Cele doua atot-esente
Faptul ca esentele n-au carne nu inseamna neaparat ca ele nu pot sa miste carnea altora.
E un mare mister, cum si de ce, pentru ce si asa mai departe, dar fapt este ca nu avem o regula care sa ceara ca esentele sa ramana mereu "tacute". Mintea mea identifica fara mare dificultate doua care antreneaza in mod obisnuit intreaga suflare a lumii.
Prima este limbajul. Limbajul, care exista dintotdeauna, chiar dinainte ca limbile care se nasc din substanta lui (fie ele "naturale" sau "sintetice") sa apara, si care le va supravietui fara indoiala - simpla prezenta sau absenta a unor limbi nu are nici un efect asupra existentei limbajului, pe care doar disparitia posibilitatii limbii l-ar putea desface de lume.
Limbajul formeaza limbile dupa propriile sale reguli si criterii, le impinge si le trage dupa propriul sau gust sau nevoie (admitand ca suntem oameni, ne vom dedulci la personificarea de care-am vorbit, e mai comod), le expune riscului si uneori certitudinii propriei lor extinctii daca judeca necesar, fara nici un interes sau consideratie pentru efectele ulterioare, la fel cum apa valtoare duce butuci fara sa-si puna problema daca ii va lovi de-un pod, si fara sa se preocupe de "ce se va alege de ei".
Limbile se supun, si traseaza marginile reprezentarii umane, care margini traseaza, intr-un anume, mediat fel, granitele experientei si activitatii oamenilor individuali. In acest mod, mediat de trei ori (odata prin experienta, la randul ei prin reprezentare, la randul ei prin limba), limbajul, esenta universala, va taraie incoace si incolo, va alege copiii alegandu-va iubitele alegandu-va experienta pe baza careia vi se pare ca vi le alegeti si limitandu-va actiunile pe baza carora li se pare lor ca va aleg.
A doua este... Ei bine, a doua n-are, de fapt, nume. O fi fiind semn ca-s certati ? De ce oare nu-i reprezentabila a doua esenta in termenii primeia ? Sa fie intamplator ?
Hai sa-i zicem "economie". Ce sunt banii pentru aceasta a doua esenta sunt cuvintele pentru prima. Dar sa nu intelegem termenul de "economie" in sensul naiv-bombastic pe care oamenii il dau indeobste termenului, sub impresia funciarmente gresita ca ea ar fi creatia lor, ca li se supune, ca o controleaza prin legi si alte bazaconii de-aceeasi natura, infantilisme de-acelasi nivel cu a crede ca luna dispare daca o acoperi cu palma.
Economia, ca si limbajul, a existat dinainte sa existe oameni, schimburile in cadrul celulelor unui corp sunt o problema, la rigoare, de economie, de schimburi de marfuri, de fluxuri de capital, relatiile intre un saprofit si gazda sa sunt relatii economice, precum si toate alegerile politice sunt relatii economice. Simpla curgere a apei, in aparenta un fenomen fizic e de fapt o aplicatie economica : energia e capitalul, gravitatia e timpul, constrangerile suprafetelor sunt constrangerile mediului. Apa curge exact la fel de economic cum se comporta orice firma, oricat de sofisticata, nu exista diferente de esenta.
Insasi evolutia vietii pe pamant e, pana la urma, o problema de economie. Si iata cum aceasta a doua esenta va controleaza existenta : e mai "ieftin" sa nu aveti aripi, si ca rezultat nu aveti aripi, indiferent cat de mult sau de putin va convine asta, si inca asa pare ca-i alcatuita de-a dreptul "lumea", sa nu se aiba aripi. Daca trei ochi erau mai ieftini decat doi acum aveati trei ochi, si bietele animale care traiesc in pesteri intunecate ori pe fundul marii nu doar ca sunt oarbe, ci sunt foarte fericite sa fie oarbe. Ca asa e dat sa fie.
Si iata cum, impreuna, una dinspre reprezentare si cealalta dinspre actiune, aceste doua esente va limiteaza imaginara libertate. Sigur, intr-un sens aceasta limitare se poate privi drept benefica, fara ea n-am fi avut cunostiinta de existenta celor doua esente.
E un postulat care mie-mi pare de natura evidentei ca cele doua n-au absolut nimic in comun - nefiind astfel reductibile la o singura esenta (ceea ce, in particular, ofera cam cel mai bun argument posibil impotriva oricarui monoteism imaginabil, daca mai era nevoie de argumente dincolo de plictiseala imensa imanenta oricarui monoteism).
