorbind te omoara moraliceste. E plina lumea de de-astea care se trezesc vorbind, unele-s chiar simpatice, restu-s perfect ignorabile, in ambele cazuri chestia trece fara urmari.

Da' faptu' ca iei bani ca sa minti, ca esti fals pentru un interes, ca esti ipocrita pentru o ciorba, aia nu-i iertabil, si nu te poate spala nimic veci pururi. E o diferenta intre cersetorul flamand, care cerseste ca i-e foame, si-ti spune, "da-mi de-o paine" si ala care-ti cere ca te vede fraier, si-ti spune, "da-mi de-o paine". Vesnica problema cu cauze si scopuri.

Una-i sa minti din pasiune, alta-i sa minti pentru treizeci de euro. Una-i sa minti din cauza ca esti prost, te-ai bagat intr-un colt, nu poti sa-ti infrunti situatia, si alta-i sa minti ca sa. Linia dintre ele este, bineinteles, dificil de trasat. Sunt greu de deosebit, cam asa cum si sticla rece e dificil de deosebit de sticla fierbine.

Pana pui mana.