Cel mai prost Board din istorie

Sigur ca-n tara lui key business affair manageru' delo negocios ma apuc sa pictez avioane-n pestera scriind articolul asta, da' pina la urma, de ce nu ?

Deci, in tarile civilizate guvernarea firmelor se imparte exact cum se imparte si guvernarea statelor, intr-o directie executiva si una deliberativa. Asa cum statele au un parlament si firmele au un Board, compus dintr-un numar de directori, cam o duzina sau pe-acolo. Asa cum statele au un guvern si firmele au ofiteri, dintre care cel mai cunoscut la noi e CEO, ca la asa popor de basesti mai mari sau mai mici ce sa si conteze daca nu bocu' ? Da' mai exista si CFO (Chief Finacial Officer, care se ocupa deci de tinut tezaurul in buna ordine), COO (Chief Opperations Officer, care se ocupa de medicina chirurgicala pe angajati), CAO (Chief Analytics Officer, uite asta-i numa' buna pentru maimuticile de stau toata ziua pe Google Analytics, poftiti, va pupa nenea), CMO (Chief Marketing Officer, iata alta de care auziti aici in premiera, si cit de bine va incalta, este ?) si lista poate continua, ca in principiu companiile-s libere sa-si faca ce ofiteri doresc dinsele.

Sa revenim putintel la Board, zis pe romaneste Consiliu de Administratie. Rolul lui principal e sa voteze strategiile pe care echipa de ofiteri urmeaza sa le implementeze, precum si sa-i angajeze si sa-i disponibilizeze pe ofiterii respectivi, precum si sa le decida salariile, ca sa nu fie siliti bietii sa si le decida chiar singuri. In Romania pozitia de-a face parte dintr-un CA e mai mult o sinecura politica decit o activitate productiva, nu doar pentru ca suntem un popor compus din douazeci si de milioane de sefi latenti inca nedescoperiti de oamenii prosti din jur, dar si pentru ca suntem un popor compus din douazeci si de milioane de maimutoi care abia ce-au descoperit apa calda. Ori pentru a aduce valoare, un membru intr-un CA trebuie sa aiba totusi niste experienta relevanta. Care intr-o tara ce-a inceput de la 0 acum douazeci de ani nu prea exista, ca alte afaceri decit tepuiri de stat, de contribuabili, de investitori scl nu prea s-au practicat in Romania, nici macar in ultimii ani. Luati de exemplu Flanco. Sau Leonardo. Sau ce mai doriti dumneavoastra. Dar noi speram ca in viitor s-or face si afaceri, nu doar tepuieli, ca speratu-i gratis.

In tot cazul, in alte tari se asteapta de la CA sa protejeze compania, si daca nu se descurca prea bine cu sarcina asta lumea trage concluzia ca-i populat de incompetenti. Ba chiar exista, din miile de CA-uri active, o performanta medie, si fata de ea deviatii standard in ambele directii. Care, de-a lungul unei istorii oarecare compun topuri, si creeaza titluri. De exemplu, titlul de cel mai prost Board din toate timpurile, acordat zic eu pe merit Boardului Hewlett-Packard. In cuvintele lui Jack Welch (discutind cu Alan Murray, WSJ) :

Welch :	They end up blowing up the CEO’s and don’t have anyone else in mind to come in. Where the hell was the leadership development? Who are these board members?
Murray :	Do you know any of them ?
Welch :	I wouldn’t admit it if I did.

Adica, n-ar recunoaste nici daca i-ar cunoaste. Atitudine tipica pentru el, dealtfel, dar sa trecem.

Pozitia lui se datoreste faptului ca boardul Hewlett Packard a ingaduit recent CEO-ului (Mark Hurd) sa se retraga (fiind preluat imediat de Oracle, care le-a cam dat cu tifla astfel). Mark Hurd avusese performante destul de bune, cel putin dupa standardele HP.

De ce sa plece, daca avusese performante destul de bune ? Pai... cauza este in parte in imaginea din dreapta. Domnuca ai' blonda, pe numele ei Jodie Fisher, juca in filme porno acum vreo zece ani sau asa. Iar mai recent aparea pe la evenimente de piar ale HP, intilniri cu alti sefi de companii, chestii de-astea selecte. Unde era platita, citeva mii de dolari acolo, per sedinta. Si avea si-un pic de relatie cu zisul Hurd, CEO-ul. Relatie care de altfel a si dus la un proces de-ala de sexual harassment, care s-a stins cu niste bani, nu se mai povesteste citi.

Pai normal c-avea, ziceti dumneavoastra ? O fi normal, da' nu in SUA. In SUA e normal sa dai concurs, si sa ai experienta, si sa te angajezi pe merit. Ceea ce ma rog, merit poate c-ar fi avut, dar experienta in PR ioc, si scoala nici atita. Asa incit n-ar fi trebuit sa fie angajata, si mai ales n-ar fi trebuit sa fie platita din banii HP. Chestie pe care Hurd totusi a facut-o, comitind umpic de falsuri. Cam bizara chestie pentru un tip ce cistiga milioane de dolari pe an, sa ciupeasca un zece-douaji de mii pentru amanta, nu gasiti ? Ei, ecce homo.

Asa incit, prins fiind Hurd cu ocaua mica, Board-ul putea lua o decizie din trei. Ori sa-l traga de urechi in particular, vot de blam cu avertisment, alea, si musamalizeaza chestiunea, ori sa-l concedieze, ori sa-i permita sa-si dea demisia. Dintre cele trei, ei au ales-o pe-a treia.

O alegere oarecum proasta, pentru ca dupa contract Hurd pleaca astfel cu vreo 30 de milioane de dolari in "severance pay", adica salarii compensatorii, pe care altfel nu le-ar fi primit. O alegere de asemenea proasta pentru ca nu exista pregatit un succesor, asa ca HP s-a trezit incaltata cu un anonimeni in care mai nimeni nu are incredere. (Apropo, daca va ginditi ca solutia corecta era prima, nu va ginditi la unison cu majoritatea comentatorilor pe tema din SU, care gindesc ca a doua era solutia corecta).

Deci, in circa boardului HP se pune o gresala de executie (faptul ca i-au permis lui Hurd sa-si dea demisia in loc sa-l concedieze) si o gresala de strategie (ca i-au permis sa nu-si formeze un inlocuitor credibil). Peste care se adauga ranile inca deschise ale istoriei.

Pentru ca acelasi Board a angajat-o pe Carly Fiorina, o alta starleta porno blonda, care a trecut la a implementa un plan de distrugere a HP-ului, lichidindu-i diviza de Cercetare-Dezvoltare si planuind sa foloseasca brandul pentru a vinde cele mai proaste produse posibile pentru cit va duce sandramaua. Totul sub ochii oarecum bovini ai aceluiasi Board. Care intr-un final a concediat-o adica... nu, n-a concediat-o. I-a permis sa-si dea demisia, platindu-i o alta suma obscena pentru favoruri (vreo 20 de milioane in banii de-atunci).

Cel mai prost Board din istorie este cel care face de doua ori in zece ani aceiasi suita de greseli. Mi se pare o evaluare solida si realista.