De ce si-au gasit sa isi dispute in om acelasi punct al lumii ? E o intamplare ? Ascunde aceasta intamplare un scop (si daca da, cum am proceda sa transformam aceasta metafizica intr-o teleologie ?) Mister.
Dar macar avem satisfactia ca am petrecut cateva ore intr-un mod placut impreuna.
PS. Acest articol e al treilea dintr-o serie de trei. S-ar putea sa va intereseze si al doilea (Despre esente) respectiv primul (Peri metaphyseos)
Friday, 16 July 2010
Hm, sa spui ca nu poti experimenta lucruri pentru care nu ai limbaj ar functiona doar intr-o foarte extinsa intelegere a limbajului (de-un exemplu banal si incomplet sa citam: "unde voi gasi cuvantul ce exprima adevarul"). In asa intelegere, limbile sunt mai nimica toata.
Fara sa argumentez pro-monoteism, a spune ca cele doua n-au nimic in comun ca manifestare se poate, dar cred ca depinde pana la urma la ce nivel mergi. Adica fiind "economic" sa avem limbaj, iaca avem.
Friday, 16 July 2010
Si la Bucuresti e cald. Si eu am baut niste bere azi. Dar de scris pe blog, scriu maine dimineata.
Friday, 16 July 2010
Limbile chiar sunt mai nimica toata, in sensul in care orice femeie anumita e nimica toata daca ne gandim la Femeie, sau la experienta vizuala a masturbatorului internautic mediu. Totusi.
Obiectia cealalta merita discutata, chiar daca exemplul e foarte prost, suferind si de defectul asupra caruia am avertizat in text, de-a intelege gresit termenul de "economie". Economia de care discut eu e anterioara oricarei limbi. De asemenea nu se poate pune problema de "nivel" in raport cu esentele.
Faptul ca manifestarea limbilor (in om) e influentata de impactul desfasurarii economicului (tot in om) nu are influenta asupra celor doua esente. Cu alte cuvinte, ele au in comun locul manifestarii (care-i un accident, sau in cealalta scoala o circumstanta), dar n-au in comun nimic esential.
Friday, 16 July 2010
Ok, pricep atunci enigma macar. Bun, pur si simplu s-au calcat esentele pe picioare si a iesit omul (intrebarea e daca si de ce numai astea doua, dar se poate oricum).
Cu limbile ai inteles tu gresit. Cum spuneam anterior, limbile chiar sunt nimica toata. Dar imi pare ca omul tot experimenteaza lucruri dincolo de limbaj. Ca de aia cauta apoi sa le exprime.
Friday, 16 July 2010
Posibil sa fi inteles eu gresit. In principiu poti afirma ca omul ar experimenta lucruri dincolo de limbaj, dar problema este ca omul nu poate sa-si reprezinte nimic dincolo de limbaj.
In acest sens experimentarea respectiva nu-i mult diferita cu a te afla in camera A in timp ce in camera B sade Brad Pitt. Tu nu stii asta, dar vorba e ca te-ai aflat la 2 metri de individ, eventual chiar v-ati rezemat cururile de acelasi perete, asa incat o milicalorie din fesa ta dreapta a incalzit buttplug-ul pe care dupa cum stim cu totii omul il poarta oricand iese din casa. Putem deci zice ca ai experimentat niste Brad Pitt nereprezentabil.
Friday, 16 July 2010
Ce dai tu ca exemplu nu e deloc ce numeam eu experimentare. Ultra minimalizat si banal zici ca fara limbaj nu-ti poti reprezenta foamea pe care o experimentezi cu limbaj sau nu (au e foamea aia un fel de brad-pitt-cu-accesorii-in-camera-de-alaturi?).
Sigur, e si o chestie de definitie, ca poti spune ca limbajul e prin definitie orice reprezentare. Si esenta-unu atunci e pana la urma nevoia de reprezentare. Ce nu mi-e clar in ideea asta e daca avem nevoie personala de reprezentare sau e o nevoie indusa de dorinta/nevoia de comunicare a ce experimentam. Sau e pur si simplu reprezentarea-limbaj o metoda de externalizare.
Friday, 16 July 2010
Nu exista "fara limbaj". Nu-i o categorie a carei lipsa s-o poti contempla, si orice rationament bazat pe presupozitia asta duce la nedefinit, sa-i spunem astfel. La fel de bine poti imparti cu 0.
Tot ceea ce poate fi experimentat in afara limbajului e necomunicabil (nu doar semenilor, ci chiar sinelui), si e probabil aproximabil prin pulsiunea sexuala (mana economiei, si nu a limbajului, imprejurare care conduce la toate tensiunile sociale din jurul problemei, notiunea de "infidelitate", ideea de "sexi", barbatul crai, femeia curva scl), sau daca nu prin atingerea esentei (de exemplu iluminarea religioasa, cea autentica).
Limbajul nu e prin definitie orice reprezentare, ci orice reprezentare, actuala sau doar posibila e prin definitie o manifestare a limbajului.
Nevoia e o categorie strict subiectiva (adica, survine din subiect), ea nu se regaseste in lume si ca atare nu conteaza in discutia despre esente. Are apa "nevoie" sa curga ?
Friday, 16 July 2010
Ah, atingerea esentei e ce aveam in cap si...nu-i gaseam reprezentare :D
Ce e limbajul?
Clar cu nevoia.
Friday, 16 July 2010
Limbajul este.
Friday, 16 July 2010
Limbajul este, sau Cuvantul este, sau "Sunt Cel ce Sunt", sau in ebraica Yahve. Na , iar am dat-o in religie...
Saturday, 17 July 2010
Bun asa. Sa fie atunci limbajul.
Deci oricum (indiferent de cum se invarte fraza aia) faptul ca omul nu-si poate reprezenta nimic dincolo de limbaj e prin definitie. Dar experimentatul e si asta musai (prin definitie cumva?) o forma de reprezentare catre sine?
(Nu impart la zero, dar se poate lucra cu limite).
Saturday, 17 July 2010
@adi Metafizica bre. Te rog frumos :D
@Diana Coman Nici macar "prin definitie" nu este, ca definitia e ulterioara lui, si-o forma a lui :) Sau, in termeni mai inteligibili, nu este asa pentru ca asa-i definitia (cu implicatia alternativei ca mnoa, cand nu ne mai convine jocu' asta ne cautam o alta definitie) ci definitia e asta pentru ca alta nu poate fi.
Experienta nu-i neaparat o forma de reprezentare, decat ca-n masura in care-i notata, sau altminteri gandita ea trebuie sa treaca neaparat printr-un proces reprezentativ. O lovitura sanatoasa de ciocan e aceeasi experienta si pentru cuiul ce va tine un tablou si pentru degetul ce tine cuiul : experienta unei lovituri sanatoase de ciocan. Da' pentru deget mai are si sansa de-a se reprezenta macar printr-un au.
Saturday, 17 July 2010
Ma rog, chestie de limbaj.
Saturday, 17 July 2010
Eh, parca la metafizica ziceai ca nu e treaba ca alta nu poate fi.
Da, asa gandeam si eu ca experienta nu e musai o forma de reprezentare. Dar nu-s prea convinsa ca e tot experienta si pentru cui si pentru cel caruia ii apartine degetul (pt deget - eventual detasat - pare logic ca-i aceeasi). Si atunci cand experienta asta e prelungita (iti tot dai fara oprire cu ciocanul peste degete), se pare ca mai devreme sau mai tarziu intr-un fel sau altul va aparea si o reprezentare.
Saturday, 17 July 2010
E adevarat ca nu-i treaba ca alta nu poate fi, la metafizica, da' mi se pare ca discutam o problema de reprezentare, nu de metafizica.
Acum, asteptarea ca va aparea reprezentarea in cele din urma e tot subiectiva, ca alegi tu sa ai incredere in oameni. E alegerea ta cat suflet doresti sa pui in metafizica-ti, eu prefer una rece.
Dar in principiu cea mai sigura metoda de a-ti lamuri ezitarile pe teme de-astea e sa construiesti o contra-teorie si sa vezi ce crede lumea despre ea. Prin lume inteleg bineinteles aia competenti, si cu caveat-ul ca de fapt conteaza cel putin la fel cine crede precat conteaza ce crede el. De exemplu, eu socotesc nemultumirea unui Steinhardt sau Baconsky cu metafizica mea drept excelente argumente pro.
Sunday, 18 July 2010
pai nu-s doua, ca la modul tau de abordare poate fi doar una, si anume economia, limbajul fiind doar o anexa a economiei. ca vorba ta, daca nu era economic sa avem limbaj, nu am fi avut limbaj, dupa cum probabil am fi avut 3 ochi sau aripi.
economia-i sungura esenta si... hai ca azi is darnic si o sa iti mai dezvalui ceva: nu exista perfectiune in economie, exista mereu loc de mai bine.
parafrazand ce zicea adi pe acolo, ar veni ca asa: la inceput a fost economia. ;))
Monday, 26 March 2012
Si daca nu era posibil sa vorbim economie nu aveam economie.
Monday, 26 March 2012
Mda. Ambele reductii sunt defecte.